După ce regele Mihai a ordonat încetarea ostilităților pe frontul de răsărit, trupele române în retragere au fost atacate de sovietici
Studiind documentele de arhivă sovietice din cel de al Doilea Război Mondial, observăm că, pe parcursul timpului, tonalitatea rapoartelor și analizelor militare cu privire la Armata Română s-a schimbat substanțial. Dacă până la începutul lui septembrie 1944, relatările sovieticilor sunt de-a dreptul triumfaliste și debordante, atitudinea lor ulterioară față de trupele române a devenit alta. Astfel, este recunoscut aportul și, îndeosebi, eroismul militarilor români pe frontul german, iar Transilvania de Nord, stăpânită de Ungaria după Dictatul de la Viena, este numită pe alocuri drept parte a României.
Într-un document militar din 15 septembrie 1944, în care se vorbea despre pregătirea ofensivei spre Budapesta, sovieticii menționau că, trecând Carpații, ar fi eliberat orașul Toplița și alte 40 de localități din Transilvania, „împreună cu Armata Română”. Patru zile mai târziu, ei atrăgeau atenția deja la aportul trupelor române la „eliberarea orașului Timișoara”. Și în alte acte găsim astfel de notițe.
La prima vedere, s-ar părea că această schimbare de atitudine avea la bază evenimentele din 23 august, același an, când regele Mihai a anunțat arestarea mareșalului Antonescu și încetarea ostilităților pe frontul sovietic. Ieșirea României din alianța cu Germania era atunci așteptată de toată lumea, însă nu toți actorii din teatrul de război erau gata să o recunoască. Greșeala conducerii României a rezultat din caracterul unilateral și imediat al armistițiului, care însă a fost semnat abia la 12 septembrie. Până atunci, guvernul sovietic a tratat schimbarea de la București ca pe o capitulare în fața sa și a continuat să păstreze frontul deja pe teritoriul României. Iar, între timp, pe frontul româno-sovietic, s-au întâmplat lucruri deosebit de dramatice pentru Armata Română.
În cursul nopții, unitățile diviziei 84 din Armata a 4-a sovietică au ocupat satele Tătărești, Pănășești, Bucovăț și Vorniceni. Când se lumina de ziuă, acestea au identificat coloana Armatei Române care se retrăgea de-a lungul șesului Bâc, dinspre Strășeni spre Iași, și au ocupat poziții de luptă în formă de potcoavă. Regimentul 382 sovietic a întretăiat calea dinspre Bucovăț, Regimentul 41 s-a tupilat pe dealul dintre Pănășești și Vorniceni, pe unde astăzi se află complexul „Vatra”, iar regimentul 201 a ocupat poziții în stânga Bâcului, dinspre Tătărești, pregătind o capcană pentru trupele române.
Iacob Marola, din același sat, copil și el la acea vreme, a văzut cum erau înmormântați morții la marginea pădurii din luncă. Și tătărășteanca Nadia Voloc ne-a relatat că, a doua sau a treia zi, a mers și ea în luncă, unde, în lanul de porumb, a dat de un ostaș român grav rănit. Și-a anunțat imediat părinții, dar când aceștia au ajuns la fața locului, militarul era deja mort și dezbrăcat...
În fine, despre marea vărsare de sânge românesc din lunca Bâcului, după anunțarea armistițiului regelui Mihai, putem afla și din arhivele militare sovietice, care au putut fi accesate. Conform acestor documente, „a fost nimicit în totalitate regimentul 6 infanterie și, parțial, regimentele 28 și 29 de artilerie din divizia a 14-a română”. Materialele de arhivă mai arată că, pe șesul Bâcului, au rămas fără suflare 500 de români. Alți peste 1200, dintre care șase ofițeri și 300 de subofițeri, au fost luați în prizonierat. În calitate de trofee, sovieticii și-au însușit peste 500 de cai militari și 200 de căruțe, 30 de tunuri și tot atâtea aruncătoare de mine, un radiotelefon și circa 70 km de cablu, peste o mie de puști și alt echipament de război. Se mai spune că militarii, care s-au salvat din ambuscadă, s-au retras spre Prut, prin pădurea Căpriana, dar au fost urmăriți și, lângă satul Ulmu, li s-a tăiat calea. Astfel, au mai decedat 800 de soldați și peste 400 de prizonieri români, printre care 18 ofițeri. Totodată, au mai fost luate în calitate de trofee 200 de cai, circa 400 de mitraliere și alt echipament al regimentelor 6 de infanterie și 29 de artilerie.
De menționat faptul că, în documentele sovietice, care oglindesc bătălia din lunca Bâcului, nu este nominalizat comandantul regimentului 6 al Armatei Române. Există doar o paranteză, precum că acesta a fost găsit mort a doua zi, lângă satul Ulmu. Am reușit să-i aflăm numele doar după căutări îndelungate, în arhivele Armatei a 5-a sovietice, care acționa pe direcția Chișinăului. Deși, în două rapoarte de luptă, acesta e scris diferit. I se spune și colonelul Gheroiaț, și Garoiac. La 30 august 1944, comandantul a fost luat prizonier în apropiere de satul Sărata Răzeși de pe malul Prutului.
|
Republica Cehă expulzează 18 membri ai ambasadei Rusiei la Praga ca urmare a suspiciunii că serviciile secrete ruse au fost implicate în explozia de la un depozit de muniţii din 2014, au anunţat sâmbătă premierul Andrej Babis şi ministrul de externe Jan Hamacek,...
( ) Citeşte tot articolulPentru mine, partea tristă a sărbătorilor naţionale constă în aceea, că mulţi, prea mulţi moldoveni, nu vor fi acasă pe 27 şi 31 august.
( ) Citeşte tot articolul132000 de doze de vaccin au trecut acum Prutul și vor ajunge în curând la Chișinău. Mulțumim, România, pentru donația generoasă care ne permite să extindem categoriile de persoane vaccinate.
( ) Citeşte tot articolulFC Barcelona a câştigat ediţia 2020-2021 a Cupei Spaniei la fotbal, după ce a surclasat-o pe Athletic Bilbao cu scorul de 4-0, sâmbătă seara, în finala desfăşurată pe Estadio de La Cartuja din Sevilla.
( ) Citeşte tot articolulMedici apropiaţi ai lui Aleksei Navalnîi, aflat în închisoare în Rusia, au cerut sâmbătă să li se permită să-l vadă pe disidentul rus, temându-se că acesta ar putea suferi un atac cardiac ''în orice minut'', transmite AFP.
( ) Citeşte tot articolulMărturiile secretarei lui Hitler. Ce gândea Führerul despre aliații săi: la Antonescu „admira caracterul corect care contrasta cu cel al compatrioților săi“. Pentru Mussolini manifesta „simpatie”, iar față de Franco – „dezamăgire și...
( ) Citeşte tot articolul