La Chişinău există Casa-muzeu „Aleksandr Puşkin”, un monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională.
În anul 1820, la vârsta de doar 21 de ani, Aleksandr Puşkin, unul dintre cei mai importanţi poeţi şi dramaturgi din perioada romantică, considerat fondatorul literaturii ruse moderne, a intrat în conflict cu autorităţile din timpul întunecatei domnii a ţarului Alexandru I.
Puşkin avea deja notorietate în ţară şi a scris o epigramă destul de acidă la adresa generalului Aracceev, favoritul ţarului, intitulată Odă a Libertăţii, practic un protest împotriva despotismului şi robiei.
Reacţia autorităţilor a fost pe măsură şi au hotărât expulzarea sa în Siberia, dar intervenţia istoricului Karamzin l-a salvat, fiind pedepsit doar cu trimiterea la Chişinău, provincie românească aflată sub dominaţie rusă din 1812.
Aici poetul a locuit timp de trei ani şi casa unde a stat este astăzi muzeu, unde se păstrează şi o parte din amintirile poetului.
“Exilul acesta l-a salvat, împiedicându-l să participe la mişcarea decembriştilor, care a avut un sfârşit atât de tragic pentru prietenii săi. Iar izolarea lui silnică, de zbuciumul petrecerilor din Petersburg, i-a fost de un folos neaşteptat pentru dezvoltarea lui literară”, potrivit criticuu literar rus Efrosinia Droicenco, care a fost cercetător ştiinţific la secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române.
Puşkin a fost impresionat de ţinutul Basarabiei, dar mai ales de viaţa apropiată orientalismului de aici. Tot în acel an, generalul Inzov, un prieten al poetului şi un erudit totodată, a fost trimis la Chişinău să-l înlocuiască pe guvernatorul militar al Basarabiei.
Cei doi chiar au locuit împreună, în casa unui boier pe nume Donici, plecat în străinătate. Cercetătorii vieţii lui Puşkin spun că acesta era pasionat de călărie.
Tot la Chişinău, Puşkin a avut şi numeroase escapade amoroase, dar a învăţat şi limba română de la servitorul său, “badea Tudor”. Poetul a reuşit să realizeze un mic dicţionar româno-rus, cu ajutorul căruia forma propoziţii care nu aveau niciun sens, dar dovedeau buna lui credinţă.
Puşkin ajunsese să aibă prieteni şi în societatea românească intelectuală din Chişinău. Împreună cu unul din fraţii Rali, a cutreierat plaiurile basarabene.
Cu toate acestea, el i-a comunicat amicului său din Chişinău, N.S.Alexeev, că aflarea lui pe acele meleaguri, în exil, nu i-a lăsat nici o impresie deosebită.
„Aflarea mea în Basarabia nici până în ziua de azi nu mi-a lăsat vreo amprentă cât de cât, nici poetică, nici prozaică”, spunea poetul.
Aleksandr Sergheevici Puşkin a murit la vârsta de 38 de ani, în urma unui acces de gelozie, după ce l-a provocat la duel pe aventurierul francez d’Anthes, despre care se zvonea că avea o relaţie amoroasă cu soţia şi muza lui, Natalia Goncearova, una din marile frumuseţi ale Rusiei.
|
Republica Cehă expulzează 18 membri ai ambasadei Rusiei la Praga ca urmare a suspiciunii că serviciile secrete ruse au fost implicate în explozia de la un depozit de muniţii din 2014, au anunţat sâmbătă premierul Andrej Babis şi ministrul de externe Jan Hamacek,...
( ) Citeşte tot articolulPentru mine, partea tristă a sărbătorilor naţionale constă în aceea, că mulţi, prea mulţi moldoveni, nu vor fi acasă pe 27 şi 31 august.
( ) Citeşte tot articolul132000 de doze de vaccin au trecut acum Prutul și vor ajunge în curând la Chișinău. Mulțumim, România, pentru donația generoasă care ne permite să extindem categoriile de persoane vaccinate.
( ) Citeşte tot articolulFC Barcelona a câştigat ediţia 2020-2021 a Cupei Spaniei la fotbal, după ce a surclasat-o pe Athletic Bilbao cu scorul de 4-0, sâmbătă seara, în finala desfăşurată pe Estadio de La Cartuja din Sevilla.
( ) Citeşte tot articolulMedici apropiaţi ai lui Aleksei Navalnîi, aflat în închisoare în Rusia, au cerut sâmbătă să li se permită să-l vadă pe disidentul rus, temându-se că acesta ar putea suferi un atac cardiac ''în orice minut'', transmite AFP.
( ) Citeşte tot articolulMărturiile secretarei lui Hitler. Ce gândea Führerul despre aliații săi: la Antonescu „admira caracterul corect care contrasta cu cel al compatrioților săi“. Pentru Mussolini manifesta „simpatie”, iar față de Franco – „dezamăgire și...
( ) Citeşte tot articolul