Editorial

Vreau să vă vorbesc despre o carte rară…

Ştiu, azi istoria nu e la modă. Şi totuşi, risc să vă invit, dragi cititori, să zăboviţi asupra unui subiect istoric, în tainica speranţă că veţi „gusta” din el… Mă gândesc că nu a mai rămas mult până la 16 mai, când se vor împlini 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, iar subiectul propus se înscrie perfect în logica şi tematica respectivei aniversări.

Două volume excepţionale: „Scrisori din Basarabia”

…Se zice, metaforic, că arhivele nu ard. Aşa este, metaforic vorbind. Dar ele sunt moarte dacă nu se găseşte cineva să le „resuscite” la viaţă. Fireşte, astăzi există tot mai puţini „lunatici” romantici să-şi cheltuiască timpul şi banii reînviind la viaţă arhivele; altele sunt astăzi priorităţile, inclusiv cele ştiinţifice. O carte extraordinară, apărută în două volume, în baza materialelor de arhivă, se numeşte „Scrisori din Basarabia”. E o carte unică în felul ei, şi iată de ce.
Primul volum apare în 1999, iar al doilea în 2001, la Chişinău sub egida Întreprinderii editorial-poligrafice „Ştiinţa” din Chişinău şi a Editurii Fundaţiei Culturale Române din Bucureşti. Ambele volume conţin corespondenţe (articole) semnate cu pseudonimul Basarab, expediate din Basarabia ocupată de ruşi Cotidianului din Bucureşti Telegraful. Primul volum cuprinde perioada de la 3-15 iulie 1880 până la 24 decembrie 1883, iar al doilea – de la 10 ianuarie 1884 până la 27 decembrie 1890. Ideea acestor două volume şi truda realizării ei aparţin cercetătorilor Aristiţa şi Tiberiu Avrămescu, de la Bucureşti. Iată ce scrie în legătură cu aceasta Tiberiu Avrămescu în prefaţa la cel de-al doilea volum al „Scrisorilor din Basarabia”: „…această ediţie, aşa cum am gândit-o noi, nu ar fi văzut, probabil, niciodată lumina tiparului dacă, în vara anului teribil 1940, împreună cu buna noastră mamă, Zinaida Avrămescu (din Miclăuşeni-Lăpuşna, sat aflat în imediata vecinătate a fostelor proprietăţi ale familiei Ralli-Arbore), nu ne-am fi urcat cu bruma de lucruri strânse în grabă din casă, în vagonul de vite care ne-a dus de la Chişinău peste Prut, în ceea ce mai rămânea atunci liber din patria noastră, România…”. Această „constatare sentimentală” explică, cred, motivaţiile eforturilor depuse întru apariţia acestor două volume.

O enigmă nerezolvată: cine este Basarab?

…Slavă Domnului, nu am făcut „studii jurnalistice” la Chişinău şi nu ştiu dacă, eventual, în cadrul unui curs de „istorie a presei” se „predă” ceva în legătură cu aceste corespondenţe, semnate de un ziarist basarabean cu pseudonimul BASARAB. Nici autorii acestei ediţii, dar nici istoricii literari care au contribuit direct sau indirect la apariţia „Scrisorilor din Basarabia”, nu au putut stabili cu certitudine cine s-a ascuns sub pseudonimul Basarab. Cititorii care vor mai multe detalii vizavi de această problemă pot citi prefeţele la cele două volume.
Ce prezintă, sub aspect istoric, ziaristic, documentar ş.a.m.d. aceste două volume? Cel mai indicat să răspundă la întrebarea respectivă este însuşi autorul ediţiilor, Tiberiu Avrămescu: „Nu există, după părerea noastră, în publicistica românească din a doua jumătate a secolului trecut un atât de masiv şi de o excepţională valoare (sub raport documentar) lot de corespondenţe care să dezvăluie atât de profund realităţi complexe ale vieţii chinuite, de fiecare zi, dintr-un ţinut românesc menţinut cu bună (şi intenţionată) ştiinţă în bezna ignoranţei şi a analfabetismului. Românii din Basarabia şi îndeosebi ţăranii de aici au ştiut, în anii grei de cruntă teroare poliţienească de după 1870, să reziste cu încăpăţânare şi cu o voinţă încrâncenată unui monstruos sistem social-politic inchiziţional care voia să le răpească identitatea naţională, sufletul şi limba…”.

„Scrisori din Basarabia” explică drama românilor din R. Moldova

Aşadar, „care voia să le răpească identitatea naţională, sufletul şi limba”… Această constatare ne readuce pe tărâmul realităţilor Basarabiei de astăzi, care poartă numele statul R. Moldova. Oameni foarte serioşi, unii din ei chiar bine intenţionaţi, discută de două decenii despre „drama sfâşierii” Basarabiei, „criza identitară” a tânărului stat, caută rădăcinile acestei crize şi ale „specificului moldovenesc” al românilor basarabeni, dar de prea multe ori le caută în altă parte. „Scrisori din Basarabia” ne oferă o cheie spre înţelegerea corectă a ceea ce azi e R. Moldova şi moldovenii. Cercetătorul Teodor Vârgolici caracterizează în felul următor aceste scrisori: „Scrisori din Basarabia” sunt mărturii zguduitoare ale pătimirii basarabene, ele conturează un tablou cu o cromatică sumbră, care înfiorează cugetul şi simţirea românească faţă de suferinţele fraţilor de acelaşi neam. (…) Cea mai cumplită suferinţă este deznaţionalizarea românilor prin forţa cnutului, urgisirea lor până la deportări şi emigrări disperate, rusificarea Basarabiei… Scrisorile zugrăvesc o infinitate de aspecte din pătimirea basarabeană”.
Moldoveanul de astăzi, aşa cum este el, e un produs istoric tragic, cele două sute de ani de ocupaţie rusească nu puteau să nu lase urme adânci în psihologia lui, „tulburările identitare” ale românilor din stânga Prutului sunt o consecinţă a acelei perioade pe care, din păcate, n-o cunoaştem. Dacă despre Moldova din dreapta Prutului mai cunoaştem ceva în legătură cu studierea literaturii clasice, istoria Moldovei din stânga Prutului de după 1812 este un tărâm absolut necunoscut pentru toate generaţiile de basarabeni. Această necunoaştere însă ne face slabi şi manipulabili.
Ceea ce se întâmplă în ultimul timp în R. Moldova confirmă această concluzie: moldovenii continuă să se complacă în ignoranţă şi incultură istorică, minorităţile imperiale redevin agresive şi intolerante, propaganda rusească a preluat din nou iniţiativa, învinuind orice manifestare de demnitate naţională a românilor basarabeni drept naţionalism, unionism, fascism… Deşi formal avem stat „naţional” şi conducere „naţională”, moldovenii nu sunt stăpâni la ei acasă; cei 200 de ani de ocupaţie rusească nu s-au încheiat. Dovadă, rusofonii care urlă „Mol-do-va!” în fiecare duminică în Piaţa Marii Adunări Naţionale sub privirile noastre tăcute şi blege…

Începând cu numărul de astăzi, inaugurăm rubrica 1812 – 2012: Scrisori din Basarabia pentru Basarabia. În cadrul acesteia, vom republica unele dintre cele mai semnificative scrisori din lucrarea prezentată astăzi, precum şi alte materiale ce vizează istoria noastră de la 1812 încoace. Rugăm cititorii să participe şi ei la menţinerea acestei rubrici cu materiale interesante, amintiri, date din arhive ş.a.m.d.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *