Voi incepe cu Romnia

Dupa cele intamplate la Chisinau in ultima vreme, lumea tot mai des se intreaba cum si cu ajutorul cui s-a putut ajunge la situatia in care se afla acum, dupa 5 aprilie 2009, R. Moldova? Am si eu o varianta de raspuns.

Sa nu va mire acest fapt, dar, spre bucuria comunistilor, voi incepe cu… Romania. Nu vreau sa cobor tocmai la anul 1940, cand am fost lasati prada lui Stalin si Hitler. Evenimentele din ultimele zile au inceput in 1991, cand Romania postdecembrista, mai mult de frica, a semnat un tratat de prietenie cu URSS (aflata, la acel moment, in agonie), prin care s-a declarat ca Bucurestiul nu are vreo pretentie teritoriala fata de Moscova, chiar daca se vorbea tot mai insistent despre condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop si lichidarea consecintelor lui. Urmatorul pas ,,lunecos” a fost recunoasterea independentei republicii cu denumirea istorica de Moldova (de ce nu fac acest lucru si grecii fata de Macedonia?), Cotroceniul grabindu-se si aici sa fie primul. Dar pe cine a mizat Romania, in toti acesti ani, dintre fortele politice basarbene? Abia la 4 aprilie 2005 s-a vazut pentru cine s-au cheltuit atatia bani, atatea eforturi si sperante: pe cei care au facut front comun cu comunistii impotriva romanismului.

Din pacate, nici macar acum nimeni in Romania nu incearca sa clarifice de ce s-a intamplat asa: de unde a venit initiativa – de la Kremlin, de la Tel Aviv si Washington sau de la Cotroceni? Cine sunt realii stapani ai situatiei din Romania? De ce a vizitat Traian Basescu Chisinaul in 2005, tocmai in ajunul alegerilor, lasand impresia ca il sprijina pe Voronin? Cine a impulsionat acest semnal – fals sau adevarat? Mai e un aspect al problemei: cine a reprezentat Romania la Chisinau in ultimii ani? In ce a constat munca diplomatilor trimisi la Chisinau, daca ei nici macar la evenimentele strict culturale romanesti nu se prezentau – nu mai insistam din care motiv: din frica, lasitate, incompetenta, comoditate, lipsa de patriotism etc.? Stiu oare romanii de buna-credinta din ?ara ce ,,proiecte” finanteaza Departamentul pentru romanii de pretutindeni sau Institutul Cultural Roman al neromanului Patapievici? S-a luat vreo atitudine fata de excluderea Basarabiei si Nordului Bucovinei – primele victime ale comunismului – din Raportul de cvasicondamnare a comunismului in Romania? Ia cineva in calcul fructuoasa colaborare a unor asa-zisi patrioti din Romania, care varsa lacrimi de crocodil pentru destinul minoritatilor din ?ara, dar trec cu vederea sau chiar sfideaza tragedia basarabenilor si nord-bucovinenilor? Cat face numai, in acest sens, atitudinea plina de rea-vointa a lui Nicolae Manolescu fata de scriitorii basarabeni in ultimul sau opus… Oare nu cumva pentru ca acestia au votat democratic pentru alta candidatura la functia de presedinte al USR?

Noua, basarabenilor, ni se creeaza impresia ca, pe baza celor doua state romanesti, actualmente se efectueaza grave experimente ale unor forte oculte. Aici, pe o insula latina in oceanul slavon. Aceasta impresie se bazeaza pe niste evidente care nu mai contenesc nici la Bucuresti, nici la Chisinau: batalii politice inversunate, procese juridice intemeiate si neintemeiate, condamnarea partiala, preferentiala a comunismului, lupta cu securismul, care nu a mai fost dusa la bun sfarsit, stimularea transfugilor etc., etc. Suntem departe de gandul ca la mijloc ar fi numai niste orgolii politice sau niste calcule exclusiv financiare.

Cat priveste cel de-al doilea stat romanesc, R. Moldova – sau Basarabia, in genere -, aceasta este, am spune, o zona blestemata a Europei. ?arile Baltice, care au avut in ultimele secole un destin similar cu al nostru, demult au revenit in familia popoarelor europene, pe cand noi ne balacim pe loc, nici macar identitatea nationala nu ne-am clarificat-o. Mai exact – nu ni se permite sa ne-o declaram liber. Ocupantii rusi, dupa ce ne-au furat trecutul, vor sa ne confiste si prezentul, ba chiar si viitorul copiilor nostri. Cum sa nu crezi ca aici ar fi o zona de rezerva pentru experimente dintre cele mai alarmante: daca nu se reuseste cu Romania, macar aici sa se faca o noua natiune, o noua limba, o noua mentalitate, cu noi stapani? Or, pentru orice om bine intentionat si cu judecata sanatoasa este clar ca R. Moldova poate dainui un timp, ca stat independent, doar in baza adevarului istoric, a Declaratiei de Independenta din 1991. Deci, ca un al doilea stat romanesc, cu limba si istoria romaneasca, cu o populatie preponderent romaneasca (80 la suta) si, in niciun caz, ca o republica a unui „popor polietnic moldovenesc”, vorbitor de limba rusa si condus de straini. R. Moldova poate fi numai romaneasca, in caz contrar ramane o colonie, un poligon al armatei a 14-a a Federatiei Ruse, la fronrtiera cu UE.

Nu incape nicio indoiala ca rusii au aici un mare interes, dar, probabil, nu numai ei. Abia pe locul doi ar fi rusii care, dupa experimentul kominternist din 1924 – crearea Republicii Autonome Moldovenesti dincolo de Nistru -, in 1990-’91 au incercat sa intre din nou in aceeasi apa. Sfarsitul acestui experiment ar fi transnistrizarea actualei R. Moldova pana la Prut, desi se aud tot mai insistent voci ale „moldovenistilor statalisti”, ale sovinilor rusi si ale neo-kominternistilor despre o „Moldova Mare”, pana la Siret si Milcov. Intentiile expansioniste ale rusilor sunt cunoscute inca din sec. XVII, ei dorind sa-si croiasca peste noi un coridor spre Balcani, spre Constantinopol – idee aberanta la care nu renunta nici astazi, in acest scop mentinand capul de pod numit Transnistria. Deloc nu ne este clar rolul Occidentului in aceasta zona. Numai cat face prezenta la Chisinau a OSCE care, in ultimul timp, a luat o serie de decizii aberante privind diferendul transnistrean, perpetuarea prezentei masive a Moscovei aici, iar si mai recent, pe 6 aprilie 2009, acest organism – menit sa promoveze democratia – s-a grabit sa anunte in R. Moldova „alegeri corecte”, chiar daca erau evidente mai multe fraude electorale.

Graba aceasta a fost un semnal ca alte organisme nu trebuie sa se mai implice. E ceva ce aminteste de pripeala Kominternului din perioada interbelica, cand se ,,coceau” asa-zisele revolutii socialiste in sud-estul Europei. Pare suspecta starea de lucruri in care majoritatea organismelor europene sunt reprezentate la Chisinau, preponderent, de functionari de nationalitate rusa, maghiara sau evreiasca, vorbitori de limba rusa care, in anumite situatii, nici nu-si ascund atitudinea neprietenoasa fata de Romania, ca sa nu mai vorbim ca au o atitudine pronuntat dusmanoasa fata de romanism. Acesti functionari conlucreaza foarte bine cu sfetnici si alti demnitari de-ai lui Voronin care, lucru stiut bine la noi, sunt nepotii celor care, la 28 iunie 1940, i-au intampinat cu flori pe ocupantii sovietici, insultand si agresand ostasii romani in tragica lor retragere.