Victor Prohin: „Următoarea carte o voi edita din pensie”

A absolvit şcoala medie din satul Verejeni, raionul Ocniţa (1960), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1965).

A fost redactor la Radio Moldova, redactor-şef adjunct la revista „Chipăruş”; secretar de redacţie, redactor-şef adjunct la revista „Nistru” – „Basarabia”; şef de secţie la ziarul „Moldova suverană”; secretar responsabil la revista „Alunelul”. A editat cărţile de proză „Puiul de stea”, „Supracotoi”, „Noi doi şi bunelul”, „Olimpia”, „Dacă ar fi mânzul fotograf” ş.a. Ultima carte – „S-a copt frunza” (roman şi nuvele) – i-a apărut în 2008, la „Cartea Moldovei”, aceasta fiind sprijinită financiar de Ministerul Educaţiei şi cel al Culturii. Altminteri, proverbial de sincer şi onest, nu-i place să umble cu mâna întinsă după sponsorizări. De mai mulţi timp, lucrează la o carte despre oamenii umorului: umorişti, epigramişti, caricaturişti, epigramişti şi parodişti de la noi. „Pentru că nimeni nu-i obligat să-mi dea bani, o voi edita din pensia mea. I-am spus şi soţiei: „Salariul este pentru familie, iar cartea o voi edita din pensie. Deocamdată, adun pensiile”, îmi spune zâmbind prozatorul…

În ultimii zece ani, lucrează la revista „Alunelul” şi contactează des cu cititorii acestei publicaţii, în cadrul diverselor întâlniri pe care le are cu aceştia. Acum o săptămână, a fost împreună cu scriitoarea Claudia Partole şi ziarista Galina Precup, primul redactor-şef al revistei „Alunelul”, la Liceul teoretic din Cuşmirca, Şoldăneşti. „Mi-au lăsat o impresie aparte copiii din acest liceu, care cântă, desenează şi recită frumos. Am vrut să ne întâlnim şi cu părinţii elevilor, dar la întâlnire au venit bunicii – părinţii lor sunt plecaţi la muncă peste hotare… În fiecare zi primesc la redacţie scrisori de la copii. În multe plicuri găsim versuri, în care copiii îşi roagă părinţii să se întoarcă acasă – s-ar putea alcătui o întreagă carte din ele! – şi mă gândesc că cel mai performant calculator pe care i-l vor trimite unui copil părinţii din Europa nu va înlocui prezenţa mamei şi a tatălui”, constată, cu tristeţe, scriitorul.

Victor Prohin a insistat să ne spună şi câteva fraze despre TIMPUL. „Apreciez mult verticalitatea cotidianului dvs., operativitatea şi nivelul articolelor publicate. Un merit aparte al ziarului e că – spre deosebire de mai multe publicaţii, pentru care viaţa cultural-artistică e ca şi cum inexistentă – aici găsesc mai multe materiale ce ţin de literatură, pictură şi cinematografie. O publicaţie fără cultură e ca o casă fără sobă!”, a ţinut să accentueze el.