Carte

UN CRITIC PE SĂPTĂMÂNĂ: Diana Vrabie

Fiecare este o victimă

Raporturile dintre „senzaţie” şi „descrierea” propriu-zisă a acesteia, configurarea „impresiei”, în romanul Music-hall al lui Al. Robot, sunt legate de resorturile inconştiente şi adânci ale fiinţei. (…) Chiar dacă foloseşte mijloace în bună parte rudimentare, atribuindu-şi omniscienţa, recurgând la caracterizări directe şi chiar etichetări, aplicând epitete apreciative, Al. Robot reuşeşte să creeze iluzia autenticităţii. Instalându-şi eroii în mediul urban, scriitorul facilitează introducerea romanului basarabean în circuitul citadin al epocii şi acţionează resorturile psihologice, ce traduc o stare de spirit diferită de „tradiţia rurală” a romanului de până atunci. Music-hall compune dacă nu o frescă a vieţii citadine din mediul actorilor, atunci cel puţin o felie din viaţa acestora, cu o pictură de mediu remarcabilă, cu o populaţie de oameni diferiţi, vorbitori de toate limbile şi chiar de rase diverse – „figuri de mulatri”, de portughezi, „armeni cu nasul acvilin”, persani cu profilul brun etc. Al. Robot face să defileze o galerie feminină pestriţă: Tamara, Rozy, Suzy, Bronislava, La Dominga ş.a. Aproape toate apariţiile feminine nu sunt decât întruchipări de eros neîmplinit. În acest sens, autenticitatea romanului lui Al. Robot presupune, în primul rând, autenticitatea în pictura de medii, de cadru social, în portretizări, precum şi în transmiterea de mişcări sufleteşti.

Excelent analist al cotidianului, autorul uimeşte prin diversitatea de „tipuri” şi exotismul situaţiilor descrise. Preocuparea tânărului prozator este marcată de interesul deosebit pentru descrierea unor psihologii încărcate şi pentru descifrarea analitică a unui mediu de viaţă vicios. Romanul se reduce la un decor strict urban şi, în cadrul acestuia, la interioare aproape scenice, reflectând un spaţiu închis, claustrat, într-o geografie abstractă. Lumea prezentată în roman nu comunică substanţial cu nimeni. Eterni călători, angajaţi când de un antreprenor, când de altul, jucând azi la Londra, mâine la Rio de Janeiro, Calcutta, Oslo, Paris, Praga, personajele nu se cunosc practic între ele şi nu intră unele în viaţa altora. Fiecare este prizonierul unei forme de singurătate în care drumurile se întretaie, dar nu se întâlnesc cu adevărat, decât cu rare excepţii, dominanta acestei lumi fiind falsa sociabilitate. Al. Robot propune un straniu univers, populat de o lume iraţională, în care fiecare este o victimă. Personajele închise în acest spaţiu, în care le este hărăzit să se mişte, sunt apăsate de atmosfera tenebroasă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *