To meeting or not to meeting?

Chiar dacă inițiativa a provocat și altceva decât entuziasm și aplauze, controversa născută în jurul acesteia, voit sau involuntar, s-a dovedit a fi un instrument eficient de promovare. Cu doar câteva zile înaintea evenimentului, marile segmente de public deja și-au format opinia, iar celelalte vor alege, cel mai probabil chiar duminică dimineața, să urmeze unul dintre aceste segmente majore. În fond, alegerea e simplă: ori participi și mergi duminică în Piața Marii Adunări Naționale, ori nu participi și mergi oriunde altundeva.

Urmând modelul clasic de diviziune în societatea noastră, inclusiv de această dată ne-am împărțit în două mari categorii, fiecare cu subdiviziunile ei. Fiecare dintre aceste categorii, la fel cum va face și mitingul în sine, va transmite un mesaj către Uniunea Europeană. Acesta poate fi pozitiv sau negativ, dar fiecare dintre noi își va putea transmite mesajul prin alegerea de a participa sau nu la manifestație.
Privind din perspectiva Uniunii Europene, probabil că lucrurile stau în felul următor. Avem o Coaliție formată din trei formațiuni politice, care și-a asumat un deziderat împărtășit de o masă majoritară a cetățenilor, respectiv integrarea europeană a R. Moldova. Chiar dacă dezideratul este împărtășit și are susținerea majorității, nu este clar dacă aceste trei formațiuni au și ele susținerea majorității, pentru că în ochii cetățenilor, acestea se asociază cu multe alte lucruri pe lângă reformele pentru integrare. Așadar, întrebarea la care probabil că manifestația va oferi un răspuns odată cu încheierea și așezarea curentelor de opinie post-eveniment va fi dacă are în prezent coaliția proeuropeană suficient sprijin voluntar din partea societății pentru a participa la manifestație, respectiv pentru a implementa reformele necesare integrării. În fond, ceea ce contează pentru oficialii europeni este să înțeleagă în ce măsură mai merită să investești în actuala coaliție.

Vestea proastă pentru cele trei formațiuni este că răspunsul la întrebarea de mai sus deja prinde contur, cu sau fără voia lor. Aceasta pentru că, fiind axați mai degrabă pe organizarea meeting-ului, guvernanții au omis cel mai important lucru, respectiv voința populară. Chiar dacă este mai greu de măsurat, entuziasmul și deschiderea cetățenilor față de guvernare, tot putem face anumite aprecieri în baza sondajelor de opinie, a exprimărilor publice ale actorilor nonpolitici, a liderilor de opinie din zona culturii, a analizei, sau a sectorului civic. Iar acestea nu sunt nicidecum omogene, chiar dacă împart dezideratul comun al integrării europene. Cei mai mulți dintre actori s-au abținut, pur și simplu, de la a-și exprima în mod public opinia. Prin urmare, cred că ar fi îndreptățit să așteptăm de la aceștia o participare „în nume propriu”, fără a face uz de instrumentele de rețea pe care le au la dispoziție pentru „a aduce oameni” la meeting. Anume, în așa fel, poate fi tradusă această solidarizare cu mesajul Coaliției, dar nu și cu respectiva Coaliție în sine. Iar acest fapt va afecta anvergura manifestației. Pentru că, nu-i așa, moldoveanul are nevoie de un imbold mai solid pentru a ieși în stradă, decât o simplă idee, care și așa nu îi este clară până la capăt.

Și totuși, lucrurile pot fi puse pe tapet mult mai simplist. Adică, pe de o parte, avem trei formațiuni proeuropene (pe alocuri și cu fapta, nu doar cu vorba), unii scriitori și oameni de cultură, veteranii războiului de pe Nistru, primii parlamentari ai republicii independente față de URSS și mulți alți actori recunoscuți pentru atitudinile lor proeuropene. Iar pe de altă parte, avem partidele comunist și socialist, plus o puzderie de asociații no-name care au condamnat manifestația inventând pretexte care mai de care mai caraghioase, de la riscul unei lovituri de stat, până la „istoria comună” cu spațiul estic. Așadar, privită din această perspectivă, dilema poate avea doar o singură soluție pentru cetățeanul care se simte o parte a spațiului occidental.

Guvernanții sunt conștienți de acest lucru și se simt tentați să-l speculeze, iar acest fapt poate și reprezintă riscul cel mai important. Pentru că întotdeauna mai bine organizezi o manifestație sinceră, chiar dacă mai mică, decât una megalomană, dar cu participanți confuzi. Mai ales când stau cu ochii pe tine Europa și Asia, ambele întregi.