Probabil, timp de zece zile nu a mai existat niciun fel de graniţă între noi. Spiritul teatrului a doborât orice frontieră. Ştim exact ce înseamnă organizarea unui eveniment de o asemenea amploare. Ecourile pe care le avem la întoarcerea artiştilor români de la Chişinău sunt excepţionale şi ne emoţionează. De aceea, domnule director, vă scriu, făcând o reverenţă în faţa ataşamentului necondiţionat pe care l-aţi dovedit, crezând în miracolul teatrului românesc”.
Evenimentul organizat de Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chișinău a fost sub egida Institutului Cultural Român din Bucureşti, a Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, a Ministerului Culturii din Republica Moldova și a Ministerului Culturii din România, susţinut de Primăria Municipiului Chişinău şi numeroşi sponsori.
„Teatrul Național „Mihai Eminescu” la a 95-a stagiune pare a se fi renăscut cu tot ce are mai frumos, mai de talent, mai de calitate. Seri la rând am trăit sentimente de adâncă respirație românească, cu actori care nu doar joacă roluri, ci fac adevărată istorie teatrală…Reuniunea Teatrelor Naționale este o reușită. Sala mare mi-a părut tare mică… La un moment dat, am avut senzația că în sală a încăput cam toată R. Moldova cea bună”, sunt doar câteva impresii spicuite de pe reţelele de socializare.
Graţie partenerilor media din presa scrisă, de la radio şi televiziuni, Reuniunea teatrelor naționale românești a devenit sărbătoarea artei de calitate oriunde, de la Naslavcea la Giurgiuleşti. Publicului i s-a oferit şansa unică de a aprecia producții recente ale teatrelor invitate de peste Prut, ale Teatrului gazdă și ale teatrelor naționale din Republica Moldova, cu accentul pe calitate, inedit, creativitate și exemplară rostire a limbii române. Au fost aplaudate şi s-au jucat cu casa închisă creaţii regizorale girate de Silviu Purcărete, Horațiu Mălăiele, Mihai Măniuţiu, Alexandru Cozub, Petru Hadârcă, Gheorghe Mândru, Sandu Grecu; reprezentaţii produse de Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu (Lecția, Antisocial, Mărie Mărie); Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova (Profu’ de Religie, Pescărușul, Occident Express); Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași (Cafeneaua, Zeul Măcelului); Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București – (L’om DaDa, Lecția); Teatrul Național Cluj-Napoca (Call it art); Teatrul Național „Mihai Eminescu” Chișinău (Casa Mare, Aveți ceva de declarat); Teatrul Național Satiricus „I. L. Caragiale”, Chișinău (Angajare de Clovn), Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Bălți (Deșteptați-l pe Ion), Teatrul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, Cahul (Mimoza). Zece zile pline de teatru: publicul basarabean s-a conectat în direct la fenomenul teatral românesc în tot ce are mai de valoare la ora actuală nu doar prin spectacole, ci şi prin lansări de carte, expoziții, discuții pe marginea fenomenului teatral și alte evenimente conexe. Astfel, Conferința „Spectacole, regizori, autori: perspective critice asupra teatrului contemporan”, organizată de Secția Națională Moldova a AICT-IATC cu participarea Institutului Patrimoniului Cultural al AȘM, UNITEM, AMTAP, s-a axat în special pe lansarea volumelor antologice „O cronică a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău în documente şi imagini – o istorie de 95 de ani”, ediţii ce urmează să apară curând la Editura „Cartier” sub îngrijirea istoricului Iurie Colesnic şi a directorului TNME, Petru Hadârcă.
…Absolut accidental, aşa s-au aranjat lucrurile încât tema centrală a Reuniunii s-a developat chiar din start: tema educaţiei, a relaţiei dintre elevi şi profesori, copii şi părinţi, tema cultivării respectului reciproc şi a cultului valorilor perene. După lecţia magistrală pusă în scenă la Sibiu de către Mihai Măniuţiu, gongul anunţa lecţia montată de Horaţiu Mălăele la TN Bucureşti. Aflat pentru prima oară la Naţional în calitate de regizor, dar şi de interpret în propriul spectacol, Horaţiu Mălăele spune: „Lecţia lui Ionesco este o farsă tragică ce denunţă absurditatea tezelor unice şi exclusiviste, limbajul ca instrument al puterii şi relaţia letală dintre sexualitate şi dictatură. Pe de altă parte, prostimea contemplativă, o masă de manevră la îndemâna casapilor investiţi. Cum lumea n-a învăţat mai nimic din greşelile istoriei, lecţia acestui spectacol nu-şi propune să fie un îndreptar moralizator şi plicticos, ci mai degrabă o limpede oglindă”.
.jpg)
Cu certitudine, fără concursul ICR, acest festin teatral n-ar fi fost posibil: „Suntem încântați să contribuim la organizarea celei de-a doua ediții a Reuniunii teatrelor naţionale, proiect ambiţios care, după succesul extraordinar de anul trecut, poate fi considerat evenimentul anului teatral la Chișinău. Facem astfel, împreună, noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, al doilea pas pe drumul cunoașterii reciproce prin artă, al regăsirii și împărtășirii valorilor și viziunilor teatrale. Institutul Cultural Român își reafirmă astfel intenția de a institui o tradiţie care să consolideze legăturile cultural-identitare dintre artişti ai scenei şi publicul din cele două spații de limbă română” – Radu Boroianu, președintele ICR. Directorul Teatrului Național București, Ion Caramitru, conchide: „Vorbim aceeași limbă, iar teatrul este un organism viu prin care o păstrăm intactă. Limba este cheia noastră identitară. Cheia comună. Ființa noastră națională a rămas totuși ancorată în această limbă, după toate imperiile care au trecut peste noi. ICR respectă o tradiție importantă prin aceste turnee de teatru. Probabil nu mai are rost să vorbesc de importanța acestui fenomen cultural artistic, această apropiere prin cultură și prin teatru reprezintă o unire peste niște granițe fixate de alții, arta în general și teatrul în special ne poate uni fără a ține seama de frontiere politice, Unirea este dată de limba noastră – LIMBA ROMÂNĂ”.
Un element pitoresc şi neobişnuit: pe 21 septembrie la 17.00 a sosit pe peronul gării din Chișinău, „Occident Express” o comedie „amară” de Matei Vișniec în regia lui Alexandru Boureanu, cu staționare de 75 de minute și intrare liberă, de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Au făcut deliciul publicului pasagerii acestui tren sprinter, interpretaţi cu har de către Geni Macsim (actor), Corina Druc (actor), Dragoş Măceşanu (actor), Ştefan Mirea (actor), Raluca Păun (actor), Marian Politic (actor), Cosmin Rădescu (regizorul).
A venit toamna, acoperă-mi inima cu un spectacol!
Teatrul gazdă a participat la Reuniune cu ultimele montări, spectacole calitatea premium, „Casa Mare” şi „Aveţi ceva de declarat?”. Sub bagheta dirijorală a lui Petru Hadârcă, orchestra interpreţilor Naţionalului chişinăuian – Petru Oistric, Mihaela Strâmbeanu, Doriana Zubcu-Mărgineanu, Emil Gaju, Anatol Durbală, Angela Ciobanu, Ion Mocanu, Draga Dumitriţa Drumi, Iurie Focşa, Igor Babiac, Olesea Sfeclă, Iurie Negoiţă, Ghenadie Gâlcă şi Alexandru Pleşca, – metamorfozează una dintre piesele cele mai jucate din lume într-un tonic estetic, cocktail de emoție, energie și forță imaginativă.
Parada stelelor teatrelor româneşti a fost deschisă cu „Casa Mare” de Ion Druță. „Stimate domnule Hadârcă! – scria autorul într-un mesaj adresat directorului TNME, în perioada de negocieri, – Recunosc că am emoţii. Cu o jumătate de secol în urmă, domnul Gherlac a declarat la minister că nici Druţă nu e dramaturgul nostru, şi nici noi nu suntem teatrul lui. Această maximă dăinuie peste teatrul naţional toţi aceşti ani. Sarcina voastră e să respingeţi sau să reconfirmaţi spusele marelui neamţ. Eu unul vă doresc succes. Cu bine! Ion Druţă…”
Bineînțeles că și trupa s-a lăsat încercată de emoții, dar a muncit abitir, pe scenă s-a înălţat, la cumpănă de vremi, o căsuţă ca un ou de paşte. Şi la discuţia din cadrul Reuniunii s-au discutat îndelung caractere şi situaţii, înţelesurile profunde ce nu se lăsau prea lesne descifrate. Alexandru Cozub, regizorul, rostește fraza răspicat, să se desfacă tâlcul ca floarea de mai, să ţină pauzele, să lase tăcerea să vorbească… O poveste necesară despre puritate şi iertare, credinţă şi adevăr, despre suflet într-o lume în clătinare, despre dragoste şi asumarea sacrificiului, despre inşi ce devin mai buni, mai profunzi prin iubire şi înţelegere. Să fie teatrul un leac, antidot contra agresivității și autosuficienței culturii de masă ce dă pe de-a dreptul într-o societate coclind indiferență, politizată până la refuz, până la greață fiziologică? În rolurile principale evoluează Margareta Pântea (o Vasiluță frumoasă, senzuală, convingătoare), Victor Nofit (Păvălache), Vitalie Rusu, Doina Severin, Sandu Leancă, Angela Ioan–Cărăuş, Valentin Zorilă, Nicu Suveică, Dumitru Stegărescu, Angela Ciobanu, Ana Tkacenko, Cornelia Maoros-Suveică, Mihaela Damian-Oistric, Olga Guţu-Cucu. Iurie Matei semnează scenografia, imaginând o casă ce atârnă pe un fir de păr cu universul său de simboluri (Casa lui Damocle?), ca doar în final să se așeze pe temeiurile sale, înglobând-o, încastrând-o pe Vasiluța, ca pe Ana lui Manole…Am fost copleşiţi de atenţia şi interesul vădit al oaspeţilor de la Bucureşti pentru spectacolul după o piesă scrisă cândva de un tânăr de nici 30 de ani. Le-am povestit despre tulburarea autorului care, după lăsarea cortinei, a mărturisit publicului: „Este un spectacol în care teatrul a citit textul, printre rânduri, dar și contextul, ceea ce este foarte important. Sunt mândru că m-a ținut Dumnezeu să ajung să văd această piesă”.
Sperăm din toată inima ca Reuniunea Teatrelor Naționale – o decadă când, după cum ne spunea domnul Radu Boroianu într-un interviu, „de la Nistru până la Tisa toată lumea nu plânge, ci aplaudă! să devină tradiție, întru gloria limbii române, și-a patriei cinstire”. Aşa să fie şi după ce Teatrul Naţional va împlini secolul de existenţă, din 2021 şi tot mai departe.
Larisa Turea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
