Actualitate

Tara cu nume frumos: o suta de grame

O suta de grame – este mult sau putin? Daca ne referim la aur, este foarte mult si extrem de costisitor. Daca vorbim de faina, – desi e mai ieftina, o suta de grame e cam putin, mai ales cand ai o casa de copii. Daca, insa, vorbim de etalonul clasic de „o suta de grame de vodca”, cunoscatorii in domeniu afirma ca este tocmai volumul suficient ca sa-ti „incalzesti” sufletul iarna si sa te „racoresti” vara…

Acum suntem in iarna si pe peronul pentru trenurile suburbane care pornesc de la Chisinau bate vantul de parca-i pe varful Everestului. Majoritatea calatorilor se aduna din timp pe peron, astfel ca sunt nevoiti sa suporte aceste conditii climaterice, incat li se creeaza impresia ca e mai frig decat in tara ciuccilor.

O alternativa pentru frig?

„N-ai macar unde sa te feresti sa nu te bata vantul. Stam aici ca niste caini fara de adapost”, se indigneaza o femeie care topaie de frig. Dar nu este totul pierdut, deoarece cei care nu au amenajat cum se cuvine peronul le ofera calatorilor o alternativa devenita traditie populara pe perimetrul Garii Chisinau – vodca cea salvatoare. Astfel, in fiecare zi spre seara, pe peron poti observa destul de des cum unii barbati – trecuti de cel de-al treilea deceniu din viata si obositi dupa o zi grea de munca -, dupa ce viziteaza una dintre cele trei unitati comerciale amplasate aici, revin veseli si agitati, cu obrajii rumeni si o licarire specifica a ochilor, dupa care lesne iti dai seama ca „miraculoasa suta de grame” incepe sa-si faca efectul.

Interesandu-ma de originea acestei licori intr-un loc public, mare mi-a fost mirarea cand am observat ca nu doar seara este practicat acest ritual de revigorare. Caci si dimineata este frig, iar gandul ca-i asteapta o zi grea inainte ii face pe unii sa mai dea pe gat cate o suta. Trec la experiment si la opt dimineata ma apropii de un barbat ce-si fumeaza linistit tigara. Il intreb daca nu cumva stie unde se vand bauturi alcoolice pe peron. „Nu la primul, nici la al doilea, uite la cel de-al treilea butic. Eu am baut o suta de grame. Intrebati acolo”, imi raspunde acesta binevoitor.

Vodca se vinde in baza de… patenta

Buticul indicat este primul dintre cele amplasate pe peron in directia Garii. De la Olga Nikolaevna, comercianta, am aflat ca aceasta-si desfasoara activitatea deja de un an de zile, in baza de patenta. La intrebarea daca nu cumva comercializeaza aici alcool, proprietara mi-a raspuns zambind: „Nu, ca nu dau voie. E interzis. Poate se vinde in tren. In plus, nici n-are rost. Cine bea dimineata?”. Din discutie am inteles ca vanzatoarea nu va recunoaste ceea ce este evident si confirmat de martorii oculari si de beneficiari – ca aici, pe peron, comercializeaza ilegal alcool. Este ilegal nu doar faptul ca ea ascunde acest „comert” de organele de control, nu achita taxe si impozite, nu indica provenienta bauturii si daca aceasta nu prezinta vreun pericol pentru viata consumatorilor. E o ilegalitate si pentru ca in Legea nr. 1100 din 30.07.2000 cu privire la fabricarea si circulatia alcoolului etilic si a productiei alcoolice, art. 5 punctul (1), este scris: „Nu pot desfasura activitati in domeniul fabricarii si circulatiei alcoolului etilic si a productiei alcoolice agentii economici care nu dispun de licenta respectiva”. Olga Nikolaevna nu poate obtine o astfel de licenta fiindca ni-i permite legea, iar potrivit deciziei Consiliului municipal Chisinau nr. 7/5 din 2 iulie 2009 punctul (11) litera j) „se interzice comercializarea cu amanuntul a productiei alcoolice in intreprinderile de transport public”.

In interiorul buticului nu am zarit nicio autorizatie, iar cand am cerut sa confirme documentar ca activeaza in baza de patenta, vanzatoarea mi-a spus ca nu stie nimic si ca trebuie sa discut cu proprietara. Astfel, mai constatam o neregula, pentru ca in art. 3 pct. (7) litera d) din Legea cu privire la patenta de intreprinzator stipuleaza ca „titularul patentei este obligat sa afiseze patenta sau copia ei intr-un loc vizibil sau s-o prezinte la cererea organelor de control sau a consumatorilor. Iar daca este adevarat ca aceasta activeaza in baza de patenta, iar patenta este a „proprietarei”, se incalca art. 3, punctul (8) litera a) din aceeasi lege care spune ca „titularul patentei nu este in drept sa angajeze lucratori”. Banuiesc ca organele de control ar descoperi mult mai multe nereguli daca ar intreprinde un control minutios in zona…

In celalalt capat de peron – alti oameni, alt proprietar, dar aceeasi regula. Intrand in discutie cu un grup de barbati care stateau in imediata apropiere de primul butic dinspre strada Ismail si intrebandu-i unde se vinde vodca, Valeriu, un barbat de vreo treizeci de ani, imi arata spre butic: „Aici, inauntru. Da ce, vrei o suta de grame? Da-mi cinci-sase lei si ma duc sa-ti iau”. Pentru a preciza cat costa, acesta a intrat prin spate ca sa discute cu vanzatoarea. In interior se vad patru barbati, iar la usa astepta inca vreo trei, toti linistiti si ingandurati, de parca-s inainte de a face un pas hotarator. „Aghesmuirea” cu vodca are loc in spatele gheretei, departe de ochii curiosi ai calatorilor neinitiati. Ma apropii si intreb vanzatoarea daca stie ceva despre ilegalitatea vanzarii de alcool pe peron. Evident deranjata de intrebare, aceasta imi da de inteles ca nu stie nimic. Discutia se desfasoara pe fundalul a trei barbati cu pahare de plastic in maini in care tremura un lichid incolor.

Politia m-a trimis la ministru…

Il gasesc pe politistul de sector, care nu doreste sa se prezinte, dar imi spune ca lucreaza din 2005 pe peron si se jura ca „la noi e interzisa vanzarea de alcool in paharute. Prima data aud de asa ceva. Aici n-au fost cazuri de vanzare ilegala de alcool”. Refuzand sa-mi ofere mai multe informatii, ma trimite la postul de politie de pe teritoriul Garii, de unde am fost redirectionata spre Comisariatul de politie de pe Aleea Garii, iar de acolo – catre Directia politiei transporturi a MAI, pentru a cere permisiunea sa mi se ofere raspuns la intrebarea: „Cate cazuri de vanzare ilegala a bauturilor alcoolice s-au inregistrat anul trecut pe teritoriul Garii?”. Iata si raspunsul, pe care-l primesc aici: „Adresati-va la Serviciul de presa al MAI, dar, din cate stim, n-au fost asemenea cazuri”. Cred ca ar trebui sa cer audienta la ministrul Victor Catan pentru a afla cu ce se ocupa politia din Gara…

E adevarat, mai exista o institutie a statului ce ar trebui sa vegheze ca Gara de unde pleaca trenurile, in general, sa nu se transforme intr-o „suta de grame” de sub taraba. Conform Regulamentului privind eliberarea autorizatiilor de functionare a unitatilor comerciale si de prestare a serviciilor sociale pe teritoriul municipiului Chisinau, adoptat prin decizia CMC nr. 13/4 din 27.12.2007, controlul asupra respectarii actelor in vigoare de catre unitatile comerciale si/sau prestari de servicii se exercita si de Directia generala comert, alimentatie publica si prestare servicii. Anume ea are dreptul si chiar obligatia de a verifica respectarea legilor de catre proprietarii unitatilor comerciale. Numai ca adjuncta sefului directiei cu pricina, Valentina Constantinov, m-a privit mirata si mi-a raspuns: „Controale in zona Garii de trenuri nu s-a facut. Mai multe date le puteti afla de la politie”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *