Speranta are nevoie si de o cana de apa

Sambata trecuta, o femeie stabilita in Italia, s-a intors in satul sau de bastina – Grozasca, Ungheni – pentru a le face o surpriza localnicilor. I-a adunat in centrul localitatii si le-a amintit ca apa este izvorul vietii, simbolul purificarii si daruirii a tot ce e mai sfant pe lume.

Nina Gorincioi-Cadoppi si-a petrecut aici cei mai frumosi ani ai copilariei sale. A lucrat apoi la Ungheni ca secretara a Societatii prietenilor cartii, dupa care vicisitudinile vietii au dus-o in Italia. Acolo s-a casatorit si acum are posibilitatea sa faca mai multe gesturi de caritate pentru concetateni. Nu uita nici de grozesteni. Unul din visele sale a fost sa faca o fantana, un pod catre aceasta fantana si sa ridice alaturi o rastignire, chiar in centrul satului, in preajma casei sale parintesti.
 

Dupa mai multe reveniri la bastina, si-a vazut visul implinit, cu ajutorul fiicei sale, Laura, si a ginerelui sau – Victor Manole. Si-a adunat consatenii si prietenii la fantana. Un cor de preoti au sfintit locul. Vladimir Esanu, parohul Bisericii „Sfantul Nicolae” din Ungheni, adresandu-se celor prezenti cu semnul crucii, a mentionat: „Dupa sfintire, orice trecator poate sa-si potoleasca setea din aceasta fantana. Pastrati cu evlavie izvorul. Cand bei o cana de apa, iti faci si semnul crucii. Alaturi avem ridicata si Sfanta Cruce. Crucii tale ne inchinam, Stapane, si Sfanta inviere a Ta o laudam si o slavim. Amin. Cred ca localnicii din Grozasca sunt multumiti de lucrarea doamnei Nina Gorincioi. E o lumina pentru viitor. Minunat ar fi ca si alti crestini sa-i urmeze exemplul…”.
 

Doamna Nina Gorincioi-Cadoppi, dand dovada ca cunoaste greutatile prin care trec astazi conationalii sai, le-a dorit un viitor mai bun, mentionand, totusi: „In viata, ca sa fii implinit, trebuie sa construiesti o casa, sa sadesti un pom si sa lasi un urmas. Eu am construit o casa frumoasa, am sadit foarte multi pomi si am dat viata unei fiice cu suflet deosebit. Si ea a nascut doi copii, care sunt culmea fericirii mele – Silviu si Olivia. Ca azi, cand sfintim aceasta lucrare, a murit sotul meu, Vasile. Cei care sunteti mai in varsta cunoasteti familia noastra. Sfintim aceasta lucrare nu numai in amintirea familiilor Gorincioi sau Postolache. Am facut-o pentru dumneavoastra, in amintirea mamei Aniuta, a lui Ghita Enache, Ion Postolache, Costica si Stefan Gorincioi, Mihail Lupu, a Catincai lui bunelu… Si pentru ei impart din caldura sufletului meu. E ceea ce pot face astazi pentru satul Grozasca, e ceea ce am visat in repetate randuri – o fantana cu rastignire alaturi. Omul care se va intoarce de la munca, obosit si insetat, sa stie ca are in cale un izvor, unde sa-si potoleasca setea. Dumnezeu s-a intors cu fata spre mine si m-a ajutat foarte mult. Tot El mi-a spus: „Fa o fantana, un pod si alaturi o rastignire…”. Daca traia mama Aniuta, ar fi fost multumita sa vada ca am ajuns sa va bucur cu ceva – cu apa”.

Ion Harea, presedintele raionului Ungheni, prezent si el la ceremonie, a spus: „Anume prin astfel de exemple, satul va supravietui. Aici, la Grozasca, mi-am inceput cariera de munca, acum trei decenii, si ma bucur sa vad atata tineret azi, desi satul era considerat fara perspectiva. In cateva zile, aici se va intampla o alta surpriza – satul va fi conectat la conducta cu gaze naturale. Sper ca, impreuna, sa facem in continuare lucruri bune…”.
Am retinut cateva marturisiri si de la localnicii care au participat la sfantul obicei.
 

Maria Suman: „Aceasta femeie, nascuta in satul nostru, locuieste acum in Italia, dar foarte des sare in ajutorul nostru. E bine ca a facut fantana si podul spre ea. Aici e cea mai buna apa…”.
Mihai ?opa: „Pe Nina Gorincioi o tin minte din copilarie. Iaca, si eu, de Arhanghelul Mihail, implinesc 50 de ani. Am lucrat mult la fantana si la pod. Am curatat locul, in ciubote, prin namol. Am carat cu caruta gunoiul… Ii multumim ca ne-a platit pentru acest lucru”.
Constantin si Zinaida Condrea: „Fantana era parasita. Satul nostru e cam ferit de lume, a cam imbatranit, dar se mai gasesc oameni buni care nu uita de noi. Vom pastra aici curatenia. Noi avem cota de pamant in apropiere si, cand obosim, dam fuga la apa aici. Bogdaproste femeii pentru ceea ce a facut…”.
La masa de dupa sfintire, desfasurata in stilul sanatoaselor traditii crestinesti, ctitorii s-au convins ca o cana de apa buna, pe sete, infloreste sperantele…

Veronica Budeanu,
pentru TIMPUL