Actualitate

Securitate energetică si geopolitică peste Prut

Dacă Podul de Flori din anii 90 a fost proiectul unei genererații idealiste, trecute prin comunism, care a crezut în venirea americanilor și refacerea granițelor României Mari, gazoductul Iasi – Ungheni, căci despre el e vorba, este debutul real-politicului, al altei generații, ce a înțeles că Europa și SUA, ca și Rusia, au interese în Basarabia, care de cele mai multe ori nu coincid cu unionismul. Gazoductul este partea cea mai importantă a unui proiect energetic complex, ce mai presupune și interconectarea liniilor de înaltă tensiune pentru a asigura posibilitatea exportului de energie spre Basarabia.

Asadar iată­l pe Ponta plecat pe lungul drum basarabean, care­l obliga la utilizarea unui limbaj diplomatic și­i impunea să spună, tare si răspicat, că interesul României este accederea Republicii Moldova în structurile euroatlantice, că unionismul si refacerea granițelor sunt subiecte ce nu mai sunt în acord cu realitatea europeană, că Federația Rusă nu este total ostilă europenismului din stânga Nistrului. Toate aceste formule, traduse in limba română, nu moldovnească, spun că România vrea Republica Molodova, dar că mai întâi trebuie să o cunune în Uniunea Europeană.

Este interesant că Ponta, dar mai ales Corlățean și Aurescu, care chiar dacă nu sunt unioniști sunt ambițioși si vanitoși, au înteles că mireasa Basarabie are un preț pe care cel ce­i dorește mâna trebuie să­l plătească.

De la începutul deceniului nouă al secolului trecut Basarabia a arătat că vrea mariajul, numai că acum nu mai este vorba de căsătorie din dragoste, ci una din interes.

Prețul mult curtatei Basarabii este altul decât cel pe care fostul student la Moscova, Iliescu, nu a vrut să­l plătească și este dictatat și de interese materiale, de strategii economice. Nu degeaba Ponta a încurajat românii să investească în Basarabia și a exportat dincolo de Prut modelul parcurilor industriale brevetat de baronul Cosma în Prahova.

Aparatcik­ul Iliescu a fost rugat și a refuzat, preferând adulterul cu Moscova. Acum Ponta trebuie sa ia Basarabia fără dotă și fără feciorie, pe care Lucinschi și Voronin i­a dăruit­-o rușilor. În treacat fie spus, Lucinschi și Voronin au încercat să­ i dea Basarabiei un grai, moldovenesc, o statatlitate, de asemenea, moldovenească și chiar o istorie, haine purtate și în trecut de Basarabia, când dansa în brațele lui Stalin, Hrusciov, Brejnev și Gorbaciov. Acum Ponta nu numai că nu primește, dar trebuie să și ofere, fiindcă Basarabia a înțeles între timp că dragostea te încălzeșste dar nu face față iernii venite din Siberia, ca dar permanent al țarilor pentru vecinatatea europeană apropiată Maicii Rusii.

Lăsând la o parte verbul neacademic, Bucurestiul trebuie să înțeleagă că gazoductul este primul examen la care Basarabia supune România, el fiind totodată măsura și testul fundației turnate și clădite cu migală în 25 de ani, dar si viitorul succesului geopolitic al României în zonă. Nu sunt de acord cu cei ce spun că gazoductul înseamnă independența energetică imediată a Basarabiei, sunt exagerări evidente și nu am să detaliez. Dar cu siguranță acesta poate fi un pas spre alternativa importului de resurse energetice și micșorarea dependenței de Moscova.

Dacă România o să­și respecte promisiunea, iar la capătul conductei, la Chisinau, va arde gaz, chiar dacă ar fi să fie importat, atunci cei 43 la sută eurosceptici dintre Prut si Nistru, asociați ideii integrării euro asiatice, se vor împuțina considerabil, iar vocea lor va fi asimilată unei idologii panruse demodate.

Dacă nu, România va plăti prețul pe care Moscova așteaptă ca Bucureștiul să­-l deconteze, iar acesta este credibilitatea. De trei sferturi de secol ideologii Moscovei, fie ei sovietici ori ruși, lovesc constant România chiar pe lipsa de credibilitate și seriozitate, iar acesta ar fi cel mai bun prilej pentru presa de limbă rusă și cea pro rusă de la Chișinău să dovedescă faptul că România nu vrea decât pamântul Basarabiei.

Construcția strategiei de politică externă a României în Basarabia pare fragilă, în condițiile în care Federația Rusă seduce și ademenește spre Eurasia, cu promisiunea unor gaze mai ieftine, preț pe care Moscova este dispusă să-l plătească și unii moldoveni sunt grăbiți să­l accepte.

Aici ii dau dreptate lui Băsescu, care, avertinzându­l pe Ponta, a spus despre gazoduct că este geopolitică și că România nu trebuie să se joace cu așa ceva.

Am văzut deja că inaugurarea lucrărilor primului tronson au dat frisoane Rusiei, care, pentru prima dată după războiul transnistrean, a dat semnale că se teme cu adevarat și a reacționat imediat în încercarea de a demola proiectul gazoductul, fapt ce indică adevarata miză și importanța acestuia. Falanga rusă a diplomației dure, reprezentată de Rogozin și Patriarhul Kiril, a fost la Chișinău și Tiraspol în misiune, pentru a-i convinge pe basarabeni de calea cea dreaptă a Moscovei, de drumul eurasiatic al lui Putin.

Mesajul a fost cât se poate de clar, în vechea practică stalinistă, „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, tradus azi prin „cine nu vrea Rusia, îngheață la iarnă”.

Măsura potențialului raspuns al Moscovei este devoalată de situația din estul Ucrainei. Trasă la indigo, strategia rusă în Republica Moldova s-­a folosit de Sevciuk și Formuzal, cei doi țari ai Transnistriei și Găgăuziei, care, pe fondul crizei din Ucraina, au reîncălzit secesionismul. Așadar Moscova a jucat varianta dură, care să nu lase loc de echivoc României. Este rândul lui Ponta să răspundă și el știe că nu poate decât să aprinda gazul românesc la Ungheni și Chișinău, așa cum a promis. Dacă nu, rusii vor aprinde ei Basarabia, cu focul anti românesc. Și aici Moscova se pricepe, știe bine să o facă, experimentul fiind deja brevetat în Georgia și Ucraina.

Pentru Romania nu este mult, ba chiar este nesemnificativ financiar, fiindcă o mare parte a fondurilor gazoductului vin de la UE, dar pentru Basarabia conducta înseamnă nu doar alternativa energetică, ci mai ales eliminarea șantajului rusesc.

Ponta a mutat rapid și a înscris primul punct. A inaugurat, împreună cu Leancă, la 27 august 2014, de Ziua Limbii Române, primul tronson, ceea ce a făcut ca la 4 martie 2014 la Ungheni să ajungă și să ardă gaz. E drept foarte puțin, dor 1% din necesarul Republicii Moldova, dar este gaz românesc în Basarabia.

Până acum, din perspectiva simbolisticii geopolitice, România conduce în jocul strategic București ­ Moscova. Drumul lui Ponta, care și­-a pierdut pe drum partenerul, pe Leancă, este și mai greu acum, noul guvern Gaburici de la Chișinău fiind, se pare, unul care alege să joace după muzica lui Voronin și pe pașii învățati de Filat și Lupu la Moscova. Semnalul a fost dat deja de Chiril Gaburici, care nu l­-a invitat pe Ponta la inaugurarea de la Ungheni, de la 4 martie, desi diplomația, cutuma si morala impuneau ca cei doi parteneri să-­și aprindă curajul european la flacăra de la Ungheni.

Dacă Ponta va înțelege că gazoductul, la fel ca și Acordurile de asociere, reprezintă doar începutul lungului drum european si romanesc al Basarabiei, fără escala la Moscova ori viza de la Putin, va izbândi, va izbuti.

Dacă va crede însă că Basarabia se va încălzi cu promisiuni, cu acordurile de asociere cu UE sau că Moscova o să renunțe ușor la Basarabia, va greși, va fi un alt Iliescu ori Băsescu și va mai da un nou mandat protectoratului rus în Basarabia.

prof. Cristian Șerban

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *