Editorial

Se poate face o literatură autentică şi fără să pleci din Moldova

Nu-i venea să-şi creadă urechilor că puteam să împărtăşesc un asemenea punct de vedere. În opinia sa, la Chişinău nu sunt scriitori buni: de unde şi cum să existe şi scriitori valoroşi în Republica Moldova? Majoritatea sunt depăşiţi, vetuşti şi ilizibili. Nu ştiu să scrie în limba română. Sunt grafomani şi grandomani. Postmoderniştii îi stăteau ca sarea în ochi, iar cei mai tineri pur şi simplu îi miroseau urât. E adevărat că (îmi făcuse dânsul o concesie), acum vreo 30 de ani, erau vreo trei-patru scriitori mai răsăriţi, dar nu mai mulţi şi nu acum…

Eu am susţinut contrariul – că şi azi sunt scriitori importanţi în Chişinău – şi am început să-i înşir nume, dar dânsul mă privea cu foarte multă mefienţă. Era atât de neîncrezător, încât m-a forţat să-i repovestesc povestirile şi romanele pe care le caracterizasem că ar fi competitive. Oricât m-am străduit, însă, nu l-am putut convinge. În România, da, sunt scriitori buni. Şi în Rusia, fireşte, nemaivorbind de ţările europene, dar nu la noi, pentru că noi trăim în Republica Moldova, vocifera cunoscutul analist politic. Ascultându-l, am realizat că intelectualul respectiv face parte dintr-o categorie mai vastă, una care urăşte cam tot ce e legat de Basarabia. Fiindcă sunt din Republica Moldova (sau Basarabia), teatrele nu pot fi bune, echipele de fotbal – performante, afacerile – de succes, iar scriitorii – demni de-a fi citiţi. Pentru că, nici mai mult, dar nici mai puţin, sunt din… Republica Moldova.

Nu, nu pot fi de acord cu o asemenea opinie. Că, adică, doar în altă parte, într-o altă ţară din lume te poţi afirma ca intelectual, dar nu şi în Republica Moldova. Dimpotrivă chiar. Scriitorii Vlad Ioviţă, Vladimir Beşleagă, Andrei Burac, Aureliu Busuioc, Grigore Chiper, Teo Chiriac, Vsevolod Ciornei, Vlad Grecul, Nicolae Vieru, Aliona Grati, Anatol Moraru, Eugen Lungu, Alexandru Vakulovski, Mircea V. Ciobanu, Iulian Fruntaşu, Leo Bordeianu, Arcadie Suceveanu, Maria Şleahtiţchi sau Mihai Cimpoi (ca să amintesc doar câteva din numele importante) demonstrează plenar că se poate face o literatură autentică şi fără să pleci din Republica Moldova. Problema e că publicul larg nu-i cunoaşte pe aceşti scriitori.

Şi nici măcar faimosul analist politic, cu nările umflate, nu a auzit de ei. Amicul meu mi-a recunoscut franc că, de mai bine de un deceniu, nu a mai răsfoit vreun roman basarabean sau vreo carte de poezie, dar aceasta nu-l împiedică să le repudieze în păr. Deci, întrebarea e cum să promovăm literatura basarabeană în Republica Moldova? Ce să facem ca aceasta să devină mai cunoscută la noi acasă?

Am răsfoit, zilele acestea, manualul de literatură română pentru clasa a XII-a, în care am întâlnit doar… doi scriitori basarabeni contemporani – un poet şi un prozator. Nu cred că aceşti doi literaţi pot înlocui toată literatura moldovenească. De aici ar trebui să începem. Cred că manualele ar trebui să-şi deschidă copertele şi pentru literatura de azi, pentru cele mai valoroase opere literare create de-a lungul timpului în Basarabia în domeniul poeziei, dramaturgiei sau prozei. Pentru că asemenea opere există (şi nu sunt doar două sau trei, ci cu mult mai multe…), chiar şi dacă amicul meu analistul politic (sau publicul larg) nu le cunoaşte.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *