Scandalul Muruianu si onoarea Aliantei

Dupa „scandalul Muruianu”, elitele politice de la guvernare, in persoana Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE), au ajuns pe punctul din care nu mai pot da inapoi. De aici incolo, toate actiunile Aliantei vor fi percepute si judecate de catre opinia publica prin prisma existentei sau lipsei vointei politice de a traduce in viata propriile ei promisiuni si programe asumate public.

Muruianu, presedintele CSJ, este, indiscutabil, omul vechiului regim, figura emblematica a „judecatorului sovietic”, servitor al intereselor partidului. Declaratia razboinica a acestuia a „sintetizat” in mod logic o stare de spirit din sanul vechii clase politice care nu doreste sa cedeze pozitiile. Dar nu numai atat: iesirea la rampa a lui Muruianu, anume cu atacuri impotriva presei, este un semnal clar ca vechea garda rosie trece la contraofensiva.

Muruianu nu e un judecator oarecare, el este „omul casei lui Voronin” si, prin inalta functie pe care o detine in justitia de la Chisinau, asigura si apara interesele fostului regim. Sa fim atenti la un detaliu: in declaratia sa de raspuns la Scrisoarea deschisa a jurnalistilor, Muruianu a precizat ca „sintagma care a starnit nemultumirea breslei jurnalistice nu urmeaza a fi generalizata si nicidecum nu reprezinta un calificativ pentru toata mass-media”. Foarte importanta precizare, dat incompleta: care este acea parte a presei la care s-a referit Muruianu?

Raspunsul e unul – presa democratica, cea care a sustinut actuala Alianta sa vina la putere (TIMPUL, JURNAL de Chisinau, „Ziarul de Garda”, UNIMEDIA, „Panorama”, Postul de radio „Vocea Basarabiei” etc.), dar nu cealalta parte a presei, cea „statalista si constructiva” (fosta televiziune „publica”, „Moldova Suverana”, „Nezavisimaia Moldova”, NIT, „Omega”, „Comunistul” etc.), care fie ca au tacut, fie ca i-au luat deschis apararea lui Muruianu. Concluzia e una: Muruianu este „reprezentantul” moral si ideologic al vechiului regim, care ataca Guvernul, in special, Ministerul Justitiei, pentru faptul ca vrea o schimbare in acest domeniu.

„Scandalul Muruianu a determinat pozitionarea clara a clasei politice fata de problema libertatii presei. Unele balbaieli „crestinesti” pe marginea respectivului scandal arata foarte clar cine sustine cu adevarat presa si cine incearca sa-l ia pe Muruianu sub aripioara lor politica. Or, este clar ca Muruianu, fiind un tip abil in jocurile de culise, a mizat pe cineva atunci cand a facut scandaloasa declaratie.

E cazul, deci, sa ne intrebam: cine este protectorul din umbra al lui Muruianu si ce putere are acesta ca sa-i ofere garantiile necesare ca va ramane nepedepsit pentru asemenea declaratii? Raspunsul e urmatorul: pe de o parte, PCRM care nu va accepta demisia lui Muruianu, iar pe de alta – miza pe slabiciunea Aliantei, a noii puteri, in general, incapacitatea acesteia de a formula o decizie transanta privind eliminarea din SISTEM a persoanelor vinovate de pronuntarea hotararilor ilegale in cei opt ani de guvernare comunista.

In contextul dat, tinand cont de biografia lui Muruianu, mai apare o intrebare fireasca: de ce se ezita pana acum vizavi de demisia lui? De ce nu a fost demis odata cu Resetnikov, Gurbulea, Papuc, doar au activat in aceeasi echipa? Raspunsul la aceasta intrebare il da in opina sa separata Giovanni Bonello (vezi TIMPUL din 15.02.201). Era oare necesar acest scandal ca Alianta sa-si aminteasca de Muruianu?

Opinia publica isi pune o intrebare logica: ce fel de schimbare in justitie se asteapta, daca Muruianu nu va fi demis? Poate se asteapta ca tot el sa faca schimbarea? Oare nu cumva s-a trecut cu vederea acest subiect din considerente tactice, pentru a asigura si in continuare controlul asupra justitiei prin intermediul acestui „domn Jurist”? Vorba veche: la timpuri noi, tot noi!

Revin la ceea ce scriam si ieri: „Scandalul Muruianu” este un test pentru actuala clasa politica care guverneaza RM. Lovind in presa democratica, de facto, Muruianu a lovit in noua putere democratica. Iata de ce, demisia lui Muruianu este o obligatiune morala a Aliantei. Daca nu o va onora, Alianta va purta ea insasi intreaga responsabilitate nu numai pentru dezastrul din justitia moldoveneasca, dar si pentru esecul reformelor in R. Moldova. In situatia creata, Alianta trebuie sa actioneze solidar si prompt, pentru a nu lasa impresia ca nu este sincera in hotararea ei de a efectua schimbarea in R. Moldova, inclusiv in justitie.