Ultima oră

Salman Rushdie publică prima carte după un deceniu în care s-a ascuns

Este o autobiografie cu o însemnătate deosebită, mai ales în contextul înmulţirii manifestaţiilor din lumea musulmană împotriva unui film denigrator la adresa Islamului, relatează AFP.

‘Ar fi greu astăzi de publicat o carte critică despre Islam’, a considerat scriitorul de 65 de ani la BBC, pe fondul manifestaţiilor violente împotriva ‘Inocenţei musulmanilor’, film realizat în Statele Unite.

Noua carte a lui Rushdie se numeşte ‘Joseph Anton’, pseudonimul său când trăia ascuns pentru a scăpa de ‘fatwa’ emisă de ayatolahul Khomeyni în 1989, care-i îndemna pe musulmani să-l ucidă pe autorul ‘Versetelor satanice’, considerate blasfemii la adresa Islamului. Scrisă la persoana a treia, cartea este o cronică a celor nouă ani în care autorul britanic de origine indiană a trebuit să se mute dintr-o casă în alta, cu pază înarmată. El îşi aminteşte de ceea ce scria atunci în jurnalul său: ‘Sunt ca şi închis…Aş vrea să joc fotbal cu băiatul meu în parc. Viaţa obişnuită, banală este pentru mine un vis inaccesibil.’

Rushdie şi-a ales numele de Joseph Anton în cinstea autorilor favoriţi, Joseph Conrad şi Anton Cehov. Pentru paznicii şi poliţiştii însărcinaţi cu apărarea lui, era simplu ‘Joe’. În prezent, Salman Rushdie trăieşte în cea mai mare parte a timpului la New York.

Iranul a asigurat în 1998 că ‘fatwa’ nu va fi aplicată. Însă succesorul lui Khomeyni a declarat în 2005 că Rushdie este un necredincios care poate fi ucis fără niciun risc. Guvernul preşedintelui conservator Mahmud Ahmadinejad a declarat în 2007 că ‘fatwa’ este ‘încă valabilă’. Duminică, fundaţia religioasă iraniană care pusese un preţ pe capul scriitorului a ridicat recompensa pentru uciderea lui la 3,3 milioane de dolari, arătând că, dacă Rushdie ar fi fost ucis mai devreme, ‘Inocenţa musulmanilor’ nu s-ar fi filmat niciodată.

Rushdie a declarat luni la postul indian NDTV că filmul este ‘cel mai prost clip realizat vreodată’, dar că nu poate exista nicio justificare ‘pentru asasinate şi dezordine’. Scriitorul este conştient de riscurile la care se expune cineva care jigneşte susţinătorii unui islamism dur. Memoriile sale conţin şi relatarea uciderii traducătorului japonez al ‘Versetelor satanice’ şi a omologului său italian, înjunghiat în casă.

În alte pasaje îi evocă pe poliţiştii care-l păzeau şi la care ‘ţinea mult’, îndeosebi ‘Fat Jack’ şi ‘Dennis the Horse’, care încălcau uneori regulile ca să-i facă ‘detenţia’ suportabilă, lăsându-l uneori să intre într-o sală de cinema, după stingerea luminilor. Ei l-au dus cu băiatul şi pe un teren de sport al poliţiei, alcătuind ‘o echipă de rugby improvizată’. Odată chiar ‘Fat Jack’ – as al tirului – şi-a pus la bătaie talentul, câştigând o jucărie de pluş pentru fiul lui Rushdie într-un parc de distracţii.

Un alt episod descris în carte este planul sofisticat pus la punct de paznici când Rushdie a fost nevoit să meargă la spital pentru tratament stomatologic. ‘Au pregătit un sicriu şi trebuia să fiu transportat anesteziat într-un sac mortuar’, arată scriitorul. Însă stratagema nu a mai fost necesară.

Faptul că a trebuit să trăiască ascuns a avut consecinţe importante asupra vieţii sale personale: s-a despărţit de a doua şi a tria soţie, pe care recunoaşte că le-a înşelat. Renunţarea la ‘fatwa’, în 1998, a însemnat pentru el o victorie ‘în lupta pentru lucrurile care contează’.

După 14 ani însă, Salman Rushdie regretă că scriitorii care critică Islamul continuă să fie atacaţi de extremişti cu un ‘vocabular medieval’, din care nu lipsesc ‘blasfemia, erezia, insulta şi jignirea’

AGERPRES

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *