Editorial

Republica Moldova, în frunte

 Nu vreau să diminuez meritele guvernării AIE, doar să spun că drumul este lung şi un început bun nu garantează un sfârşit fericit. Mai mult: eu aş fi vrut mai degrabă ca Republica Moldova să se afle pe acelaşi loc cu ţările baltice – şi ele tot foste ţări sovietice, dar asta este altă poveste. De asemenea, nici nu m-aş fi aşteptat la mai puţin din partea Chişinăului, guvernat de o alianţă care şi-a declarat drept scop aderarea la Uniunea Europeană. În acelaşi timp, ultimele „topuri de integrare” îmi amintesc de „băţul şi morcovul” folosite la aderarea României la Uniunea Europeană. Înainte şi în timpul negocierilor de aderare, România era permanent comparată cu Bulgaria şi periodic apărea semnalul de alarmă: bulgarii ne-au luat-o înainte! Cum se poate ca Bulgaria să fie înaintea României?! La fiecare anunţ al unui astfel de top, presa de la Bucureşti se emoţiona de viteza bulgarilor. Doar că urmărind presa bulgărească am văzut că vecinii de la sud de Dunăre se „bucurau” de aceleaşi probleme de care aveau parte românii: corupţie, justiţie comandată politic, sisteme de pensii şi sănătate pe marginea colapsului – cu un bonus al unor reţele violente de crimă organizată. Jocul acesta de-a „elevul bun, elevul rău” a fost mai degrabă o tactică de presiune pe negocieri.

Marea teroare a politicienilor români din anii 2003-2007 era „decuplarea”, separarea României de Bulgaria în procesul de aderare europeană. Bineînţeles, Moldova se află acum în fosta poziţie a Bulgariei, la o primă vedere, o poziţie avantajoasă: doar este şi va fi în frunte, nu? Din păcate, este vorba de o sabie cu două tăişuri. „Cuplarea” Republicii Moldova de alte state foste sovietice poate fi extrem de dezavantajoasă: în orice moment se poate spune că deşi Chişinăul „şi-a făcut temele”, vedeţi dumneavoastră, la Kiev sunt probleme mari şi întregul „pachet” are de suferit. Teoretic, negocierile şi apropierea de Uniunea Europeană sunt chestiuni separate pentru fiecare stat, în practică se lucrează asupra unor zone extinse. Chişinăul ar trebui să insiste să fie tratat cât mai mult separat, nu să fie pus în aceeaşi oală cu Azerbaidjan, Belarus şi Ucraina. Argumente există în acest sens, mai trebuie voinţă şi insistenţă în această direcţie. Şi poate ar fi bine ca Republica Moldova să preia mai mult de la România decât traducerea legislaţiei europene în limba română. La Bucureşti a existat şi încă mai există o orbire în ceea ce priveşte Uniunea Europeană. A fost uitat scopul pentru care România a intrat în UE: modernizarea ţării. Libertatea de circulaţie a fost principalul motor al susţinerii pentru aderarea la UE, iar entuziasmul a fost uitat. Cam aceeaşi boală pare să existe la Chişinău: se mişcă foarte greu mecanismele care ar putea să atragă beneficiile maxime ale apropierii de UE – toată lumea stă cu ochii pe vize şi nu pare să se gândească nimeni ce se va întâmpla după aceea.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *