Actualitate

REMBRANDT VAN RIJN, unul dintre cei mai mari pictori din istoria artei, sărbătorit de GOOGLE printr-un logo special

În versiunea românească a logoului Google apare o eroare, în loc de "407 ani" de la naşterea lui Rembrandt van Rijn fiind scris "470 de ani".

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606, Leiden – 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor şi gravor olandez din secolul al XVII-lea, fiind considerat unul dintre cei mai mari artişti de gen din istorie, conform Wikipedia.

Rembrandt a trăit în epoca numită "vârsta de aur olandeză", perioadă în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2.000 desene. Maestru al tehnicii de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (după cum spunea istoricul de artă francez Élie Faure).

Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn şi al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toţi fraţii săi, el este singurul care învaţă să scrie şi să citească într-o şcoală latină. În 1620 se înscrie la Universitatea din Leiden, la care rămâne doar câteva luni. Tânărul Rembrandt îşi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh, iar timp de trei ani învaţă tehnica picturii. Pânzele lui – uneori copii ale lucrărilor altor maeştri – îi atestă talentul, ceea ce determină pe părinţii săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecţionează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia şi era influenţat de Michelangelo Merisi (Caravaggio). Deşi studiază la el numai şase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ şi modul de reprezentare a stărilor sufleteşti la figurile înfăţişate. Însă, înainte de orice, descoperă tehnica clarobscurului.

Rembrandt părăseşte Amsterdamul pentru a-şi deschide la Leiden un atelier propriu. I se alătură pictorul Jan Lievens, la rândul său elev al lui Lastman. În atelierul lor comun sunt atraşi numeroşi clienţi, printre care şi umanistul Constantijn Huygens.

Sub influenţa lui Huygens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt se hotărăşte să se stabilească la Amsterdam, în 1633. Datorită renumelui său artistic, negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi propune să-şi deschidă un atelier la el. Prin intermediul acestuia, Rembrandt obţine o primă comandă importantă, "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".

Tabloul "Lecţia de anatomie", pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradiţional (în cazul de faţă este vorba de breasla chirurgilor). După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, cu tabloul intitulat "Lecţia de anatomie a lui Johan Deyman".

În 1634 se căsătoreşte cu Saskia van Uylenburgh, verişoara negustorului de artă, iar, datorită acestui mariaj, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam. Soţii Rembrandt sunt extrem de afectaţi de moartea primilor trei copii ai lor. În 1641 se naşte Titus, însă sănătatea Saskiei se deteriorează. Aceasta se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare la 14 iunie 1642. Între timp, Rembrandt, care tocmai termină tabloul intitulat "Rondul de noapte", ajunge în culmea gloriei.

Tabloul "Rondul de noapte", pictat de Rembrandt în 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.

Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, iar în 1646, acestă sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplineşte un rol dublu, acela de educatoare şi de iubită a artistului. Pictorul nu se recăsătoreşte însă, fiind acuzat de imoralitate. În ultimii ani ai vieţii sale, artistul trăieşte izolat de lume. Creditorii îl urmăresc, iar relaţiile artistului cu clienţii săi se deteriorează. În 1656 Rembrandt este ruinat, iar colecţia sa de artă este scoasă la licitaţie şi vândută. Cu toate acestea, îşi continuă munca de creaţie. Hendrickje moare în 1663, iar Titus în 1668, cu un an înainte de decesul tatălui său.

Rembrandt se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669, într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este îngropat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.

Printre cele mai importante lucrări ale lui Rembrand se numără: "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp", "Ospăţul lui Baltazar", "Rondul de noapte" etc. De asemenea, Rembrandt a pictat foarte multe autoportrete: în total sunt peste 50 de tablouri şi mai multe desene şi gravuri.

În ultimii ani, lucrări ale lui Rembrand au stabilit recorduri în cadrul licitaţiilor internaţionale de artă. Astfel, un portret de Rembrandt a fost adjudecat pentru 22 de milioane de euro, în decembrie 2009, la o licitaţie organizată la Londra de casa Christie’s, acesta constituind un nou record mondial de preţ pentru artist, după cum informa la momentul respectiv AFP. Recordul precedent pentru o lucrare de Rembrandt Harmenszoon van Rijn a fost stabilit de "Portretul unei femei de 60 de ani", vândut pentru 19,8 milioane de lire sterline la o licitaţie organizată de casa Christie’s, la Londra, în decembrie 2000.

Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.

Sursa: mediafax.ro 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *