Reforma constitutionala si motivatiile ei

In ultimul timp, cetatenii RM au putut sa consulte diverse opinii privind solutiile de depasire a crizei politice. Printre acestea se numara si reforma constitutionala. Pornind de la necesitatea depasirii crizei constitutionale, a consolidarii statalitatii, a sporirii eficientei guvernarii si functionarii institutiilor publice, precum si a asigurarii manifestarii vointei generale a poporului, prin decretul prezidential din 1 decembrie curent a fost creata Comisia pentru reforma constitutionala.

Pentru a exclude unele interpretari care considera acest decret drept tentativa de conjunctura, ne propunem in continuare abordarea unor aspecte ce vizeaza esenta unei reforme constitutionale. Inainte de toate, este bine de stiut ca ceea ce numim continutul unei consti¬tutii nu poate fi unul absolut valabil pentru toate timpurile si locurile, deoarece forma unui stat va fi intotdeauna produsul unei epoci istorice, in func¬tie de situatia poporului care-i va oferi sens si legitimitate. Prin urmare, daca apare o situatie in care clasa politica nu poate atinge un consens, demararea unei reforme constitutionale devine inevitabil. Din aceasta perspectiva, argumentele ce urmeaza a fi aduse in favoarea reformei constitutionale trebuie sa se refere exclusiv la eficienta de actiune a mecanismului de exercitare a suveranitatii, indiferent de momentul de criza, dar sa nu justifice un fel de subterfugiu de natura politica.

In unele state, in textele constitutionale, sunt specificate prevederi referitoare la actele care sa justifice necesitatea revizuirii constitutiei. Astfel, Constitutia Olandei (art. 137, alin. 1) stipuleaza ca pentru revizuirea ei este necesara adoptarea actului Parlamentului ce ar dovedi necesitatea adoptarii amendamentului la Constitutie in redactia propusa. Constitutia RM, insa, nu contine prevederi ce ar stabili forma si continutul actului prin care s-ar argumenta necesitatea si oportunitatea revizuirii ei. De altfel, asemenea prevederi lipsesc si in textele constitutiilor altor state. O atare situatie e conditionata de faptul ca, in majoritatea cazurilor, notiunea de revizuire presupune si modificarea textului constitutiei in ansamblu, adica adoptarea unei legi fundamentale intr-o redactie diferita de cea precedenta. Aceasta constatare rezulta chiar din textul unor constitutii. Spre exemplu, Constitutia Elvetiei (art. 192 alin. 1) dispune ca aceasta poate fi „revizuita oricand, total ori partial”.

Uneori starea social-politica din societate e de asemenea natura, incat se recurge la abrogarea Constitutiei. Desi actuala Lege fundamentala a RM nu contine nici dispozitii privitoare la procedura de abrogare, e cazul sa amintim ca o incercare de abrogare a fost intreprinsa deja. Acest proces a fost demarat din initiativa fostului presedinte al RM, la 12 februarie 2003, cand a fost data publicitatii propunerea autoritatilor de la Chisinau privind solutionarea diferendului transnistrean. La 17 aprilie 2003, Parlamentul RM a adoptat Hotararea nr. 180-XV privind aprobarea grupului de persoane care urmau sa faca parte din Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constitutii a RM („Monitorul Oficial” din 25 aprilie 2003).

Asadar, tentative de realizare a unor reforme constitutionale pot surveni ori de cate ori subiectii raporturilor de drept constitutional vor constientiza necesitatea acestora. Aceste tendinte sunt firesti, deoarece activitatea politica si cea sociala sunt in permanenta evolutie, iar realitatea juridica este nevoita sa se adapteze transformarilor din aceste domenii. In conditiile unei stabilitati ,,fortate” atribuita normelor de drept constitutional, aceste norme devin o frana in calea evolutiei relatiilor sociale pe care le reglementeaza.

De aceea, numai imbinarea armonioasa a rigiditatii constitutiei cu capacitatea acesteia de a se adapta la noile evolutii poate garanta viabilitatea in timp a acesteia. Totodata, e de datoria noastra sa atragem atentia ca, atunci cand nu este admisa revizuirea constitutiei, realizata prin clauzele prestabilite, poate avea loc distorsionarea continutului normelor constitutionale sau a sensului acesteia, prin deformare premeditata ori prin violarea textelor constitutionale – toate acestea venind in contradictie cu principiile statului de drept spre care aspira RM. Nu trebuie sa uitam si de faptul ca reforma constitutionala va include si masurile necesare pentru aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana.

Ion Guceac,
dr. hab. in drept, prof. univ., secretar stiintific general al ASM