Stimate coleg Constantin Tanase,
Urmare a scrisorii dumitale deschise din 26, a zecea, doua mii noua, apropo de naravul politicienilor de a-si schimba parul dupa ce castiga in alegeri, adica de a nu ne mai lua in seama pe noi, jurnalistii care i-am sustinut, la sirul de constatari vesel-triste pe care il faci, ingaduie-mi sa adaug si eu cateva.
Prima este ca daca peste un an, doi sau trei, cand va veni o noua campanie electorala si oamenii acestia ne vor chema din nou sa-i sustinem, ce crezi ca vom face? Asa este, noi nu vom fi in stare sa-i tratam cu refuz, asa cum – urat – procedeaza ei acum. Singura mea speranta este ca, poate, comunistii inceteaza pana atunci sa mai fie antidemocratici si romanofobi, iar Voronin se cara pe Malta langa amicul Bodiul.
Al doilea comentariu vesel-trist pe care vreau sa-l fac este ca unii oameni din componentele Aliantei pentru Integrare Europeana nici nu mai vor sa ne salute, pentru ca, vezi dumneata, ei nu pot nicidecum uita o fraza scrisa de noi, care fraza nu le-a venit lor la socoteala. Daca in campania electorala omul se prefacea ca nu i-a pasat de fraza in cauza, dupa alegeri, cand s-a cocotat sus, brusc si-a amintit-o. Nu iti da buna ziua si basta! Si cand ma gandesc ca asa cum se urasc, se injura si se scuipa, ei intre ei, politicienii, nu o mai face nimeni, ca in final sa se pupe, facand aliante, coalitii si cumatrii etc., iar o fraza de jurnalist ii face sa turbe, ce sa mai zic?!.
Un alt lucru la care ma gandesc este ca lor si cu electoratul le este mai usor decat noua cu cititorul! Daca ei pot placea alegatorului pentru „ochi frumosi” si „vorbe dulci” spuse o data in patru ani, pe noi cititorul nu ne accepta decat dupa ce-l „curtam” ani buni. E destul insa sa-l mintim o data, si gata, nu-i mai recastigam increderea in vecii vecilor. Iar minciunile politicienilor se uita repede de tot. Inca un semn nelinistitor pe care il vad la fostii „ai nostri” este ca, desi ii criticam noi, ii critica altii care de asemenea au fost de partea lor in campania electorala, ei nu se simt obligati sa reactioneze in niciun fel. Fix ca si comunistii: se fac ca nici nu ne citesc.
Acestea fiind spuse, stimate coleg Constantin Tanase, da-mi voie sa mai zic una de ramas bun: lucrul cel mai intelept pe care il putem face – si stii asta mai bine decat mine – este sa incetam a ne mai scrie scrisori deschise in vazul politicienilor, plangandu-ne pe nesimtirea lor. De acum incolo te invit sa le zambim larg, asa cum ne zambesc si ei noua si sa ne facem ca ploua. Sa luam aminte ca, in istorie, de foarte multe ori cei smecheri i-au batut pe cei drepti. Cu ajutorul celor multi si prosti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
