Puncte de vedere: Trilaterala Chişinău-Bruxelles-Kiev

1. Miza vizitei Preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, la Chişinău

Victor Chirilă: Cred că miza a fost să transmită un semnal de susţinere pentru actuala guvernare şi chiar o încurajare pentru partidele din opoziţie – de a se implica în procesul de reforme, de a participa la evoluţiile politice din ţara noastră, evoluţii care să ducă la stabilizarea instituţională şi politică a RM, astfel încât agenda de integrare europeană să aibă sorţi de izbândă. Este clar pentru toţi că integrarea europeană nu poate fi făcută doar de PLDM, PL şi PDM. Este nevoie ca majoritatea societăţii şi majoritatea clasei politice, inclusiv politicienii cu viziuni moderne, proeuropene din PCRM, dornici să se implice în discuţii cu eventuali parteneri, să fie parte a acestui proces. Numai atunci RM ar avea şanse să combată corupţia, să reformeze instituţiile statului aşa încât ele să fie funcţionale, aşa încât să scăpăm de sistemul clientelar şi corupt, aşa cum se vorbeşte în ultimul timp.

Dl Van Rompuy a transmis, după părerea mea, două mesaje importante şi actuale pentru noi toţi. În primul rând, a spus clar că RM trebuie să se implice activ în combaterea corupţiei care erodează instituţiile statului, partidele politice, comunitatea de afaceri din RM, buna funcţionare a economiei, erodează chiar şi eficienţa sistemului democratic din RM. Acest fenomen nu poate fi combătut dacă nu reformezi sistemul judiciar din ţară, dacă nu reformezi poliţia. Pentru ca acest deziderat să fie materializat, însă, RM are nevoie de stabilitate politică. Dar cred că nu putem să absolutizăm combaterea corupţiei în aşa măsură, încât să aruncăm în aer configuraţia politică din RM pe care se bazează actuala guvernare, respectiv buna funcţionare a instituţiilor, stabilitatea politică din RM, pe care se poate construi o coerenţă şi previzibilitate în raport cu vecinii noştri şi societatea ţării. Este nevoie de stabilitate politică şi acest lucru presupune nu doar alegerea preşedintelui. Aceasta, fără îndoială, este o problemă politică, o criză instituţională într-o anumită măsură, dar care afectează şi buna guvernare a Alianţei actualmente. Şi cred că e nevoie de o mai mare coeziune, o mai mare cooperare, o mai mare solidaritate, coordonare între toate partidele politice de care depinde soarta ţării. Soarta ţării nu depinde doar de AIE, ci şi de PCRM care trebuie să fie cât mai angajant în procesele politice, să nu se distanţeze de aceste procese, să fie mai puţin agresiv, să fie mult mai angajat în găsirea unor eventuali parteneri. Noi avem nevoie de un partid de opoziţie credibil care să monitorizeze acţiunile guvernanţilor. Or, fără un astfel de partid cu siguranţă asistăm la asemenea scene de scandal interminabile între membrii AIE. Cred că şi membrii Alianţei trebuie să-şi răcească spiritele şi să-şi stăpânească ambiţiile, uneori să facă compromisuri. Mi se pare că avem o insuficienţă de dialog şi de încredere între membrii AIE şi lucrul acesta nu deranjează numai cetăţenii RM, dar şi capitalele europene, care tot mai mult îşi pun semne de întrebare legate de eficienţa guvernării şi de capacitatea acestei guvernări să-şi ducă la capăt agenda de reforme pe care a anunţat-o în martie 2010 la Bruxelles.

2. Esenţa principiului UE „mai mult pentru mai mult” (mai multă asistenţă financiară pentru mai multe reforme)

Este foarte simplu. RM, dacă nu va înregistra progrese pe calea reformelor şi, în special, la Ministerul de Interne şi sistemul judiciar, nu va primi acei 50 de milioane de euro pentru reforma acestui sector, care este esenţial pentru a porni eficient lupta cu corupţia. Corupţia nu poate fi combătută peste noapte, însă contează foarte mult să ai nişte instrumente instituţionale eficiente care mereu să reducă impactul acestui fenomen asupra societăţii şi asupra funcţionării instituţiilor statului. Corupţia subminează orice idee de integrare europeană, orice idee de modernizare a RM. De aceea, pentru a obţine această asistenţă financiară crescândă a UE, este nevoie să demonstrăm că progresăm pe calea reformelor, pe calea angajamentelor pe care le-am convenit cu UE. Deocamdată, din păcate, reforma stagnează şi la Interne, şi în sistemul judiciar. Şi-apoi, cum să dai 50 milioane de euro unor instituţii care sunt dominate de fenomenul corupţiei? Care este certitudinea că aceşti bani nu se vor evapora ca şi multe alte credite şi donaţii făcute de partenerii noştri de dezvoltare? Deocamdată, foarte mulţi bani vin nu datorită progreselor, cât mai curând datorită acelui credit de încredere de care vorbim mai bine de doi ani. Şi cred că AIE trebuie să revină la documentul de bază, şi anume, programul de guvernare care a fost negociat cu mult greu în scopul atingerii unui obiectiv major – integrarea europeană. Or, acest document este tot mai mult dat uitării de către membrii Alianţei.

UE şi partenerii de dezvoltare ne-au promis aproape două miliarde de euro în martie 2010 pentru un program concret de reforme, care se numeşte „Să regândim Moldova”. Acesta e un instrument foarte important în a determina RM, guvernarea de la Chişinău să se ţină de angajamente, să-şi respecte angajamentele. Această deschidere politică e condiţionată însă de fapte, nu de un discurs proeuropean, care să-i aline pe funcţionarii europeni, să le ungă ochii cu diferite lucruri frumoase şi promiţătoare despre voinţa politică care există în RM. Şi sunt tot mai multe întrebări despre această voinţă politică. Voinţa politică fără fapte este un bluf. Deschiderea din partea UE, dorinţa acesteia de a ne susţine este un privilegiu care poate acţiona asupra noastră ca un instrument de presiune. Noi putem pierde în orice moment acest sprijin politic şi financiar al UE, dacă nu ne ţinem de cuvânt, dacă vorbim mereu despre combaterea corupţiei, dar nu facem nimic în instituţii. Totodată, e nevoie şi de o mai mare sinceritate din partea UE, care trebuie să înţeleagă că AIE a ajuns la un moment de răscruce, crucial pentru existenţa sa. E un moment delicat, când nu mai este nevoie doar de laude şi de încurajări, ci de mesaje sincere despre evoluţiile negative ce se înregistrează la noi în ultimul timp şi care pot răsturna stabilitatea politică a ţării şi agenda sa de reforme. Cu cine putem să facem acum alte Alianţe – cu PCRM care are, în continuare, un discurs agresiv în raport cu AIE? Care utilizează întâlnirile cu partenerii europeni, inclusiv cu Van Rompuy pentru a se plânge în loc să discute despre agenda de viitor a ţării, ce şi cum trebuie de schimbat pentru a moderniza R. Moldova?.. Consider că funcţionarii europeni, politicienii europeni trebuie să echilibreze mesajele lor de laude cu mesaje sincere despre situaţia reală din ţară, astfel încât să-i determine pe politicienii de la Chişinău pentru a se angaja mult mai serios şi temeinic în procesul de reforme.

3. Închiderea subiectului Palanca şi vizita ministrului de Externe ucrainean Konstantin Gryshchenko la Chişinău

Subiectul Palanca a fost închis la 30 iunie, când a fost semnat Actul de determinare şi stabilire a hotarelor şoselei care a fost transmisă în proprietate Ucrainei. Şoseaua de la Palanca, acele 7,7 km de pe drumul Odesa-Reni, a fost transmisă în proprietatea Ucrainei încă în februarie 2002, când guvernarea de atunci a semnat Actul de predare a acestui obiect infrastructural. Acest Act de predare a fost semnat în baza Protocolului adiţional la Tratatul de Frontieră între RM şi Ucraina, care a fost semnat în august 1999, dar a fost ratificat de Parlamentul RM, dominat de Partidul Comuniştilor, în noiembrie 2001. Ceea ce a făcut actuala guvernare în ultimii doi ani a fost să negocieze cu partea ucraineană cum va fi exploatat acel traseu de şosea, cum va fi întreţinut, cum va fi respectat dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor de la Palanca, care să le permită acces nestingherit către cele 900 hectare de pământ care se află dincolo de şoseaua de la Palanca, cum va fi respectat dreptul cetăţenilor de la Palanca să beneficieze de acea mică piaţă care le permite să-şi desfacă produsele naturale acolo, cum şi unde vor fi instalate bornele care vor determina traseul care se află în proprietatea Ucrainei. Deci toate aceste lucruri au fost negociate – poate mai mult timp decât se aştepta – şi cred că ambele părţi au ajuns la un compromis care să satisfacă şi aşteptările cetăţenilor noştri de la Palanca. Cred că cetăţenii de la Palanca au avut tot dreptul să fie indignaţi, determinând autorităţile noastre să negocieze cu mare seriozitate respectarea drepturilor lor şi bravo lor că au avut curajul să facă acest lucru. De acum încolo, trebuie să urmărim atent cum vor fi respectate de partea ucraineană drepturile lor. În momentul în care aceste drepturi vor fi încălcate, sigur că cetăţenii trebuie să comunice autorităţilor noastre, care vor interveni prin intermediul comitetelor pe care le au împreună cu partea ucraineană şi vor aplana aceste conflicte.

Dacă partea ucraineană nu-şi va respecta angajamentele, atunci de partea noastră este UE şi dreptul internaţional şi, cu siguranţă, vom soluţiona aceste probleme tehnice. Însă, punând punct pe această problemă, cred că suntem pe un făgaş bun în relaţia noastră cu Kievul pentru că, în sfârşit, după cinci ani, aducem pe un făgaş firesc dialogul nostru politic, deschidem noi oportunităţi pentru colaborarea noastră economică, pentru agenda noastră comună de integrare europeană, de liberalizare a regimului de vize, de demarcare a frontierei şi pentru o mai bună conlucrare asupra subiectului transnistrean. Integrarea europeană nu poate fi dusă la bun sfârşit dacă nu va fi soluţionată problema transnistreană. De aceea, repet: prin declaraţia care a fost semnată de miniştrii de Externe, Konstantin Gryshchenko şi Iurie Leancă cu privire la cooperarea în domeniul integrării europene se deschide un nou capitol în relaţia noastră cu Kievul şi cred că vom asista la o dinamizare şi a dialogului politic la diferite niveluri, şi a cooperării practice între Kiev şi Chişinău.