Am ajuns aici, împreună cu scriitorii Leo Butnaru şi Grigore Chiper, prin Proiectul Naţional de lecturi publice la sate (iniţiat şi coordonat de scriitorul Nicolae Popa).
Publicul a fost divers, cu vârste cuprinse între şapte şi 14 ani. A trebuit să facem un fel de echilibristică, ajustându-ne discursul astfel încât să fim înţeleşi şi de către cei mai mici, dar şi de către cei intraţi în vârsta adolescenţei şi, totodată, să rămânem noi, în esenţă. În definitiv, mi-am dat seama că e complicat să vorbeşti despre poezie, despre literatură în general, pre limba copiilor, într-un mod în care şi să le spui ceva util, dar şi să nu-i plictiseşti; iar dacă mai reuşeşti să le trezeşti curiozitatea în legătură cu ceea ce le spui, e chiar o reuşită. Din acest punct de vedere, cred, cel mai simplu i-a fost scriitorului Leo Butnaru, care a scris cărţi pentru copii. Partea a doua a întâlnirii, cea interactivă, a făcut să descoperim ce şi cum gândesc ei. Câţiva cunoşteau revista Clipa, lucru care m-a bucurat. Cei mai măricei au adresat întrebări concrete, făcând dovadă că ştiu câte ceva din biografia celor cu care discută. I-a interesat în mod special ceea ce ţine de prima poezie, de debut, de inspiraţie. Probabil, pentru că unii dintre ei sunt… la primele versuri.
Aurelia Borzin
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
