Presa străină: Febra patriotică legată de Crimeea în mod clar începe să scadă. Au fost plătiţi cu 500 de ruble fiecare pentru două ore de entuziasm public

Şi celebrarea bienalului anexării, deşi s-a făcut cu mult patos, a fost un eveniment închistat, fără entuziasmul nesăbuit de dinainte. De remarcat că majoritatea celor care au ieșit în stradă să sărbătorească erau bugetarii cei mai amărâţi – angajaţi la regiile de utilităţi şi studenţii. Aceştia au fost plătiţi cu 500 de ruble fiecare pentru două ore de entuziasm public, scrie într-un editorial pentru DW, publicistul Igor Eydman.

Redăm mai jos textul integral al articolului

„Dar cel mai important – declinul imediat de după festivităţile prilejuite de alipirea Crimeei. „Centrul Levada” a înregistrat o scădere a nivelului de încredere faţă de Putin. O scădere semnificativă: 10 puncte procentuale faţă de luna martie a anului precedent. Aceasta este o dovadă a oboselii triumfătoare şi a frustrării oamenilor faţă de cursul politic post-Crimeea.

Pentru Putin, anexarea Crimeei a fost în acelaşi timp şi punerea în aplicare a unei „misiuni istorice”, şi un proiect PR personal, precum şi o încercare de a începe o politică de revanşă pentru înfrângerea în Războiul Rece. Dintre toate planurile sale a reuşit doar PR-proiectul, dar şi acela eficient doar pentru o perioada scurtă de timp.

PR-proiect lui Putin

O prietenă mi-a explicat ura sa faţă de Occident. În toată copilăria sovietică ea a crezut cu sinceritate că este teribil de norocoasă pentru că s-a născut în cea mai fericită şi cea mai mare ţară, care îi învinge pe toţi. Aşa a crezut până când, la începutul anilor 90, într-o dimineaţă mama ei a trimis-o să stea la coadă lungă pentru ajutoare umanitare americane. Din cauza acestor ajutoare, care i-au răpit toate iluziile patriotice, ea a început să-i urască pe americani.

Această poveste aparent paradoxală este destul de tipică în Rusia. Cei mai mulţi ruşi s-au confruntat în anii 90 cu un puternic stres social. Prăbuşirea imperiului sovietic a afectat aprecierea de sine. Ei au încetat să se perceapă ca parte a unei mari puteri. Au înţeles că trăiesc într-o ţară săracă şi bolnavă. A fost o lovitură crudă pentru ego-ul lor. Societatea s-a format o aşteptare şi cerere de revanşa, pentru a depăşi complexul de om ratat şi pentru a recupera imaginea şi atitudinea de câştigător.

Ocuparea Crimeee a fost calculată pentru a atinge aceste aşteptări revanşarde şi a oferit ruşilor iluzia mult-aşteptatei „victorii”. Aşa se explică succesul campaniei de propagandă. Ratingul lui Putin după anexarea Crimeei a crescut în mod radical.

„Vladimir Restauratorul”

Autorităţile au încercat să consolideze acest rezultat, transformând „triumful Crimeei” într-o cvasi-religie civilă. Crimeea a fost declarată teritoriu sacru pentru ruşi. Iar preşedintele rus a început să pozeze în „mare suveran”, care a readus patriei cel mai important centru sacru al său. Propagandiştii de la Kremlin au creat chiar şi imaginea lui „Vladimir Restauratorul”, o imagine iconică a preşedintelui rus, pusă în aceeaşi galerie cu Alexander Nevski, Petru cel Mare şi Ecaterina a II-a.

Cu toate acestea, „religia crimeeana” nu a rezistat. Realizarea dorinţei ruşilor de a trăi din nou într-o ţară măreaţă a fost imposibilă chiar şi în pofida faptului că anexarea peninsulei ucrainene a fost extrem de populară. Majoritatea ruşilor cred că o mare putere trebuie în primul rând să asigure bunăstarea materială a cetăţenilor săi. În realitate, după Crimeea, poporul a început rapid să sărăcească. În anul 2015 numărul ruşi care trăiesc sub pragul sărăciei a crescut cu peste 3 milioane de oameni. 

Dar chiar şi pentru minoritatea patriotică, dispusă să accepte orice probleme de dragul „măreţiei puterii”, capturarea Crimeea nu este suficientă. Ei aşteaptă noi victorii, alte confirmări a regăsitului statut imperial al ţării.

Pedepasa pentru crimă

După Crimeea, Kremlinul a încercat să compenseze eşecurile economice cu noi triumfuri militare. Cu toate acestea, opoziţia Occidentului şi sărăcia propriilor resurse nu i-a oferit această posibilitate. Aşa se explică schimbarea de 180 grade a politicii Kremlinului, de la activarea războiului, la armistiţiu în Donbas şi Siria.

Alipirea Crimeei a fost apogeul puterii regimului Putin. După aceea, a început declinul. Jucându-se de-a confruntarea cu marile puteri ale lumii, Kremlinul a luat ţeapă cu sancţiunile, a dat peste cheltuieli de război insuportabile şi şi-a pierdut stabilitatea economică. Această a fost prima pedeapsă pentru „crima Crimeei” – o încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi a propriilor sale obligaţii.

Şi există toate motivele să credem că autorităţile ruse abia încep să plătească facturile pentru Crimeea”. 

sursa: paginaderusia.ro