Actualitate

Povestea scrisorilor pierdute de la Mănăstirea Saharna

„Gândurile oamenilor sunt călcate în picioare”

Autoarea imaginii de pe Internet susține că fotografia a fost făcută pe 16 septembrie, când ea, împreună cu soțul său, a vizitat Mănăstirea Saharna. Potrivit femeii, astfel de grămăjoare de hârtii există pe întreg teritoriul complexului monarhic, iar creştinii sunt pur și simplu indignați de cele văzute. „Inițial, ne gândeam că poate e o gunoişte, dar soțul a ridicat câteva foi și le-a citit. Așa am înțeles că erau scrisorile oamenilor, care vin aici cu gânduri bune și credință în suflet. Mai și glumeam că poate le-au trecut termenul de valabilitate, dar, Doamne iartă-mă, chiar așa deschis să le arunci la gunoi? De ce ei nu aruncă și banii donați, care-s mai valoroși decât gândurile oamenilor călcate în picioare?”, se întreba internauta, revoltată.

Cu toate acestea, femeia spune că nu a găsit în mormanul de hâtrii liste cu nume, ci doar niște hârtii pe care erau scrise dorinţele unor oameni şi care erau lăsate de izbeliște în bătaia vântului.

„Foile de la gunoi nu au legătură cu mănăstirea”

De cealaltă parte, reprezentanții Mănăstirii Saharna neagă acuzațiile ce li se aduc și afirmă că hârtiile din imaginea de pe Internet nu au nimic în comun cu lăcașul sfânt. Arhimandritul Iuvenalie, secretarul mănăstirii, ne-a spus că acele hârtii nu sunt pomelnice, nu ajung în altar și nu sunt citite de către preoţi. Călugărul ne-a explicat că unii creştini cred într-o veche superstiție, potrivit căreia, dacă lași un răvaș cu o dorință în zidurile mănăstirii rupestre, aceasta se va îndeplini. Și chiar dacă monahii le explică zilnic vizitatorilor că acest mit nu are legătură cu credința în Dumnezeu, oamenii oricum nu renunţă la tradiție. „Bănuiesc că poza care circulă pe internet este făcută la mănăstirea rupestră, care nu funcționează. Acolo se fac slujbe doar o dată în an, în ziua de Buna Vestire. Însă oamenii vizitează frecvent lăcașul și bagă printre ziduri foi cu tot felul de dorințe, sperând că acestea se vor împlini. Foile în cauză nu au nicio tangență cu mănăstirea, nici cu slujbele. Păi, noi venim la mănăstire să ne rugăm sau să ne punem dorințele?”, se întreabă monahul.

Arhimandritul a adăugat că toţi credincioșii care vin cu adevărat la mănăstire scriu un pomelnic şi îl dau preotului, după care se roagă în biserică. Dacă apoi trec pe la mănăstirea rupestră, văd o mulțime de foițe ticsite printre crăpăturile din piatră și se gândesc să-și scrie și ei dorințele pentru orice eventualitate. „Noi, ca preoți, ce putem face cu aceste hârtii? Să luăm o foiță pe care cineva scrie „Vreau avion!” și să ne rugăm „Doamne, dă-i avion!”? Sincer, am citit şi eu de câteva ori din curiozitate niște foițe lăsate printre ziduri şi dorințele de acolo erau cel puțin absurde”, menţionează părintele Iuvenalie. El ne-a asigurat că pomelnicele lăsate de enoriași la mănăstire sunt arse, după ce sunt citite de preot, iar cenușa este aruncată într-un loc special amenajat.


Mistică în mănăstirile din R. Moldova

Mănăstirea Saharna nu este singurul complex monarhic din țară, unde creștinii ortodocși caută, pe lângă credința în Dumnezeu, și puteri mistice. Bunăoară, la Mănăstirea Curchi există un havuz în care vizitatorii aruncă bănuți, crezând că astfel li se vor îndeplini dorințele. Ciudat e faptul că atunci când călugării le spun că această practică nu este creştinească, oamenii îi acuză de necredință. De aceea părintele Augustin de la Mănăstirea Curchi nu pune la îndoială explicațiile arhimandritului Iuvenalie și regretă că unele superstiții sunt imposibil de dezrădăcinat.
„Sunt şi alte obiceiuri stranii, după care se ghidează unii enoriași. Un exemplu este cifra magică de 40 de slujbe. Nicăieri nu scrie că preotul trebuie să pomenească pe cineva la 40, 39 sau 50 de slujbe, ci doar că atât preotul, cât și creștinul, e bine să se roage o perioadă îndelungată de timp. Această practică este bazată pe cuvintele din Evanghelie: „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”. Am avut și cazuri, când creștinii ne spuneau că trebuie să achite aceste slujbe la nouă mănăstiri. Când un monah le-a explicat că asta e doar o tradiție populară și nicidecum o rânduială bisericească, oamenii l-au acuzat că-i depărtează de la credință și le spulberă speranțele”, remarcă monahul.

La Mănăstirea Curchi se păstrează registre în care sunt transcrise numele de pe pomelnicele transmise de credincioși, care sunt apoi arse. Potrivit părintelui Augustin, listele cu nume nu sunt sacre, ci conțin doar niște informații.

„Aruncarea acestor foi dă dovadă de neglijenţă”

Arderea pomelnicelor este practicată aproape în toate bisericile ortodoxe din ţara noastră. Cel puțin aşa ne-au spus mai mulți preoți, fiind întrebaţi ce se întâmplă cu listele cu nume, pe care enoriaşii le lasă, pentru rugăciune, la biserici. Aceştia ne-au explicat că, deși aceste foi nu sunt nici sfinte, nici sfințite, ele sunt arse după pomenire din simplu motiv că au fost în altar.

Preotul Andrei Bucliș, consilierul ÎPS Petru, mitropolitul Basarabiei, spune că preotul este obligat să trateze cu maximă seriozitate tot ceea ce ține de activitatea sa liturgică, inclusiv și listele cu nume, care se dau spre pomenire. În opinia sa, aruncarea acestor foi dă dovadă de neglijență. „Desigur, există şi speculații precum că, dacă aceste foi de pomenire nimeresc pe mâna vrăjitorilor, s-ar putea întâmpla multe lucruri rele. Prin urmare, pentru a evita tot felul de interpretări, ele sunt distruse prin ardere”, a precizat preotul.

Chiar și gunoiul din altar se arde

Totodată, părintele Andrei susține că astfel clericii nu pot controla ceea ce scriu creștinii în pomelnice. Astfel, recunoaşte el, uneori este nevoit să citească adevărate povești de viață în loc să pomenească viii şi morţii. Cu toate acestea, mult mai importantă este rânduiala pe care o face preotul. „În raport cu ceea ce scrie omul, preotul are anumite căi descrise în cartea de slujbe, pe care le urmează. Dacă cererea cuiva nu există în rânduielile bisericești, preotul are menirea de a o direcționa către rugăciunea care este mai aproape de dorința exprimată. Iar atunci când vin cereri ciudate, dacă este posibil, preotul discută cu acea persoană și îi lămurește că dorințele sale nu sunt moral creștinește. De exemplu, unii oameni cer ca vrăjmașul lor să fie pedepsit, însă nu există rugăciuni de pedepsire a vrăjmașului, ci doar de luminare a minții acestuia”, ne-a spus secretarul mitropolitan.

La rândul său, Pavel Borșevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Capitală, consideră că cel mai bine ar fi ca enoriașii să-și retragă pomelnicele după pomenire. În cazul foilor mici, cu doar câteva nume, acestea sunt arse din respect pentru credincioși. „Tot ce se află, fie și pentru o perioadă în altar, nu se aruncă pur și simplu. Fie că e vorba de veșminte vechi, fie că de alte obiecte. Chiar și gunoiul care a fost aspirat din altar se arde”, ne asigură clericul.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *