Printre primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinții săi. La cinci ani compune! Pe un manuscris de numai douăsprezece măsuri semnează: „Țara Românească, operă pentru pian și vioară de Gheorghe Enescu, compozitor român, în vârstă de cinci ani!”. Tatăl să, Costache Enescu, sfătuit de compozitorul Eduard Caudella, își trimite fiul de 8 ani la Viena pentru studii muzicale. Între anii 1888 și 1893 a studiat la Conservatorul din Viena compoziția. Aici îl cunoaște și pe J. Brahms care asistă la repetițiile orchestrei de elevi. În piesa Simfonia I a maestrului elevul Enescu cântă la vioara I. Datorită talentului, plăcerii și muncii stăruitoare copilul Enescu face în 2 ani cei 3 ani obligatorii pentru a se înscrie în cursul superior. Cursul superior îl absolvă cu calificativul excelent primind și o medalie care se acordă rar și în mod excepțional.
La 12 ani ajunge la Paris, unde între 1894-1899 a studiat, la Conservator, contrapunct, compoziție și vioară. Cursurile de vioară îi sunt încununate în 1894 de „Marele Premiu al Conservatorului” ce îi este acordat în unanimitate.
Întreaga sa creație reflectă dragostea pentru poporul din a cărei matrice artistică s-a ridicat. În lucrările în care se manifestă influențe germane ori franceze, prin utilizarea, uneori directă, alteori discretă, a formelor modale, ritmice autohtone, legătură cu folclorul nostru nu se pierde. Printre lucrările lui de seamă se numără „Poem română” (1897), două „Rapsodii române” (1901,1902), de sorginte folclorică, o „Simfonie concertantă pentru violoncel și orchestră” (1901), trei „Suite pentru orchestră” , o „Simfonie de cameră pentru 12 instrumente solistice” (1954).
Pornind de la subiectul binecunoscut al tragediei antice grecești, Enescu a scris opera „Oedip”. O creație care și-a devansat timpul. Capodopera Oedip estre străbătută de un conținut generos, uman și se distinge printr-un limbaj dramatic.
Enescu a fost unul dintre marii dirijori ai lumii. Dirijorul Enescu apare în fruntea orchestrelor simfonice din Filadelfia, New York, San Francisco, Pittsburg, Washington, Paris, Roma, Londra, Amsterdam, Monte Carlo. Măiestrie sa dirijorală se caracteriza prin profunzimea redării sensului operei și prin claritatea concepției, prin suplețe și expresivitate.
Ca pedagog, Enescu a îndrumat și format o serie de renumiți instrumentiști (Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Ida Heandel ș.a.).
Viața muzicală a lui Enescu a fost dublată de o atitudine civică și patriotică ireproșabilă. În timpul primului război mondial, Enescu a desfășurat o intensă activitate muzicală în scopuri patriotice și de rezistență morală împotriva invadatorilor. În America, din 1946, dădea concerte în beneficiul moldovenilor supuși genocidului bolșevic.
Sursa: Mica enciclopedie de mari valori ridicate dintre români
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
