Actualitate

Pacificatori moldoveni în Africa

Republica Sudan este cea mai mare ţară de pe continentul african şi al zecelea stat din lume ca mărime. Sunt date pe care le cunoaştem fiecare încă de la orele de geografie. Detalii despre populaţia din Sudan şi conflictul dintre sudul şi nordul ţării, despre autoproclamata Republică a Sudanului de Sud, am aflat de la doi dintre ofiţerii Armatei Naţionale, care au participat în calitate de observatori militari la misiunea ONU de menţinere a păcii în Sudan. La 15 iulie 2010, din misiune s-au întors, după un an de zile, maiorul Adrian Iepure, actualmente şeful Centrului topografic militar, şi căpitanul Ion Cozma, locţiitorul comandantului Batalionului 22 de menţinere a păcii, pe care l-am găsit la Baza militară de instruire Bulboaca, în timp ce participa la exerciţiul militar „Scutul Păcii 2010”, exerciţiu care are drept scop evaluarea capacităţilor operaţionale ale Armatei Naţionale pentru îndeplinirea misiunilor de menţinere a păcii la standardele NATO şi care urmează să se încheie astăzi.

Pentru ambii ofiţeri ai Armatei Naţionale misiunea internaţională de pacificare în Sudan a fost prima, deşi, anterior, căpitanul Cozma a fost trimis de patru ori în zona de securitate a R. Moldova, în forţele de menţinere a păcii, iar maiorul Iepure şi-a început cariera de topograf nouă ani în urmă.

După un tragic război civil în Sudan, între nordul dominat de musulmani şi sudul ce doreşte obţinerea independenţei, război care a făcut două milioane de victime, a fost semnat un acord de pace, conform căruia părţile semnatare au anumite obligaţiuni, iar misiunea ONU în Sudan are menirea de a monitoriza implementarea acordului. Astfel, principala misiune a pacificatorilor a fost cea de supraveghere a zonei de responsabilitate. „Ca trupele uneia dintre părţi să se deplaseze dintr-o locaţie în alta, trebuie mai întâi să informeze ONU, iar noi, ca observatori ONU, trebuia să ieşim în teritoriu şi să verificăm cu ce scop se mişcă şi încotro. Plus la aceasta, noi aveam patrule în zona de responsabilitate”, povesteşte Adrian Iepure.

Cultura locală: vaca mai presus de orice

Din spusele celor doi ofiţeri, am înţeles că Toritul este mai mare decât Chişinăul de două-trei ori. Cu toate acestea, case de piatră erau doar vreo 30 în toată localitatea, restul fiind din stuf şi iarbă cu lut. Fiindcă ONU nu este obligată să asigure pacificatorii cu locuinţă şi hrană, militarii moldoveni, împreună cu pacificatorii din ţări ca România, Ucraina, Norvegia, Canada, Guatemala, Bolivia, Yemen, Zambia, Zimbabwe şi Mali, au fost cazaţi în una din casele de piatră. Aceştia au locuit în condiţii spartane, totuşi ei nu s-au plâns de nimic, ba chiar au încercat să vadă partea bună a lucrurilor. „În Torit exista electricitate doar de la 7 seara până la miezul nopţii, de la un singur generator din toată localitatea. Acolo, existau doar vreo 10 pompe de mână de unde putea fi luată apa. Noi consumam doar apă îmbuteliată adusă din Uganda”, povesteşte maiorul Adrian Iepure.

Deşi războiul s-a terminat demult, pericolele te pândesc la fiecare pas. Pe tărâmul african maladiile sunt mai periculoase decât armele militanţilor. „În Sudan, cazurile de malarie sunt foarte des întâlnite. Chiar şi ofiţerii din alte ţări s-au îmbolnăvit”, îşi aminteşte şeful Centrului topografic militar. Colegul acestuia, căpitanul Cozma, a mai adăugat privitor la riscurile misiunii că „în Sudanul de Sud sunt foarte multe câmpuri minate”, iar localnicii, spun militarii, erau, de regulă, amabili cu observatorii ONU, deşi „au fost şi cazuri de manifestare a aroganţei: nu înţelegeau că misiunea noastră era de a colecta informaţii. Ei, cum vedeau semnul ONU, credeau că venim să le aducem mâncare, apă sau haine şi, câteodată, era foarte greu să le explici că noi nu distribuim produse”, mi-a spus căpitanul Cozma, cu o voce tonul căreia trăda regrete că nu puteau să-i ajute pe cei din sate.

Mandatul ONU nu are misiunea de a media conflictele dintre diferite triburi, dar, la rugămintea autorităţilor locale, echipa din care au făcut parte ofiţerii noştri a negociat cu reprezentanţii a două localităţi între care tot timpul existau conflicte. „În zona în care patrulam, aveau loc câte 2-3 furturi de vaci pe săptămână, uneori cu ucidere de oameni. În Sudan, vaca este mai presus decât banii. Cine are vacă are autoritate în regiune”, zice Adrian Iepure, menţionând specificul vieţii sudanezilor. El chiar a participat la o conferinţă de pace despre furtul vacilor. „S-a făcut o lege locală care viza trei triburi din regiune şi care spunea că, dacă un trib fură o vacă de la alt trib, atunci el trebuie s-o întoarcă înapoi, timp de 5 zile, dar să plătească şi o amendă – încă o vacă. Dacă cineva omoară un om din alt trib, el trebuie să plătească cinci vaci”, a spus maiorul.

Misiunea de pacificare – o experienţă de o importanţă personală şi naţională

Cei doi ofiţeri au ţinut să sublinieze faptul că această misiune de menţinere a păcii le-a oferit o experienţă de o importanţă colosală atât în plan profesional, cât şi personal. „Echipa din care am făcut parte era una dintre cele mai bune acolo. Chiar am fost vizitaţi de comandantul forţelor ONU în Sudan, iar apoi – de comandantul adjunct”, a remarcat maiorul Iepure.

„Misiunea de observator oferă o experienţă foarte bogată pentru Armata Naţională. Militarii moldoveni sunt destul de instruiţi pentru a îndeplini o misiune peste hotare sub egida ONU. Totodată, ei trebuie să cunoască specificul populaţiei băştinaşe, să manifeste devotament faţă de misiune şi să facă tot posibilul ca rezultatul ei să fie întotdeauna pozitiv”, a conchis căpitanul Ion Cozma.

Şi ministrul Apărării, Vitalie Marinuţa, şi-a exprimat de nenumărate ori ferma convingere că R. Moldova trebuie să participe la operaţiuni de menţinere a păcii sub mandat internaţional, pentru că participarea la operaţiuni va contribui la promovarea imaginii republicii. „Prezenţa noastră va demonstra atitudinea ţării faţă de problemele care îngrijorează întreaga comunitate internaţională”, a scris ministrul Apărării pe blogul său.

Ofiţerii Armatei Naţionale participă în calitate de observatori militari în misiuni sub egida ONU din 2003. Până în prezent, circa 70 de militari au avut misiuni în Liberia, Sudan şi Coasta de Fildeş. Actualmente, zece dintre ei se află departe de casă…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *