Eveniment

O nota de protest nediplomatica

Litigii in justitie

Doi concurenti sunt implicati intr-un litigiu judiciar: compania „Dufremol” SRL incearca prin intermediul hotararilor judecatoresti sa opreasca marsul triumfal pe piata serviciilor „duty-free” a proaspat creatului operator strain – compania ICS „Le Bridge Corporation Limited” (in continuare „Le Bridge”), a carei relatie de simpatie si buna intelegere cu functionarii locali a devenit periculos de sfidatoare.

Altfel cum ati fi procedat dvs., dragi cititori, daca ati fi fost in situatia companiei „Dufremol” SRL, care desi de 11 ani inchiriaza spatii in incinta Aeroportului International Chisinau, nicidecum nu reuseste sa obtina mai mult de 135 de metri patrati, motivandu-i-se ca nu exista suprafete libere, dar iata ca apare un concurent mai norocos pentru care imediat se gasesc suprafete libere – aproape 600 de metri patrati?! Ca sa-i multumeasca pe cei de la „Le Bridge”, cineva nu s-a sinchisit chiar sa rupa 29 m. p. de la „Dufremol”, invocand acelasi motiv – deficit de spatii. Au luat si i-au dat totul concurentului mentionat, asa cum i-au dat si suprafetele prevazute pentru localuri de alimentare publica, ignorand concluziile specialistilor care sustin ca este nepermis sa extinzi suprafata pentru „duty-free” pana la astfel de dimensiuni.

Concomitent se constata ca licitatia pentru dreptul de a deschide magazine „duty- free” in punctele de trecere a frontierei de stat a fost castigat, nelegal, de aceeasi „Le Bridge”. Aceasta isi argumenteaza victoria facand referire la Hotararea Guvernului nr. 172 din 18.02.2008 si explica, modest, ca pur si simplu a avut norocul sa fie desemnata castigatoare de catre comisie. Nimeni nu poate si nici nu vrea sa explice de ce au fost ignorati alti doi concurenti, care au vechime pe piata de doua ori mai mare decat se cerea si de ce a fost preferata „Le Bridge”, desi compania nu avea cinci ani de activitate pe piata locala, asa cum o cereau conditiile tenderului. Asa ca „Dufremol” a fost nevoita sa atace in instanta si concluziile comisiei de concurs, mai ales ca, in opinia noastra, licitatia a fost organizata cu ignorarea normelor legale. Instanta de judecata a considerat convingatoare argumentele „Dufremol” SRL si a satisfacut solicitarea referitor la adoptarea unor masuri privind asigurarea reclamatiei si a stopat activitatea magazinelor „duty- free” ale companiei „Le Bridge”. Reclamatul considera drept exagerate si chiar nelegale masurile instantei privind asigurarea actiunii, insa Curtea de Apel Economica a respins plangerea reclamatului, sustinand decizia primei instante.

O intrebare retorica: cum trebuie sa procedeze reclamatul, daca este convins ca a obtinut legal in chirie suprafetele din aeroport si a castigat tenderul intr-o confruntare cinstita? Trebuie sa mearga si sa dovedeasca in instanta ca are dreptate. Si intrucat judecata a dispus stoparea activitatii reclamatului pe piata serviciilor „duty-free”, ar fi in interesul acestuia sa grabeasca examinarea cazului. Insa ce credeti ca face reclamatul in aceasta situatie? Procedeaza exact invers – pe toate caile incearca sa taraganeze examinarea cauzei. De ce? va veti intreba. De aceea ca are nevoie de un respiro pentru ca sa mobilizeze resursa administrativa, sa-si creeze o imagine buna printre cititori si persoanele utile, sa-i atraga pe functionarii din organele de control de partea sa in lupta cu firma concurenta si, in sfarsit, actionand dupa principiul „cu cat este mai intunecat cerul, cu atat mai stralucitoare sunt stelele”, sa ponegreasca concurentul sau demnitarul incomod (bunaoara, judecatorul) pentru a parea pe fonul lor inocenti si neprihaniti.

Au inceput prin a-si face activ publicitate in presa. M-am saturat deja sa mai citesc articole in care stapanii „Le Bridge” si slugile acestora se tot lauda. Autorii acestui PR ieftin mi-au amintit de unul din personajele interpretate de Arkadi Raikin – un regizor plin de sine, care declara cu aplomb: „Doar sa ma ridic, sa-mi trag pantalonii, sa trec drumul si fac praf din toate mediocritatile acestea”. Am tot asteptat ca reprezentantii „Le Bridge” sa vina in instanta si sa dovedeasca ca au dreptate. Degeaba am asteptat sa-i vad in proces: ori ca nu si-au gasit pantalonii, ori n-au dat de niste adversari demni! Ei se prezinta in instanta cu regularitate, insa doar pentru a taragana procesul.

Iata cateva dintre metodele pe care le folosesc. Asa cum formal are acest drept, reclamatul n-a ezitat sa atraga noi participanti in proces. Desi compania „Le Bridge” este reprezentata in instanta de catre avocatul Ion Paduraru (fost ministru al Justitiei), este atras pe aceeasi cauza si al doilea reprezentant, unul mult mai putin cunoscut, din randul angajatilor companiei. Dar si acestia le-au parut putini, asa ca au solicitat atragerea in proces a Ministerului Economiei si Comertului, de a carui competenta tine avizarea contractelor de arenda. Instanta a respins absolut intemeiat demersul, deoarece ministerul mentionat nu este parte a acordului contestat si o eventuala hotarare judecatoreasca nu ar viza interesele ministerului si nu poate avea niciun fel de consecinte negative pentru institutie. De ce atunci se doreste implicarea fara rost in litigii judiciare a angajatilor ministerului, preocupati de ameliorarea situatiei economice din tara?

Ei sunt gata sa atace in instanta superioara orice, chiar daca motivul invocat este unul de rasul lumii. In lipsa unor argumente rezonabile pentru contestarea prescriptiei judecatoresti in partea ce tine de refuzul de a largi cercul participantilor la proces, avocatul Paduraru s-a agatat de un alt pai: cica, aceasta chestiune nu poate fi calificata drept una simpla, de aceea demersul reclamatului urma sa fie rezolvat nu printr-o prescriptie protocolara, ci in camera de deliberari. Voi explica pentru cei neinitiati: avocatul I. Paduraru considera ca judecatorul S. Namasco trebuie sa se retraga in camera de deliberari, acolo sa se consulte cu… sine insusi si doar dupa aceasta sa ia o decizie.

Nu m-as fi apucat de scris, dar lucrurile au ajuns prea departe si risca sa ia, cu regret, o intorsatura nedorita, criminala. Mi-am amintit o expresie dintr-un banc sinistru – „Cum este tara, asa-i si atacul terorist asupra ei” – si imi vine pe limba o analogie, referitor la reclamat: „Asa cum a cucerit pozitiile pe piata serviciilor „duty-free”, asa le si apara”. Voi aduce doua exemple.
In obiectiile sale impotriva plangerii depuse de „Dufremol” SRL, seful ICS „Le Bridge Corporation Limited”, Arif Frank, si avocatul acestuia, dl I. Paduraru, au incercat sa lege rezolvarea litigiului de viitoarele investitii franceze in RM. Fie, mi-am zis, fiecare parte este in drept sa-si construiasca pista de aparare asa cum crede de cuviinta. Nu este exclus nici bluful, judecand dupa declaratiile reclamatilor. Dar iata ca avocatul I. Paduraru a prezentat la Curtea de Apel Economica scrisoarea nr. 714/AMB, din 19 noiembrie 2009, semnata de ambasadorul Frantei, dl Pierre Andrieu. In aceasta scrisoare, diplomatul isi exprima parerea ca masurile luate de instanta privind asigurarea reclamatiei sunt exagerate si face legatura intre rezolvarea litigiului si acordul interguvernamental dintre Franta si RM privind protejarea reciproca a investitiilor.

R. Moldova nu este, deocamdata, membra a Uniunii Europene, dar deja se conduce in constructia statala de principiile democratice. In tara noastra, la fel ca si in Franta, justitia se infaptuieste de instanta de judecata, iar judecatorii sunt independenti si se supun legii, dupa cum este prevazut in art. art. 114, 116 (1) din Constitutia RM. Si nicaieri nu veti gasi vreo prevedere care sa oblige instanta de judecata ca la examinarea unui litigiu sa ceara sfatul unor diplomati straini, ca nu cumva, Doamne fereste, sa stirbeasca imaginea tarii in ochii comunitatii internationale. Doar partile implicate in proces pot influenta concluziile instantei si hotararea pronuntata, prezentand probe, argumentandu-si pretentiile si concluziile. Accentuez: doar participantii la proces, in limitele legislatiei si prin metodele prevazute de lege.

Pentru cei care se conduc in viata de alte principii, considerand ca banii si puterea le permit sa ignore sau sa ocoleasca orice lege, este prevazuta o norma speciala in Codul Penal (art. 303): „Amestecul, sub orice forma, in judecarea cauzelor de catre instantele de judecata cu scopul de a impiedica examinarea multilaterala, deplina si obiectiva a cauzei concrete sau de a obtine pronuntarea unei hotarari… se pedepseste…” si mai departe conform textului.

Atunci cand ambasadorul Frantei incearca sa lege examinarea unei cauze concrete in instanta de situatia privind investitiile franceze in Moldova, de care tara noastra intr-adevar are nevoie, si le pune intr-o interdependenta directa, dumnealui se amesteca in treburile justitiei. Iar pentru ca instanta sa nu-si imagineze ca poate ignora parerea ambasadorului, acesta a adresat scrisoarea pe numele presedintelui Curtii Supreme de Justitie a RM, amintind ca acest caz a fost adus la cunostinta Guvernului RM si ca problema data se rezolva pe canale diplomatice. La Judecatoria Economica a fost prezentata copia acestei scrisori si acesta deja e al doilea aspect al amestecului criminal.

Dle ambasador, eu sunt o persoana privata si nu sunt vizat de restrictiile impuse persoanelor oficiale, mai ales celor cu statut diplomatic, de aceea am posibilitatea sa-mi exprim direct parerea, tinand cont doar de lege. Nu face sa va ingrijoreze atat de mult problemele „Le Bridge”. Chiar daca n-ar exista acordul interguvernamental mentionat privind protejarea reciproca a investitiilor, investitiile straine au fost si vor fi aparate intotdeauna de lege asa precum este prevazut de art. 126 (2-h) din Constitutia RM. Insa Constitutia, desi este legea suprema a tarii, nu este o lege, cu actiune directa. Din aceasta cauza, problemele care apar in procesul de asigurare a actiunilor in justitie se solutioneaza in conformitate cu normele CPC, ceea ce corespunde normelor constitutionale si nu incalca acordurile interguvernamentale.

In continuare, as dori sa fac lumina asupra unor probleme mai simple.
In primul rand, domnule Ambasador, ati putea dvs. afirma cu deplina siguranta ca firma „Le Bridge” nu a incalcat in nici un fel legislatia anticoruptie a tarii noastre atunci cand a obtinut in arenda suprafete peste masura in Aeroport, fara nici un fel de licitatie si eliminand cu usurinta concurentii care, desi activeaza zece ani, nu au izbutit sa obtina nici jumatate din marimea acestor suprafete? Eu nu as indrazni sa fiu atat de sigur. Cum este posibil ca, informandu-te despre esenta litigiului doar de la una dintre parti, care este cea interesata, sa te avanti in apararea companiei ale carei actiuni genereaza foarte multe semne de intrebare si sa mai si operezi in acest avant cu interese interstatale? Pentru ca sa nu nimeriti intr-o situatie jenanta, ar fi fost mai bine daca, inainte de a scrie scrisoarea, va documentati despre practicile anterioare ale companiei „Le Bridge” pe care o aparati si despre esenta reclamatiei inaintate fata de ea.

In al doilea rand, in opinia mea ambasadorul Frantei nu este doar in drept ci este pur si simplu obligat sa apere interesele investitorilor francezi in economia RM, insa ar trebui sa faca acest lucru doar pe canale diplomatice, asa precum chiar dvs. personal ati confirmat in scrisoarea mentionata, ci nu prin interventie directa in instantele judecatoresti. Pentru ca, la urma urmei, unicul dvs. avocat in RM ar trebui sa fie doar Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene. Dvs. aveti dreptul sa nu fiti de acord cu decizia oricarei instante de judecata din RM, insa va puteti face publica opinia doar dupa intrarea in vigoare juridica a acestei decizii.

Mi-ar parea rau daca as afla ca scrisoarea dvs. in instanta de judecata este o consecinta a necunoasterii legislatiei moldovenesti si ca este o urmare a faptului ca i-ati crezut pe cuvant pe patronii „Le Bridge” si pe avocatii lor. Insa, daca fapta dvs. este una constienta, atunci ati incalcat legile tarii in care va aflati si, in asemenea caz, vorba veche: imi pare rau pentru Patrie. Eu am in vedere Franta, deoarece urmarind dublele standarde pe care le aplica cinovnicii ei, crezul meu in valorile democratice ale acestei minunate tari a inceput sa se clatine.

Si viceversa, eu ma mandresc cu justitia moldoveneasca care nu a cedat presiunilor neindemanatice din partea unui cinovnic strain sus-pus – judecata a recunoscut drept legale actiunile intreprinse pentru a asigura reclamatia.

Dar iata si cel de-al doilea exemplu. In articolul „Ieri – hotararea de judecata, maine – procesul?” (ziarul TIMPUL din 17 februarie 2010) avocatul I. Paduraru face trimitere la proiectul de decizie pe care el, chipurile, l-a depistat in dosarul civil primit pentru a-l studia. Mai mult ca atat, el a si publicat acest proiect. Este un fapt regretabil si explic de ce. Proiectul de decizie nu este un document procesual si nu are ca efect niciun fel de consecinte. Nu se cunoaste cine este autorul lui: judecatorul, referentul sau o alta persoana interesata de aparitia acestui document gasit si realizat. Dar acest lucru nu mai conteaza.

Eu consider ca „proiectul de decizie” dat este o simpla hartie deoarece acest document nu este unul procesual si valoarea lui este egala cu cea a hartiei pe care a fost tiparit. In cazul in care aceasta hartie este doar un fel de maculator, datorita valorii ei minuscule, nimeni nu este in drept sa o solicite si nici un judecator, niciodata, nu o va arata si nu o va elibera cuiva. Si chiar daca aceasta hartie intr-adevar a figurat in dosar si secretarul judecatorului S. Namasco a comis un lapsus si a eliberat pentru documentare dosarul civil impreuna cu hartia care se afla acolo, avocatul I. Paduraru cunoaste foarte bine „puterea” juridica a ei deoarece, conform art. 117 (3) a CPC, ea nu poate fi folosita in calitate de proba in proces. Constientizand esenta lucrurilor, avocatul I. Paduraru s-a folosit totusi de moment, a extras ilegal hartia si chiar a publicat-o in calitate de document care vine sa confirme ca judecatorul este partinitor, desi aceasta hartie nu demonstreaza nimic. Unicul lucru pe care-l demonstreaza ea si publicarea ei este ca avocatul I. Paduraru a comis o fapta lipsita nu numai de orice temei juridic, ci si de orice norma etica elementara. Fapta este una la limita infractiunii si a elementului criminal. Dar care este motivul acestei actiuni a avocatului? Este unul singur: a folosi hartia in scopuri reprobabile. Insusi titlul articolului sau urmareste scopul de a-i sugera cititorului ideea ca S. Namasco a adoptat un verdict inca inainte de sedinta de judecata si ca, in opinia lui I. Paduraru, judecatorul a facut-o nu pur si simplu, ci urmarind anumite interese personale. Discreditandu-l pe judecator, avocatul il discrediteaza si pe reclamant, or, conform logicii inoculate cititorului de catre avocat, nu exista altcineva decat reclamantul care sa-l cointereseze pe judecator. Felicitari, colega, ati insusit cu brio metodele murdare! Insa eu cred ca aceasta fapta este una pripita daca e sa ne amintim de intelepciunea populara: „Este de ajuns sa minti o data si nu te mai crede nimeni”. Cine va mai dori sa aiba de a face cu o persoana care, urmarind scopuri reprobabile, a extras ilegal un document din dosar si astfel, vorbind la figurat, a dat o lovitura din spate?

As dori sa-i amintesc dlui I. Paduraru ca, atunci cand exista motive intemeiate pentru a pune la indoiala obiectivitatea judecatorului, paratul poate cere retragerea acestuia in corespundere cu art. 50 CPC al RM. Insa avocatul I. Paduraru merge pe alta cale: in lipsa argumentelor este mult mai usor sa difuzezi „o barfa in forma de versiune” si lasa-l acum pe judecatorul S. Namasco sa se descurce cum stie. Aceasta si este, de fapt, expresia elocventa a principului: „Cu cat cerul este mai intunecat, cu atat stelele sunt mai stralucitoare”. Insa eu cred ca, dupa publicarea articolului lui I. Paduraru, atat el, cat si compania ICS „Le Bridge Corporation Limited” pe care o reprezinta nu vor deveni nici mai stralucitori si nici mai stele.

A. Velcev, avocat

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *