Editorial

O „istorie de succes” – Republica Interlopă Moldova

Filat, cu un braţ de trandafiri negri

Nu ştiu dacă e vorba de o coincidenţă, dar mi se pare foarte straniu faptul că valul de crime a coincis cu aşa-zisele reorganizări şi reformări de la Interne. Săptămâna trecută am fost vizitat la redacţie de un grup de actuali şi foşti ofiţeri din MAI care şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu starea de lucruri din minister. Potrivit lor, aşa-numitele reforme nu-s nimic altceva decât schimbarea denumirilor la diferite subdiviziuni şi o posibilitate de a elimina din sistem puţinii profesionişti care au mai rămas. Ei susţin că aşa-numita reformă a MAI nu-i nimic altceva decât o concepţie elaborată pe timpul lui Papuc, aprobată pe timpul lui Catan şi care trebuie pusă în aplicare de generalul A. Roibu (care n-a lucrat o zi în poliţie şi care cunoaşte superficial acest sistem). În lipsa probelor, nu pot subscrie sub o asemenea afirmaţie, dar ea trebuie să pună pe gânduri conducerea politică a R. Moldova.

Apropo de această conducere. Se creează impresia (şi mă tem că nu e doar o impresie!) că pe cei trei lideri ai Alianţei din vârful piramidei nici vânt rece nu-i ajunge, nu-i „sensibilizează” crimele care se comit în plină zi şi în plină stradă. Într-un fel, îi înţeleg: familiile lor sunt păzite de bodyguarzi (plătiţi din banii noştri), copiii lor sunt duşi şi aduşi de la şcoală cu maşini blindate însoţite de ofiţeri ai Serviciului Pază de Stat şi, fiind încă prea mici, nu merg seara la întâlniri. Am fost la un spectacol la care a participat unul dintre cei mai iubiţi conducători ai ţărişoarei noastre „de succes”. Pe lângă faptul că am fost obligat să trec prin procedura umilitoare de verificare cu detectorul de metale (adus special cu această ocazie), în sală erau zeci de bodyguarzi cu „urechelniţe” care vegheau ca nu cumva cineva dintre spectatori să tulbure liniştea iubitului conducător.

Premierul nostru, de exemplu, cu un braţ de trandafiri albi, ne prezintă spectacole televizate despre întâlnirile sale cu micuţa Marina, de la un centru de plasament. Nu l-am văzut pe Filat, cu un braţ de trandafiri negri, dar nici pe Lupu şi Ghimpu nici la înmormântarea de la Nisporeni, nici la cea din Ialoveni şi nici la cea din Durleşti. Înţeleg, participarea la asemenea evenimente nu-ţi ridică ratingul şi nici nu e scutită de nervi, ba chiar şi de riscuri.

Aceste crime ar fi trebuit să devină subiectul unor discuţii serioase în cadrul unor şedinţe speciale de Guvern şi în cadrul Consiliului Suprem de Securitate. Pe naiba! Nu s-a întâmplat aşa ceva. Nici premierul Filat, nici dublul preşedinte Lupu nu simt, nu înţeleg că situaţia e critică şi că lumea criminală a ieşit de sub control. Cetăţenii simpli însă simt şi înţeleg acest lucru.
Iată cum comentează situaţia pe forumul TIMPUL.md un cititor (probabil, din Durleşti). „Nu ştiu, va fi citit e-mail-ul meu sau nu, dar nu se mai poate, situaţia e ieşită din comun. În localitatea Durleşti, mun. Chişinău, se petrec lucruri stranii: furturi, omoruri şi pe nimeni nu-l doare capul, ai impresia că trăieşti în anii ’90, când te temeai să ieşi din casă după orele 17.00. Chiar nu înţelegem ce se petrece în statul acesta. În microbuze ne avertizează să fim precauţi, că poate să ne jefuiască… Păi, măi oameni buni, nu ne avertizaţi, ci prindeţi hoţii. Ai impresia că activitatea MAI constă numai în acea a serviciului de presă care doar ne informează şi ne avertizează. Apare întrebarea: cine îi apără pe cetăţenii acestei ţări? În vecinătatea mea au furat vreo cinci case, sector nou lângă cimitir, acum recent omorul celor doi copii-liceeni. Ce se întâmplă, unde este poliţia, cum doarme ministrul de Interne, că noi acum când ne culcăm trebuie să punem la vedere o sumă frumuşică, dacă vin tâlharii să avem ce le da, altfel ne omoară sau ne calicesc, aşa e condiţia lor, a tâlharilor; nu ştiu, dar eu personal mi-am făcut impresia (după spusele vecinilor care au fost jefuiţi) că jefuitorii în cel mai bun caz sunt în cârdăşie cu poliţiştii, sau sunt chiar poliţişti, sunt echipaţi ca în filmele de acţiune, cu arme, ochelari de întuneric, bastoane etc. Din vara anului 2010 până acum, martie 2011, în sectorul dat au fost jefuite cinci case (poate mai multe, oamenii se tem să şi spună), dintre care a unui poliţist şi a unui judecător… Vă închipuiţi ce curaj au tâlharii, dacă îndrăznesc să jefuiască casa unui colonel de poliţie! Atunci ce să facem noi, cei care nu putem să avem aşa o sumă ca să le o dăm pentru a ne apăra viaţa? Cred că este timpul ca guvernarea să se apuce de treabă, dacă nu doreşte ca să rămână numai miniştrii şi bătrânii în ţara aceasta. Cred că e timpul să ieşim pe piaţă să-i trezim pe demnitarii noştri la viaţă, că ei s-au rupt de la realitate”.

Nici alţi cititori nu găsesc cuvinte de laudă pentru Guvern, Preşedinţie şi MAI. Cititorul „Alegător” e de părere că „criminalii s-au bucurat mult de venirea la putere a liberal-democraţilor, fiindcă în această perioadă ei şi-au activizat mult acţiunile lor criminale, iar acţiunile organelor de drept prin aşa-zisele reforme (re-repartizare a fotoliilor de viceminiştri) sunt paralizate”! Un alt cititor (Igor Cojocaru) e convins că „Poliţia din Moldova s-a contopit cu structurile mafiotice, cu hoţii, cu bandiţii! Rog întreg poporul să ceară de la guvernatori să închidă această structură statală! Oamenii singuri se vor apăra cu puterile lor înarmându-se!”. Aşa se văd lucrurile în oglinda societăţii, iar de vină nu este oglinda…

Guvernarea s-a rupt de realitate

… Nu poţi să nu fii de acord cu concluzia cititorului (de la Durleşti) că actuala guvernare „s-a rupt de realitate”. Acesta este diagnosticul – exact şi implacabil! După ce i-am aburcat la putere cu votul nostru, „băieţii din popor” de ieri s-au transformat subit în „bărbaţi ai neamului”, „cârmaci” şi „napoleoni de pe Bâc”! Sunt atât de penibili în acţiunile lor că ţi-i jenă să-i priveşti! În fiecare zi mă conving că drama noastră constă în aceea că nici de data aceasta nu am ales oameni de stat, cu viziuni largi asupra fenomenelor, ci nişte păuni care-şi rotesc cozile seară de seară la ecranele televizoarelor, aburindu-ne cu planurile lor măreţe de reformare a ţării! Care reforme, fraţilor!? Ce reforme au făcut „ai noştri” de când se află la putere? Numiţi-mi măcar una pe care voi aţi simţit-o şi în urma căreia vă simţiţi mai confortabil şi mai în siguranţă în ţara asta.

Ceva foarte grav şi foarte urât se întâmplă în societatea noastră. Am amorţit cu toţii, ca o şopârlă bătută de brumă. Societatea noastră civilă, vorba lui Caragiale, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire ori e controlată cu desăvârşire de autorităţi. Presa, îndeosebi televiziunile, au dat-o pe senzaţii, scandaluri şi spectaculozitate! Zi de zi, de o sută de ori pe zi, o „baterie” de analfabeţi şi diletanţi (cu excepţiile de rigoare, bineînţeles), ies în faţa noastră şi „dezghioacă” în stil popular „popuşoiul chestiunii”! De ce nu-i aduc în studio pe părinţii tinerilor îngropaţi, să-i întrebe ce cred ei despre actuala guvernare şi „raiul” pe care ni l-a adus? Sigur, mai inofensiv e să-l aduci pe un analfabet devenit peste noapte „analist” care turuie fără pauze propoziţii kilometrice din care lipsesc şi părţile principale, şi părţile secundare ale propoziţiei. Şi în timp ce aceşti „analişti” ne „luminează”, afară, chiar la poarta bisericii, criminalii împuşcă în cap doi copii.

Biserica e la fel de vinovată, ca şi Poliţia

Apropo de Biserică. Săptămâna trecută m-au sunat din mai multe raioane şi m-au informat că preoţii adună semnături de la enoriaşi împotriva proiectului de lege antidiscriminare a Guvernului. Utilă şi nobilă îndeletnicire. Vin alegerile locale şi preoţii se vor afla iar în treabă în slujba… statalităţii şi a democraţiei. Biserica noastră se vrea respectată, dar nu-şi asumă nici cât e negru sub unghie din ceea ce se întâmplă în societate, deşi ea ar trebui să fie prima instituţie care să se „autosesizeze”. De crimele care se comit trebuie să răspundă nu numai Poliţia, ci şi Biserica! Înseamnă că nu e totul normal în această Biserică, dacă credincioşii se împuşcă unii pe alţii, dacă tatăl, creştin botezat întru Domnul, îşi înjunghie fetiţa de doi ani, apoi îşi taie gâtul. Înseamnă că nu numai instituţiile statului sunt nefuncţionale şi se află într-o criză profundă, dar şi Biserica. Înseamnă că nu suntem, cum pretindem, un neam de creştini, de credincioşi, dar nişte făţarnici care mimăm credinţa.
Suntem, de fapt, o ţară de mimi. Mimăm credinţa, munca, patriotismul, democraţia, cumsecădenia, compasiunea, solidaritatea umană, în realitate, fiind nişte variante reciclate ale aceluiaşi „homo sovieticus”, creştini ca formă, dar comunişti la conţinut, oameni fără Dumnezeu şi fără Ţară. La toate acestea în ultimul timp se mai adaugă şi dezmăţul lumii interlope, fapt care riscă să transforme virtuala „istorie de succes” R. Moldova în R. Interlopă Moldova, dar una reală, periculos de reală.
Dacă nu se schimbă nimic, alegerile viitoare vor fi câştigate de cei care vor merge cu lozinca MOLDOVA FĂRĂ MAFIE! MOLDOVA FĂRĂ BANDIŢI!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *