În cazul pierderii pariului, Hawks se obliga să interpreteze, gol-puşcă, Imnul naţional al Moldovei pe una din străzile centrale ale Londrei. Intenţia iniţială de a ţine un jurnal de călătorie care să puncteze traseul realizării pariului pe parcurs recidivează într-un roman de aventuri, plin de umor englezesc, conţinând pe deasupra o etnoimagine a celor cu care păţania l-a făcut să convieţuiască un număr de zile în proaspăta republică suverană şi independentă Moldova. Două lucruri mai cu seamă îi sar în ochi excentricului Hawks: înclinaţia către pesimism, lipsa de perspectivă şi pasivitatea inertă a unei covârşitoare părţi a cetăţenilor RM, pe de o parte, şi activismul vulgar al bandiţilor anilor ’90, adevăraţii beneficiari ai independenţei, pe de altă parte.
În şirul de inoportunităţi istorice basarabenii s-au modelat departe de avânturile înălţătoare, îndrăzneţe, pe care le vedem la alte popoare din Occident. Tocmai acest specific circumscris resemnării şi inactivităţii, care se menţine chiar şi după neaşteptata, şi s-ar părea definitivă pentru reabilitarea demnităţii, rupere de imperiul sovietic, îi stârneşte lui Hawks dorinţa de a da o replică: „Intenţia mea era să dovedesc că o atitudine pozitivă şi un aspect optimist vor da rezultate, cu condiţia ca încrederea să fie susţinută”. Însă această „ţară estică stranie” se va supune mai greu filosofiei pozitive a occidentalului. Pe fundalul unei aparente euforii naţionale, străinul invocă reticenţa faţă de orice iniţiativă ca fiind „o caracteristică naţională” a moldovenilor.
În roman personajul cel mai expresiv în comunicarea acestei stări mentale este Iulian, traducătorul şi ghidul lui Hawks. Acesta este considerat drept un „sfert de bărbat”, muncind pentru excentricul comanditar fără implicare, fără tragere de inimă. De altfel, rolul lui Iulian pentru filmul cu acelaşi nume, apărut anul acesta în cinematografele autohtone, este interpretat de Anatol Durbală. Actorul nostru a reuşit să transmită spectaculos, dacă se poate spune aşa, acea apatie profundă caracteristică moldovenilor, mai ales celor de etnie română. Mereu posac, negativist, neîncrezător în reuşita unei acţiuni mai îndrăzneţe, Iulian îşi proiectează viitorul în altă parte decât în ţara sa, cumulând datele unui autostereotip al moldoveanului tânăr contemporan. Drept moldoveni tipici sunt prezentaţi Grigore şi Dina, gazdele străinului, care sunt afectuoşi, ospitalieri, familişti, prietenoşi, participativi, săritori la nevoie, chiar dacă sunt mereu obosiţi, epuizaţi de problemele cotidiene. Printre puţinele lor „vicii”, Hawks menţionează resemnarea lor descurajantă. Credibilitatea filosofiei pozitive promovate de occidental este pusă la îndoială de adolescentul gazdelor, Adrian, care îi traduce englezului balada Mioriţa. Suspiciunea o caracterizează pe Corina care, deşi a călătorit mult în Vest, rămâne, „irevocabil, o moldoveancă autentică! Grijulie, circumspectă, controlând totul”. Până şi fotbaliştii nu arată mai plini de viaţă, „spatele tricourilor lor îi reducea la simple numere”.
În schimb, pe fundalul resemnării devorante, manifestările de vulgaritate energică a banditului-mafiot se evidenţiază oripilant. Romanul oferă o întreagă galerie de reprezentanţi ai lumi interlope, portretele lor, alcătuite din succinte, dar relevante observaţii caracterologice, fiind demne de pana unui artist al orgoliilor provinciale. Autorul face spectacol din infirmităţile fizice şi sufleteşti ale acestor stăpâni pe situaţie, trăind în belşug, omniprezenţi, vulgari, impunători. Banditul moldovenesc nu e un rezultat al imaginaţiei englezului, ci porneşte de la date reale. Cei interesaţi au posibilitatea să citească consideraţiile lui Hawks despre Zelenîi, Tevezorul, transnistreanul Grigori Korzun.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
