Actualitate

Misiunea patriarhului Kirill în Basarabia

De aceea, patriarhul Kirill vine în Basarabia pentru a consolida poziţia Kremlinului, deoarece în mentalitatea şi practica Bisericii Ruse, înainte de 1917, ,,ultimul judecător” a fost ţarul, iar din 1943 – conducătorul statului. Acest ,,secret” al BORu a fost divulgat de protoiereul rus Gheorghe Florovski, care a demonstrat cu documente că în textul jurământului ţarilor ruşi a fost introdusă, în 1716, o frază precum că ,,ţarul este ultimul judecător”, deşi, în realitate, ultimul judecător a fost şi este Dumnezeu. În felul acesta, Dumnezeu e prezentat pentru mireni, în primul rând, de „ţar” (care a fost conducătorul partidului bolşevic în perioada sovietică, iar acum – Putin sau Medvedev) şi apoi de către conducătorul Bisericii. E o practică tradiţională rusească. Ea îşi are începutul încă din timpul ţarului Ioan cel Groaznic. Această subordonare a fost generată de faptul că mitropolitul Filipp, la 1586, a refuzat să-l blagoslovească pe ţar din cauza cruzimii acestuia, care venea în contradicţie cu canoanele bisericeşti. Ioan cel Groaznic, de exemplu, a decapitat conducerea Novgorodului independent (99 de persoane, inclusiv slujitori ai bisericii) care se opunea unirii cu Rusia Moscovită a ţarului Ioan. Doar aşa au fost unite ţările şi oraşele feudale ruseşti într-un singur stat, pe când românii (moldovenii, muntenii şi ardelenii) s-au unit, mult mai târziu, la cerinţa poporului. În felul acesta, mitropolitul Filipp a dat de înţeles că Biserica e aproape de Dumnezeu şi nu va colabora cu ţarul. A rămas unicul caz în istoria BORu. La 22 martie 1586, Filipp a fost ucis din porunca ţarului şi, ulterior, nimeni n-a mai încercat să se opună, Biserica devenind o structură subordonată statului rus, care a promovat şi continuă să promoveze politica expansionistă imperială a Kremlinului. Prin aceasta, se explică şi faptul că în Basarabia ocupată de Imperiul Ţarist, în 1812-1917, clericii BORu s-au purtat cu localnicii chiar mai dur decât autorităţile coloniale.

Bolşevicii lui Lenin au avut să meargă şi mai departe – să cucerească toată lumea – şi au înlocuit Biserica cu sloganul ,,Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”. În felul acesta, Biserica a fost distrusă, iar clerul – nimicit în baza decretului lui Lenin din 20 ianuarie 1918. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când URSS se afla în situaţie critică, Stalin şi-a creat o biserică nouă, subordonată lui. Ea trebuia să încurajeze poporul la luptă şi la suferinţă. La 4 septembrie 1943, Stalin a convocat la Kremlin trei mitropoliţi care trecuseră de partea bolşevicilor: Serghie al Moscovei, Aleksi Simanski al Leningradului şi Nikolai al Kievului, iar peste patru zile, la 8 septembrie, a format ,,Soborul Episcopal al Bisericii Ruse”, compus din oamenii Kremlinului, instruiţi de KGB, care şi astăzi are aceleaşi funcţii, doar că la misiunea politică i s-a adăugat şi o misiune geopolitică. Specialiştii în materie, inclusiv cei din Rusia, susţin în continuare că BORu este o biserică păgână nu numai prin faptul că toţi mitropoliţii şi patriarhii Rusiei, inclusiv Kirill, au fost colaboratori, informatori ai KGB, dar şi prin faptul că Dumnezeu a fost înlocuit cu ţarul, că majoritatea clericilor se închină la foc (aşa-numitul foc veşnic), sfinţesc armele armatei imperiale, care a cucerit popoare şi ţări, sfinţesc tancuri în loc de monumente. Adevăraţii creştini nu-şi permit aşa ceva, ei instalează cruci, construiesc capele, paraclise. În felul acesta, păgânismul BORu s-a integrat şi s-a consolidat cu barbarismul statului care, la începutul secolului XXI, a devenit şi mai agresiv, mai brutal şi mai doritor de sânge.

Basarabia simte din plin agresivitatea BORu. Unde s-a mai văzut în istoria de circa 2000 de ani a Bisericii ca „necuratul” – bolşevicii lui Lenin – să dicteze în biserică, iar unii clerici să-şi coordoneze chiar şi azi activitatea cu comuniştii? Nici
după 1991, când BORu a devenit parcă liberă, nu s-a schimbat în funcţia patriarhului, iar cu venirea lui Putin la putere şi declanşarea de către acesta a expansiunii imperiale, BORu s-a încadrat şi mai activ în misiuni imperiale. Mai mult, noul patriarh al BORu, Kirill, promovează nu numai politica imperială, dar şi o geopolitică foarte periculoasă: sovieticii împărţeau lumea ideologic – în comunişti şi capitalişti, iar el o împarte teritorial, deschis, prin sloganul ,,Lumea ortodoxă rusă”, deci a ţărilor Rusiei, formată dintr-un nucleu din patru state: trei slavone – Rusia, Ucraina, Belarus şi una latină – R. Moldova. Aceasta-i misiunea de bază a sosirii lui Kirill la Chişinău pe 7-9 octombrie curent: să-şi consolideze slugoii şi trădătorii de neam, să-l instruiască pe mitropolitul Vladimir şi să submineze Mitropolia naţională a Basarabiei.
În ultimul timp, patriarhul Kirill a întreprins acţiuni de ordin politic şi geopolitic pe care nici Aleksii al II-lea nu şi le-a permis: a semnat mai multe contracte cu partidul lui Putin ,,Rusia Unită”, cu ministerele de forţă, cu Ministerul Justiţiei etc., care prevăd o coordonare în politica internă, dar mai ales în cea externă a Federaţiei Ruse (vezi ,,Независимая Газета – Религии” din 22 august 2011).

Dragă basarabene, crezi că, pe 7-9 octombrie, o să te închini omului lui Dumnezeu (cel puţin, aşa percepi tu omul în straie bisericeşti), dar în realitate vei fi impus să te închini călăului care te-a rupt de adevăraţii tăi fraţi de cruce, de neam şi de Biserica naţională. Kirill este acelaşi ocupant al imperiului, dar camuflat în straie duhovniceşti. Enoriaşul nostru neinformat, istoric şi politic, se va închina lui Kirill, dar în mintea şi inimile noastre el va rămâne comandantul suprem al Armatei a 15-a de ocupaţie, vorba ex-ministrului Culturii Ion Ungureanu.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *