Cultură

Malanca de la Crasna

Crăsnenii sunt oameni blajini și respectă datinile vechi păstrate cu sfințenie până în zilele noastre. Oamenii merg din casă în casă pentru a duce cea mai frumoasă veste, pentru a ura de sănătate şi belşug. Fotojurnalistul ziarului TIMPUL Ramin Mazur a vizitat localitatea de sărbătoarea Sfântului Vasile, pe stil vechi, unde a surprins cele mai frumoase elemente ale tradițiilor din zonă.

Unul dintre cele mai expresive obiceiuri de la Crasna este Malanca, aceasta fiind denumirea slavă a cetelor organizate de mascați la Anul Nou, denumire întâlnită nu numai în satele ce țin sărbătorile pe stil vechi, în special în cele huțănești sau cu populație ucraineană, ci și în multe sate care au trecut la noul stil.

Tradiţional, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, la Crasna se desfăşoară miracolul unirii omului cu natura – sărbătorirea Mălăncii, un carnaval al datinilor şi tradiţiilor românilor bucovineni ce s-a păstrat de-a lungul anilor, în pofida tuturor interzicerilor şi asupririlor, cu costumaţie şi măşti autentice, confecţionate de meşterul local Gheorghe, care se ocupă de această îndeletnicire aproape 40 de ani.

Sărbătoarea este un eveniment anual important pentru toată lumea, dar în special, pentru tineri, și reprezintă un fel de inițiere în tainele vieții. Noaptea, colindătorii merg din casă în casă, fac farse și interpretează mici scenete, în care fiecare membru al grupului își are rolul său, iar întreaga acțiune este condusă de un tânăr burlac, îmbrăcat în haine femeieşti, sătenii răsplătindu-i cu bani.

Totul, începând de la istorie şi terminând cu personaje şi costume, Malanca din Crasna are câţiva eroi – Baba şi Moşneagul, Regele şi Regina, Ursul şi Ţiganul, Iuflele. Fiecare cătun are Malanca sa, care cântă şi dansează la fiecare casă. Umblă de cu seară până a doua zi la amiază cu urări de bine pentru întregul an. Îndeplinesc piese în care reunesc întreaga familie și le urează bunăstare în anul care vine, dansează „regi”, se pun în cerc. Ei au melodia horei Unirii, jocul datând din vremea Unirii Principatelor Române, „urșii” îngenunchează și se întind după fluieratul „țiganului”. Conducătorul mălăncii este numit „comandant”.

Într-o singură noapte reușesc să cutreiere o sută cincizeci de case. Apoi se adună cu toţii în centrul satului la „Parada Mălăncilor”. Unul dintre simbolurile acestor datini este ursul cu aripi. Costumația se împletește din cosițe lungi din paie, întărite cu frânghie și înfășurate compact în jurul corpului unui flăcău, cel mai voinic din sat. Aproximativ pentru pregătirea unui urs din paie care are 70 kg, trebuie cinci ore. Ursul are aripi de cinci metri.

„Urșii” simbolizează puterea, sănătatea și forța poporului, „regele” și „regina”, îmbrăcați în costume naționale, sunt apărătorii poporului, ca și flăcăii ce poartă, câteva zile la rând, buzdugane enorme (de aproape 30 kg).

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *