Iar rănile provocate de faptele acestora nu s-au vindecat pe deplin nici la mai bine de 100 de ani de la ceea ce s-a numit Revoluţia din Octombrie. De fapt, nu a fost vorba de nicio revoluţie, a fost o lovitură de stat în buna tradiţie a conspiraţiilor care au împânzit Europa în tot secolul al XIX-lea. Grupări de oameni zguduite de viziuni inginereşti asupra lumii: dacă eliminăm o anumită componentă a societăţii, vom clădi o lume mai bună. Dacă adăugăm un anume ingredient, vom umple lumea cu dreptate. Doar că oamenii nu au fost niciodată simple rotiţe în mecanisme mai mari, oricât de mult au încercat inginerii societăţii să promoveze această idee. Lenin s-a văzut pe sine ca pe un mecanic şef al întregii omeniri, un mecanic al societăţii, singurul în stare să pornească motoarele unei ere noi.
Doar că întreaga istorie bolşevică este una a minciunii. Nu a existat nicio Revoluţie în octombrie 1917, a fost o simplă lovitură de stat, un puci al unei grupări restrânse care a preluat puterea. În buna tradiţie a iacobinismului, bolşevicii de la Moscova au proclamat libertatea popoarelor şi au declarat ca scop pacea mondială şi au declanşat un lanţ nesfârşit de crime. Au proclamat că imperialismul ţarist a fost aruncat la coşul de gunoi al istoriei şi au pus pe picioare un nou imperialism pe aceleaşi baze geostrategice – ţintele au rămas aceleaşi. Au desfiinţat Ohrana şi au înfiinţat CEKA.
Relaţiile României cu bolşevicii au fost rele de la bun început, iar evenimentele dintre octombrie 1917 şi martie 1918 trebuie cunoscute în detaliu pentru a înţelege cum şi de ce s-a ajuns la Unirea Basarabiei cu România. Pivotul relaţiei dintre România şi regimul bolşevic a fost bulgarul Cristian Racovski. Provenit dintr-o familie stabilită în România încă din timpul revoltelor antiotomane ale bulgarilor, Racovski a fost înainte de Primul Război Mondial şeful socialiştilor români. Prieten cu Troţki, mai apoi şi cu Lenin, Racovski s-a visat un lider al României bolşevice şi a încercat să facă printre români ceea ce a făcut Lenin printre ruşi. Începând cu octombrie 1917, România a devenit o ţintă pentru comandouri conduse de Simion Roşal care au încercat să îl asasineze pe regele Ferdinand şi să instaleze un nou guvern condus de Racovski. În paralel, trupele ruse din România au fost infiltrate cu agitatori bolşevici care au răsculat numeroşi soldaţi. Reacţia statului român a fost una absolut normală: conspiratorii şi atentatorii au fost arestaţi, trupele rebele dezarmate, îmbarcate în trenuri şi trimise în Rusia. România nu a devenit o „republică roşie” aşa cum visau strategii bolşevici. Represaliile nu au întârziat: ambasadorul român la Moscova a fost arestat şi tezaurul României a fost confiscat. Racovski a fost silit să îşi replieze operaţiunile antiromâneşti în Ucraina. Nu poate exista decât o singură concluzie: bolşevicii au declarat război României de la bun început. Iar Basarabia era în acel moment una din numeroasele provincii româneşti aflată sub ocupaţie străină. În plus, era cea mai recentă provincie smulsă, restul erau în componenţa unor imperii străine cu mult mai multă vreme înainte. Unirea Basarabiei cu România din anul 1918 trebuie judecată din prisma războiului declanşat de bolşevici, chiar dacă unii încă preferă să-i zică „eliberare” acestui război.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
