Acum vreo doua saptamani publicam un editorial intitulat „Partidul Comunistilor nu va avea majoritatea in viitorul parlament”. Amintesc acest amanunt nu pentru a-mi etala niste ipotetice calitati de oracol sau profet pe care, bineinteles, nu le am, ci pentru a pune in lumina un adevar: agresivitatea comunistilor devenise la un moment dat atat de sangeroasa, ura lor fata de oponenti atat de irationala si patologica, incat o societate normala nu putea sa nu simta, la nivel instinctual, ca ei prezinta deja un pericol pentru societate.
Anume la acel moment am simtit si eu, tot instinctual, ca pe 29 iulie comunistii vor fi scosi din carti. Astfel, prima si cea mai importanta concluzie care trebuie trasa e aceea ca pe 29 iulie a cazut ultimul regim comunist din Europa si ca R. Moldova a ales calea spre democratie. A ales-o, dar pana a ajunge la ea, la democratie, drumul e lung. Anume aceasta ar fi cea de a doua concluzie pe care trebuie s-o tragem dupa scrutinul de miercuri.Iata de ce, las analizele la obiect pentru alta data, si incerc sa schitez, poate un pic emotional, situatia in care s-a pomenit Moldova dupa opt ani de cosmar comunist.
Opozitia care a castigat alegerile, presupun, traieste clipe de satisfactie si bucurie, dar, cu siguranta, o bucurie trista, incarcata de nelinisti, fiindca realizeaza ce mostenire i-au lasat comunistii. Si nu e vorba atat de haznaua tarii goala, de datoriile externe uriase, de imaginea catastrofala in exterior, de relatii stricate cu Romania etc. E vorba, inainte de toate, de societatea pe care o „mosteneste” Opozitia. Castigul la limita al Opozitiei nu trebuie sa imbete pe nimeni, fiindca aproape jumatate din populatia acestei tari a votat cu comunistii. Aceasta inseamna ca avem o societate impartita in doua, formata deci din doua tabere rivale, ireconciliabile. In situatia cand viitoarea guvernare va fi foarte dificila, o asemenea polarizare a societatii nu mai e un detaliu irelevant. Pentru a scoate RM din mocirla in care au bagat-o comunistii, numai vointa politica si profesionalismul viitoarei guvernari nu vor fi suficiente. Viitoarea guvernare trebuie sa castige increderea intregii societati. E necesar, in definitiv, ca aceasta societate sa-si asume si ea niste riscuri si costuri.
Opozitia, repet, mosteneste o tara bolnava, intoxicata ideologic de comunism, o tara plina de rani care dor, puroiaza si care pot infecta si acea parte a trupului ce a mai ramas sanatoasa… Sa nu credem, naivi, ca, rasturnandu-i pe comunisti, am intronat pentru totdeauna democratia. Am ars o data, in 2001, cand nimeni nu mai credea ca comunismul se poarte intoarce, si nu pentru un an-doi, ci tocmai pentru opt! Omenirea inca nu a gasit remedii impotriva comunismului si acesta, ca si orice alta forma de extremism politic si totalitarism, apare acolo unde o clasa politica bleaga si o societate somnoroasa se joaca de-a democratia. Democratia e un lucru prea serios ca sa te joci cu ea si omenirea a platit prea scump pentru aceste jocuri.
Metaforic vorbind, dupa acesti opt ani de comunism societatea moldoveana trebuie sa treaca printr-un dureros proces de dezintoxicare, de dezinfectie morala si ideologica, pe alocuri – chiar de actiuni de deratizare. (Amatorilor de reinterpretari semantice le amintesc ca e vorba de o metafora, la care promit ca am sa revin.) Inchei: insanatosirea morala a societatii moldovene dupa inlaturarea comunistilor de la putere este o sarcina cu mult mai dificila decat propriu-zis inlaturarea lor. Intelege Opozitia acest lucru? E pregatita ea pentru o asemenea istorica povara?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
