Opinii și Editoriale

Îndrăzneala sau dreapta judecată?

Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.” (I Corinteni 8; 8-13)

Acest cuvânt al Sfântului Apostol Pavel, scris celor din Corint, e unul dintre cele mai cunoscute. În primul rând, fiindcă pare scuza ideală de a renunța la post. Pentru că, nu-i așa, toți știm că nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu. Însă Pavel mai spune ceva, să avem grijă ca nu cumva capacitatea noastră de a aprecia lucrurile să devină motiv de poticneală pentru cei slabi. Și aici face referire la mâncărurile jertfite idolilor, lucru interzis creștinilor din primele secole. Ba mai mult, nu puțini creștini au fost martirizați fiindu-le descoperită credința, fiindcă refuzau să mănânce din aceste jertfe.

Deci, pe de o parte, Pavel ne atrage atenția asupra unui lucru bine cunoscut de toți: nu e rău să nu postești, dar e bine să ținem postul. Adică e ca în viața simplă: alegi să nu faci nimic sau alegi să faci un bine. Cam așa trebuie să vedem postul. Însă, pe de altă parte, Apostolul ne atenționează asupra smintelilor pe care le putem aduce în rândul celor mai slabi sau mai mici. Toată lumea știe câtă dezamăgire e într-un sat în care credincioșii descoperă că preotul lor nu ține postul. Iar Pavel exact despre acest lucru le vorbește tuturor celor implicați activ în viața bisericii. Fiindcă, inclusiv la serviciu, colegii noștri care se declară atei se vor uita cu neîncredere la noi dacă ne declarăm creștini, dar mâncăm carne în Postul Mare. Nu degeaba ne spunea și Apostolul Iacov: „Nu vă faceți mulți dintre voi învățători, știind că noi (învățătorii) mai mare osândă vom lua” (Iacov 3; 1).

Acest fragment din Întâia epistolă către corinteni se citește în această perioadă a anului nu ca să ne gândim că mâncarea nu ne așază înaintea lui Dumnezeu și, în concluzie, nu trebuie să postim. Din contră. Se citește acum tocmai pentru a ne atrage atenția asupra faptului că uneori cunoștința poate aduce probleme de conștiință. Că suntem datori să dăm un bun exemplu celorlalți.

Dacă citim cu atenție cuvântul de mai sus ne dăm seama că Apostolul Pavel l-a rostit nu pentru cei care posteau, ci pentru cei care afirmau cu ușurință că nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu. Pentru că înfrânarea și sprijinirea celorlalți o va face.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *