Este mai mult decât evident că majoritatea dintre ei sunt dirijaţi, îndeplinesc nişte ordine venite de undeva şi de la cineva… Argumentul irefutabil în acest sens ar putea fi şi apariţia pe arena electorală a Lenuţei Burghilă, cântăreaţă pentru care Republica Haiti, Parlamentul Republicii Moldova şi „Caravela Culturii” s-au amestecat într-o singură oală. Altminteri este greu de imaginat că un om teafăr la cap, aşa, dintr-o nimica, s-ar include în jocul de-a Parlamentul… Fenomenul în cauză explică, de fapt, cât de mult am degradat la capitolul „demnitate umană”, nemaivorbind de cea naţională. S-au devalorizat, probabil, şi instituţiile statului ca autorităţi publice, de vreme ce fiecare terchea-berchea crede că ar putea fi deputat, ministru sau preşedinte. Nici nu avem la ce ne aştepta într-o ţară unde judecătorii nu respectă legea, poliţiştii şi procurorii la fel, unde totul se poate. De ce nu?!.
Merită toată compasiunea moderatorii acestor emisiuni, care îmi trezesc admiraţia prin răbdarea şi tenacitatea cu care îşi fac meseria. Putem să ne închipuim în ce situaţie se află ei, când nu ştii ce bazaconie va trânti, în loc de răspuns, un astfel de „candidat”. Sau dacă, în general, va răspunde. Totul pare să fie o bombă electorală murdară, pe care o pun cu regularitate în funcţiune „teroriştii politici” autohtoni.
Ce e de făcut? Poate ar trebui revăzută procedura de înregistrare a concurenţilor electorali? Sau, poate, de verificat mai rigid modul de colectare a semnăturilor în susţinerea acestora? Apropo, în majoritatea cazurilor, independenţii obţin mai puţine voturi decât numărul semnăturilor prezentate la CEC în susţinerea lor. Cifrele vorbesc de la sine. Sau, poate, nu facem nimic, dar mizăm pe bunul simţ şi pe o eventuală cultură politică a cetăţenilor şi a celor ce constituie clasa politică moldovenească? Dar, la acest capitol, deficitul este mare şi în viitorul apropiat nu se ştie dacă va putea fi acoperit. Chiar şi unii politicieni – la prima vedere, mai versaţi – lasă, din când în când, obârşia lor de ţăran să răbufnească la suprafaţă, trântind de la tribună că „a sî ni mănânşi păduchii”. De unde cultură politică?
Dacă cineva a vizitat vreodată o casă bătrânească de la ţară, al cărei stăpân nu mai e în stare să o îngrijească, primul lucru ce i se aruncă în ochi sunt şobolanii care îşi fac de cap şi rod pereţii, podeaua şi tot ce le stă în cale, dărâmând bojdeuca bietului om. Se creează impresia că (in)dependenţii noştri sunt aceiaşi şobolani, a căror misiune e să dărâme sistemul electoral, ba chiar republica şi statul nostru.
Nu se ştie dacă ar fi o salvare revenirea la circumscripţiile electorale uninominale, despre care se vorbeşte tot mai insistent în ultimul timp. Acestea vor fi invadate imediat de aceiaşi şobolani-independenţi, deja antrenaţi în chestii electorale – iar în cel mai bun caz, de către noii lideri ai noilor colhozuri, numite asociaţii de gospodării ţărăneşti, care sunt autoritate totală în localităţile rurale, un fel de feudali ce se consideră unşii lui Dumnezeu pe pământ. Astfel, revenim iar la parlamentul agrarian, în care un moţpan se va găsi, cu siguranţă. Ştiind cât este de manipulabilă boierimea nouă de la sate – consecinţă a faptului că interesele acesteia în politică nu sunt decât protejarea afacerile dubioase de la sate -, nu e greu să ne imaginăm ce se va petrece în această ţară. Aşa că cercul s-a închis şi e unul vicios.
Între timp, Starîş şi colegii săi de listă desfăşoară, zilnic, întâlniri electorale în satele ucrainene din raioanele Moldovei şi, în maniera lor tradiţională şi bine cunoscută, „pun macaroane pe urechile potenţialilor alegători ai PCRM”…
Alexandru Bobeică,
or.Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
