În Moldova se creează „a treia forţă”

În Moldova ia amploare o criză politică, ce riscă să degradeze într-un mare haos. Confruntarea dintre guvernarea proromână „Alianţa pentru Integrare Europeană” şi Partidul Comuniştilor, aflat în opoziţie, a atins asemenea cote, încât Moldova este deja comparată cu Kârgâzstanul. Până la coliziuni de stradă la Chişinău încă nu s-a ajuns, dar o dovadă a faptului că astfel de lucruri sunt posibile, o constituie dezordinile în masă şi distrugerea clădirilor administrative ale Preşedinţiei şi Parlamentului, care s-au produs în aprilie anul trecut. Până astăzi aceste clădiri încă nu au fost reparate. Pentru reparaţie, bugetul celei mai sărace ţări din Europa, aflat sub povara unor datorii externe enorme, nu dispune de bani.

Rubiconul, după care situaţia riscă să iasă definitiv de sub control, îl poate constitui ziua de 16 iunie, când care preşedintele în exerciţiu, Mihai Ghimpu, trebuie să dizolve parlamentul şi să numească data alegerilor anticipate. Dar, în loc de alegeri, Ghimpu propune referendum pentru adoptarea unei noi constituţii şi revenirea la alegerea preşedintelui de către întregul popor. În replică, comuniştii le promit „uzurpatorilor” din alianţa de guvernare „o revoluţie roşie”.

În anul 2009, după colapsul comuniştilor, în Moldova a început perioada aşa-numitei „gaidarovşcina”. Politica radical-liberală a Alianţei pentru Integrare Europeană, posibil, e bună pentru indicatori macroeconomici, dar e insuportabilă pentru cetăţenii de rând. Iarna curentă, chişinăuienii rugau să le fie deconectate apartamentele de la sistemul de încălzire centrală – tarifele mereu în creştere sunt pentru ei o grea povară. Noua putere distruge moştenirea „autorităţilor” voroniniste, orientându-se doar asupra dogmelor monetariste, fără să le propună oamenilor nimic din ceea ce le-ar face viaţa mai uşoară şi le-ar da o anumită speranţă în mai bine. Moldova abia o duce de pe o zi pe alta, şi aceasta numai datorită injecţiilor financiare primite de la FMI şi Uniunea Europeană, care, într-un singur an, au sporit datoria externă a ţării de două ori.

Victoria partidelor unioniste a facilitat şi posibilitatea de a specula pe tema statalităţii moldoveneşti inexistente, fapt care deschide perspective Bucureştiului de a pune problema Anschluss, într-o formă sau alta. (E locul să spunem că expansiunea paşapoartelor româneşti în Moldova şi Transnistria nu a atras după sine neacceptarea publică a fenomenului, nici din partea NATO, nici a UE).
Expirarea termenului legitim al parlamentului sporeşte tensiunea luptei politice. Adversarii cei mai activi ai întoarcerii la alegerea preşedintelui de către întregul popor sunt comuniştii, astăzi în opoziţie. Dar, şi susţinătorii referendumului din alianţa de guvernare pot să nimerească într-o situaţie „nestandard”.

Obosită de sărăcie şi instabilitate politică, populaţia nu vede nici o deosebire între clienţii Bruxellesului din alianţa proromână Ghimpu-Filat-Lupu şi comunişti, care au falimentat mai înainte. Pe acest fundal, al „luptei tuturor împotriva tuturor”, în societatea moldovenească, surprinzător pentru mulţi, se formează o nouă putere, consolidarea căreia va fi în stare să anihileze confruntarea actuală dintre învingători şi învinşi.

Şocurile din anul trecut au adus după sine respingerea psihologică a unei părţi importante de cetăţeni a politicii şi politicienilor, care au adus ţara într-un haos criminal. Privind cu groază la centrul distrus al Chişinăului, oamenii nu au putut să nu realizeze cât e de fragilă lumea în care ei trăiesc. Şi cât de important este să nu permită ca această lume să fie distrusă.

Moldova avea nevoie de o idee unificatoare. Cu această idee a venit cunoscutul om politic moldovean, istoric şi diplomat Valeriu Pasat. El a propus organizarea unui referendum privind introducerea în şcolile din ţară a unei discipline noi – „Bazele Ortodoxiei”. „Indiferent dacă va fi sau nu pe placul cuiva această idee, ortodoxia constituie acel factor de autoidentificare, care – la fel ca şi limba – ne-a permis să supravieţuim ca popor”, a spus Pasat la Chişinău, la 8 mai, la întrunirea de colectare a semnăturilor în susţinerea referendumului, la care au fost prezenţi peste 20 mii de oameni. “Anume identitatea ortodoxă îi va ajuta Moldovei să rămână ea însăşi, indiferent de faptul unde vom fi mâine – în Uniunea Europeană sau doar în vecinătatea Europei, în CSI, sau în afara acestei comunităţi”.

În Moldova, predarea „Bazelor Ortodoxiei” nu comportă în sine pericolul divizării societăţii pe criterii religioase. Iniţiativa lui Pasat nu a produs divergenţe serioase în societate. Potrivit ultimului recensământ, 94% din populaţie sunt creştini ortodocşi. Sondajele opiniei publice arată că trei din patru locuitori ai ţării susţin iniţiativa lui Pasat. Rezultatul pozitiv al referendumului, de care nimeni nici nu se îndoieşte, nu va conduce la aducerea forţată la aceste lecţii a copiilor care nu vor să studieze religia. Disciplina respectivă va fi predată de profesori special pregătiţi, precum şi după manuale, la elaborarea cărora se va ţine cont de experienţa Rusiei. E locul să amintim că în Rusia astfel de manuale au fost pregătite în condiţiile unor dezbateri controversate, aprinse, generate de teama de a nu „clericaliza” învăţământul.

Contextul istorico-politic al acestei acţiuni este evident. Cu puţin timp înainte, Ghimpu i-a egalat pe veteranii Armatei Roşii cu cei ai Armatei Române fasciste, stabilind şi pentru unii, şi pentru alţii, o singură medalie jubiliară, care amintea ca formă, de crucea hitleristă. La 9 mai, zeci de oameni au venit la Memorialul Gloriei Militare din Chişinău. Aproape fiecare cu buchete de flori. Fiecare mormânt, fiecare monument a fost, literalmente, acoperit cu flori. Iar a doua zi dimineaţa la Memorial nu mai era nici o floare. Acesta este nivelul de „bun-simţ” al „eurointegraliştilor” moldoveni.

Chiar dacă lăsăm la o parte chestiunea ce ţine de valoare şi judecăm strict analitic, Valeriu Pasat a făcut o mişcare sigură. În condiţiile unei degradări generale, ale pierderii orientării şi colapsului organelor puterii el a făcut apel la singurul institut al Moldovei, a cărei autoritate nu se află între ghilimele – Biserica Ortodoxă. Astăzi, Biserica este ultimul pilon al statalităţii şubrede a Moldovei. Până şi separatiştii proromâni – Mitropolia Basarabiei” necanonică – au fost dezarmaţi de o astfel de mişcare. Ei doar, nu se pot pronunţa împotriva „Bazelor Ortodoxiei” în şcoală…

Atrăgând simpatia celor care văd în ortodoxie o ultimă speranţă, Pasat, în acelaşi timp, îi concentrează în jurul figurii sale şi pe acei nemulţumiţi de „gaidarovşcină”, dar şi pe acei care au suferit din cauza fostei puteri.

Se ştie că, în 1999, aflându-se în fruntea organelor de securitate ale Moldovei, Valeriu Pasat a desfăşurat o luptă cu contrabanda şi corupţia, inclusiv din procuratură şi parlament. Dar cu venirea comuniştilor la putere în 2001, el s-a pomenit a fi omul de prisos. Cu puţin înainte de a părăsi această funcţie, Vladimir Voronin a stabilit pentru colaboratorii Serviciului de Informaţii şi Securitate drept principala sarcină – restabilirea integrităţii teritoriale a Moldovei. Au urmat apoi ani de zile de învinuiri în ceea ce priveşte comerţul ilegal cu arme. Îndreptăţirea totală a lui Pasat s-a produs imediat ce comuniştii au pierdut alegerile parlamentare.

La începutul anului 2010, Pasat s-a întors din exilul politic, în care a fost silit să plece de ex-preşedintele Vladimir Voronin. Atât liberalii, cât şi comuniştii au tratat întoarcerea sa cu o vigilenţă geloasă. Este şi de explicat: acest politician de calibru, faţă de care există un respect egal atât la Moscova, cât şi la Bucureşti, Tiraspol şi Bruxelles, riscă să le încurce toate cărţile politicienilor care considerau că au ocupat temeinic scena politică a Moldovei.

Probabil, într-o altă ambianţă, mult mai stabilă, iniţiativa lui Valeriu Pasat către poporul moldovenesc nu ar fi primit o susţinere atât de masivă şi de necontestat. Dar, în situaţia actuală, când Moldova luptă zadarnic cu „faima” de a fi „Kârgâzstanul Europei”, ideea de a-i familiariza pe copii cu tradiţiile ortodoxe a căpătat o semnificaţie politică.

La 4 iunie va avea loc şedinţa CEC a Moldovei, care, după cum se aşteaptă, va da startul campaniei de colectare a semnăturilor pentru referendumul privind ortodoxia în şcoală. Grupul de iniţiativă al referendumului intenţionează să adune nu mai puţin de o jumătate de milion de semnături, iar aceasta înseamnă fiecare al cincilea locuitor adult al republicii.

Cine ştie, câte surprize pregăteşte cea „de-a treia putere”, care se formează acum în Moldova?

Autor: Александр Чечевишников, şef de secţie la ICŞ în domeniul sistemelor sociale al Universităţii de Stat „M. V. Lomonosov”

(Sursa: „Rossiiskaia Gazeta”, 3 iunie 2010)