Opinii și Editoriale

Floare albastră

Se pare însă că cel mai rău câine e omul. În Franța un francez de origine tunisiană a intrat cu un camion în sute de oameni, chiar de ziua națională, ucigând peste 80 de persoane dintre care 10 copii. În Turcia a eșuat o lovitură de stat, care – la rândul ei – a provocat sute de morți. În Germania un afgan de 17 ani a atacat civilii cu toporul într-un tren bavarez, riscând viețile pasagerilor – în numele unui Allah pe care nici măcar musulmanii de bună credință nu vor să îl recunoască. În Ucraina au mai murit 7 militari într-o singură zi. În alte țări arabe au avut loc zeci de atentate soldate cu morți și răniți.

Toate aceste conflicte politice și fals-religioase fac mai multe victime decât ciuma bubonică. Stăm și ne rugăm și parcă ne vine să credem că e mai liniște la noi în Moldova decât în alte țări. Dar turbații de la căldură și alcool ne țin în statistici.
Doar săptămâna trecută un tată alcoolic și-a ucis copilul de 6 ani cu o rangă. Nici nu ne putem imagina așa ceva. Nici nu vrem să ne gândim la modul (gândurile și sentimentele) în care acel băiețel s-a despărțit de lumea aceasta. E îngrozitor și nu există nicio pedeapsă care să echilibreze cruzimea. Un alt tată, gelos pe soție, și-a ucis toți cei trei copii.

Crima e crimă, oricum ai lua-o și nimic nu face o crimă mai odioasă decât alta, dar totuși nu putem să nu ne gândim la acești copii nevinovați. Nu putem să nu ne indignăm. Omul poate fi o bestie mai cumplită decât orice animal. Și din păcate nu e din cauza căldurii.
Moldova își păstrează locul în statisticile crimelor nu prin teroriști, nu prin război, ci prin lipsă de educație, prin alcoolism, prin ură și sărăcie. Toate contribuie la dezmembrarea familiilor, la distrugerea relațiilor dintre oameni. În Germania un afgan nebun a ucis cu toporul niște necunoscuți, ca și francezul de origine magrebiană. Și chiar dacă pentru ei victimele erau necunoscute, în viața de zi cu zi ei erau copii, soții, frații cuiva. Familiile lor sunt acum cu sufletele strivite de durere. Însă cred că astfel de nebuni, în numele unei religii sau nu, n-ar intra cu toporul sau camionul în casa lor, peste copiii și părinții lor. Le-ar ieși schemele Isis din cap dacă ar fi vorbi despre întreaga lor familie.
În Moldova un copil de 6 ani vede cum omul care ar trebui să îl protejeze e tocmai criminalul, cel care îi ia viața. Mergem spre Europa? Eu cred că spre iad, frumos, de mânuță, unii după alții, judecați de copiii pe care statul, societatea, familia nu îi poate proteja.
Mă simt neputincioasă. În fața tuturor acestor știri din lumea întreagă îmi sună în minte două versuri din Mihai Eminescu: „Floare-albastră! floare-albastră!… / Totuși este trist în lume!"

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *