Timpul Liber

Ecourile Anim’est-ului

Nu numai că a văzut toate filmele şi a participat la toate evenimentele, dar a realizat şi o serie de interviuri cu unii dintre principalii actanţi ai festivalului.

„Sper că s-a văzut că era improvizaţie”

La Creepy Animation Night, publicul din Chişinău a vizionat un performance inedit realizat de Andrei Fântână, pictor din Bucureşti. Dânsul desena pe o plachetă digitală în regim live, iar rezultatul era proiectat pe ecranul cinematografului.

– Ceea ce apărea pe ecranul cinematografului era improvizaţie sau o schemă repetată deja?

– Sper că s-a văzut că era improvizaţie. După ce am văzut în piaţa centrală covoarele cu Ştefan şi cu Eminescu mi-am spus că valorile de pe pereţi trebuie puse ca preş de şters picioarele, pentru că tradiţiile în cazul de faţă trag mentalitatea într-o zonă feudală. Aşa că am vrut să fac ceva legat de asta şi în caietul de schiţe am încercat portretul lui Ştefan – având o bancnotă ca model. Portretul lui Vlad îl ştiam că l-am pictat într-o iarnă ca felicitare de Crăciun – îmi părea că ciupilica lui de pe cap seamănă cu cea a lui Moş Crăciun – şi am vrut să vină şi la el Crăciunul. Lumea însă a înţeles greşit. Şi pe final am vrut să fac o referire politică – aşa că i-am pus la costum şi am încercat să îi prezint ca afişe electorale, care promit să nu se schimbe nimic.

În partea a doua chiar nu ştiam unde o să ajung. Asta e cumva plăcerea în live drawing – când am timp să desenez o singură imagine, inspiraţia vine exact din atmosfera locului, a evenimentului – nu ar fi corect să desenezi ceva gata pregătit pentru un eveniment live – ar fi doar o demonstraţie, un show ieftin. Când însă încerci să faci ceva live, mai multe schiţe cum am încercat acum, îţi asumi riscul ca unele lucruri să nu iasă, altele să nu se înţeleagă şi aşa mai departe.

„Moldovenii nu duc lipsă de talent”

În a doua şi a treia zi a festivalului, în cadrul Competiţiei filmelor româneşti şi Best of Anim’est 2011 a fost prezentat filmul „The Scream” care prezenta o viziune inedită asupra tabloului lui Edward Munch „Ţipătul”, lărgind cadrul lui şi creând chiar o istorie, aceasta nemaivorbind de originalitatea ideii.

– Filmul „The Scream” a fost premiat în 2011, de două ori, în România şi la selecţia Balcanică. De ce credeţi că filmul vostru a luat premiul?

Sebastian Cosor:
Filmul nostru a fost premiat pentru idee. Căci aşa cum spune şi motivaţia juriului, The Scream este o creaţie care abordează tema morţii într-o manieră originală, fiind un film de animaţie care creează expresie cinematografică din arta tradiţională, pictura.
Cosmin Sârbulescu: Filmul nostru mi se pare atipic pentru un festival de animaţie în România. Ineditul, frumuseţea picturală sunt cele care au adus premiile.

– Am înţeles că „The Scream” este prima voastră lucrare dintr-un proiect mai amplu pe care vreţi să-l dezvoltaţi, şi anume, istoria dinaintea şi după cadrul picturilor renumite. Care sunt următoarele picturi pe care aţi vrea să le folosiţi în viitor?

Sebastian Cosor: The Scream este un pilot al unei manifestări la care mă gândesc de foarte mult timp, care uneşte opera de artă cu lumea animaţiei. Am numit procedeul videopictură.

Videopictura interpretează picturi şi sculpturi celebre construind poveşti în jurul lor. Descătuşează personajele, însufleţindu-le şi dându-le viaţă. Propune un peisaj pentru partea nevăzută a picturilor, în spatele punctului de vedere al pictorului. Videopictura nu îşi propune să tragă concluzii, căci povestea unei opere de artă este mereu subiectivă, în funcţie de cel ce o priveşte, dar imaginaţi-vă o galerie de artă cu diferite interpretări ale aceleiaşi picturi, aparţinând unor diferiţi regizori, care au avut la dispoziţie mijloace tehnice diferite (feature, stop motion, 2D, 3D, key frame, motion capture etc…), toate fiind prezentate pe televizoare atârnate pe pereţi. Cred că ar fi un exerciţiu creativ spectaculos la care vă recomand să participaţi cu toţii, cel puţin, la nivel mental. Şi poate curând… în cadrul unui workshop să le şi punem în practică.

Cosmin Sârbulescu: The Scream este prima lucrare de genul acesta, iar portretul Adelei Bloch-Bauer a fost a doua lucrare. În viitorul apropiat îmi doresc să abordez lucrări ale lui Nicolae Grigorescu sau Pieter Bruegel cel bătrân. Sper ca aceste proiecte să devină realitate, este dificil fiindcă timpul pe care îl avem la dispoziţie este scurt, este puţin, iar noi trebuie să găsim modalităţi de a susţine financiar aceste proiecte de acum încolo. Aceasta nu e uşor. Am făcut un prim pas, rămâne să începem să alergăm. La fel trebuie să faceţi şi voi!

– Cum credeţi că poate fi dezvoltată animaţia în Moldova şi este cumva Moldova un mediu potrivit pentru animaţie?


Sebastian Cosor:
După scurta noastră vizită la Chişinău cu ocazia Anim’est-ului, pot spune cu certitudine că Moldova este fecundă şi înfometată de animaţie. Începând cu numărul mare de spectatori ce au umplut sălile Cinematografului Odeon şi până la discuţiile în faţa unui pahar de vin cu tinerii moldoveni, am avut plăcerea să întâlnesc oameni culţi şi informaţi, oameni cu păreri şi gusturi bune, care au o cultură cinematografică vastă şi la zi cu tot ce se întâmplă oriunde în lume. Consider că de aici şi până la o exprimare personală, într-un fel sau altul, e un pas mic care va fi parcurs cât de curând. Gheaţa a fost spartă, animaţiile anului au fost văzute la Chişinău şi acest lucru cred că e un motiv suficient pentru a declanşa spiritul creativ al moldovenilor.

Cosmin Sârbulescu:
Animaţia, din fericire, se poate dezvolta atât în studiouri capabile să susţină financiar echipe cu sute de oameni, cât şi în casa fiecăruia. Anim’est-ul a adus exemple ale celor două cazuri. Au fost filme realizate acasă, cu ajutorul uni laptop, şi filme cu buget şi mulţi oameni. Filmul cu buget şi zeci de oameni care lucrează nu garantează succesul. La fel şi cel făcut acasă pe masa din bucătărie. Aprecierea şi succesul vin şi sunt o urmare (aş zice eu) firească a talentului celui sau al celor care muncesc pentru a-şi îndeplini un vis. Da, Moldova sau orice altă ţară de talia Moldovei, pot face animaţie. Moldovenii nu duc lipsă de talent, inspiraţie şi sper că nici de dorinţa de a face. Ceea ce le lipseşte lor este primul pas. Sper că Anim’est-ul a creat un precedent şi vreau să cred că anul viitor va exista o competiţie a filmelor Made in Moldova şi Soleanca Animation Workshop/Summer camp. Apropo, îmi rezerv dreptul de a fi dat naştere acestor denumiri.

Tot în cadrul la Creepy Animation Night, pe lângă faptul că a fost prezentat un show grafic, a mai avut loc şi un performance muzical organizat de doi Dj din Bucureşti: Daniel Stanciu şi Şerban Ilicevici.

– Aţi evoluat pe scenă la Creepy Animation Night, acompaniindu-l pe Andrei Fântână care desena în real-time pe ecranul cinematografului. Am remarcat o concordanţă foarte exactă dintre imagine şi sunet. A fost aceasta rezultatul unor repetiţii sau o improvizare?


Daniel Stanciu:
Interacţiunea dintre muzică şi desen a fost spontană. Am discutat cu Andrei înainte cum ar fi mai bine, dacă să ne luăm noi după el sau invers şi am hotărât să construim noi mood-ul prin sunet şi el să deseneze pe muzică. Din toată sala, eu şi Şerban cred că ştim cel mai puţin cum a ieşit combinaţia, fiindcă eram cu ochii în butoane, abia aştept să văd filmarea.

Şerban Ilicevici:
Concordanţa dintre sunet şi imagine a fost rezultatul unei pure improvizaţii, singura repetiţie împreună cu Andrei Fântână pe care am avut-o fiind la probele dinainte de eveniment.

Aceste interviuri au fost realizate de către Cristi Măriuţă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *