Proiectele de curriculumuri au fost difuzate în toate raioanele, plasate şi pe site-urile Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, ale Ministerului Educaţiei pentru a fi citite, analizate de cadrele didactice, iar opiniile acestora au fost expuse în cadrul dezbaterilor publice sau prezentate în formă scrisă. Dacă e să ne referim la opiniile pentru disciplina Ştiinţe, acestea au fost, în mare, pozitive. Toate opiniile constructive au fost acceptate de noi, autorii, iar pentru unele, singulare şi nejustificate, am formulat contraargumente. Au fost şi opinii care deviau de la subiect, dar şi din cele care nu ofereau alternative. În cele mai multe, însă, învăţătorii solicită câte două ore de Ştiinţe pentru clasele III-IV şi câte o oră pentru clasele I-II. Aceasta demonstrează că elevii au îndrăgit disciplina, pentru că este una captivantă, dar şi deosebit de utilă pentru viaţa lor (disciplina Ştiinţe deţine locul de frunte în topul manualelor şcolare (fapt constatat în urma evaluării de către Ministerul Educaţiei şi Centrul Educaţional PRO DIDACTICA; a se vedea şi studiul Laboratorului Curriculum al IŞE „Curriculum şcolar, proiectare, implementare şi dezvoltare”, CEP USM, Chişinău, 2007, figura 2, p. 198).
Lipsa disciplinei în clasa I (caz neatestat în nicio ţară din lume!) a făcut imposibilă realizarea continuităţii între treptele preşcolară şi primară. Or, o ştim cu toţii, nerespectarea acestui principiu antrenează apariţia unor goluri sau regrese în învăţare şi, în timp, conduc spre insuccesul şcolar. Cum s-a întâmplat şi cine a decis ca această disciplină să dispară din planurile-cadru încă în anul şcolar 1991-1992? De atunci, cunoaşterea mediului ambiant era recomandată ca lucru de sine stătător şi extraşcolar. Această întrerupere în studierea ştiinţelor naturii este nejustificată. Cum au văzut factorii de decizie de atunci însuşirea de sine stătătoare în clasa I a unei discipline? Cum s-a făcut că mai multe generaţii de elevi au fost privaţi de dreptul de a studia o disciplină atât de importantă? E posibil ca un copil de şapte ani, aflat în perioada de alfabetizare, să se familiarizeze neghidat cu natura, să însuşească informaţii, chiar şi cele mai elementare, despre lumea animală şi cea vegetală, despre schimbările sezoniere, despre protecţia mediului în care trăieşte, despre adoptarea unui mod de viaţă sănătos din punct de vedere fizic şi mental ori să facă observări, să experimenteze? Elevul la această vârstă are nevoie de tălmăcirea şi îmbogăţirea fondului de reprezentări concrete pentru a-şi forma primele noţiuni ştiinţifice elementare. Să ne mai punem o întrebare, una retorică: Oare ce spun igieniştii în situaţia în care un copil de clasa I intră la ore la ora 8:00 şi iese la ora 16:00 din şcoală? Fiind la grădiniţă, copiii se află mult timp în aer liber, dar păşind pragul şcolii, ei sunt închişi în sălile de clasă. Ora de Ştiinţe oferă posibilitatea de a ieşi cu elevii în aer curat, un avantaj sigur în favoarea sănătăţii acestora. Credem că reintroducerea în clasa I a disciplinei Ştiinţe ar suprima nihilismul care defavorizează învăţarea consecventă, sistematică, precum şi trecerea la o învăţare centrată pe elev.
Ar trebui să fie un semnal de alarmă şi faptul că au fost înregistrate scoruri nesatisfăcătoare la evaluări internaţionale vizând achiziţiile învăţării la sfârşitul clasei a IV-a, care au evidenţiat un număr reprezentativ de elevi cu dificultăţi de înţelegere şi de aplicare a cunoştinţelor din domeniul ştiinţelor naturii, oferite de şcoală. Pe parcursul demersului de perfecţionare curent, ca şi în demersurile anterioare, am sesizat imposibilitatea de a reflecta suficient ritmul continuu şi rapid al procesului de modificare a pieţei ştiinţifice. Acest lucru l-au sesizat şi învăţătorii care consideră că pentru clasele a III-a şi a IV-a trebuie rezervate câte două ore săptămânal. Ultimele investigaţii în psihopedagogia învăţării demonstrează că nicio disciplină nu poate asigura realizarea prevederilor curriculare într-o singură oră. Să nu uităm că această disciplină constituie baza mai multor discipline care se vor studia în ciclurile gimnazial şi liceal: biologia, geografia, fizica, chimia, astronomia. Atât curriculumul şcolar cât şi suporturile didactice complementare au fost elaborate şi aprobate iniţial de Consiliul Naţional cu prevedere a câte două ore. Acestea au dovedit eficienţă şi utilitate în vederea realizării dezideratului principal al educaţiei – formarea elevului pentru activitatea socială şi de muncă la nivel calitativ. În situaţia în care rămânem la o singură oră, vom fi nevoiţi să suprimăm module de o relevanţă majoră pentru educaţia copiilor cum ar fi modulele social şi psihologic (Ştiinţe, clasa a IV-a, manualul în vigoare, paginile 55-100). Sesizările recente ale psihologilor (Ştirile PRO TV din 22 martie 2010) care sunt îngrijoraţi de agresivitatea, incapacitatea de a comunica civilizat, de a-şi adopta, în plan social şi psihologic, un mod de viaţă sănătos, care se atestă la copii încă de mici, confirmă actualitatea acestor module. Nu în zadar, aceştia insistă să se introducă în şcoală disciplina Psihologia. Structurile europene pun în capul mesei Sociologia şi Psihologia, considerându-le factori de bază în formarea unor cetăţeni activi şi responsabili. Noi am anticipat situaţia prin materialele care sunt deja implementate ani de-a rândul, începând cu 1995 şi nu fără succes. Nu credem că s-ar găsi vreun învăţător care să conteste importanţa acestor conţinuturi. Ar fi un mare păcat să le aruncăm la coşul de gunoi tocmai acum când sunt atât de necesare. Mai adăugăm că în toate ţările europene curriculumul prevede pentru această disciplină două-trei şi chiar cinci ore săptămânal (Japonia).
Deşi s-au făcut demersuri în acest sens către Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei din partea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, din partea autorilor de curriculum şi manuale, a inspectorilor departamentelor generale de învăţământ, învăţătorilor din republică, „carul a rămas nemişcat ”. O soluţie ar fi, credem noi, să se repartizeze câte o oră Ştiinţelor pentru fiecare clasă din contul Limbii române (opt ore în clasa I – !), mai ales că stilul ştiinţific al limbii poate fi format şi dezvoltat preponderent prin această disciplină. Totodată, şcoala nu-şi propune a instrui doar lingvişti şi literaţi. Numai a nu se înţelege că suntem împotriva limbii române. Doamne fereşte! Ş-apoi, la Ştiinţe, comunicăm nu în turcă…
Considerăm incorect şi nejustificat repartizarea orelor în planul-cadru. Evident că s-ar găsi şi alte posibilităţi de soluţionare, dacă s-ar dori cu adevărat acest lucru. Soluţionarea acestor probleme nu mai poate fi amânată şi implică o profundă schimbare de mentalitate în abordarea studiului disciplinei Ştiinţe, iar acest demers trebuie să înceapă cu învăţământul primar. Mai ales că sunt promovate studii noi, ca Geografia mediului, SIG aplicate la mediu, Fizica mediului, Chimia mediului, iar disciplina Ştiinţe pentru şcoala primară vine să pună baza studierii acestora.
Solicităm o intervenţie în planul-cadru, solicitare a autorilor, a tuturor participanţilor la dezbaterile publice, a învăţătorilor de la cursurile de formare şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor direcţiilor raionale de învăţământ. Chiar dacă acesta a fost aprobat, nimic nu-i bătut în cuie. Intervenţia ar imprima curriculumului calitatea la care râvnim toţi, prin centrarea procesului educaţional de facto pe nevoile şi preocupările copilului.
Zinaida Galben-Panciuc, autor de curriculum Ştiinţe, profesoară, grad didactic superior, lector superior universitar;
Ion Botgros, dr. conferenţiar universitar, autor de concepţie la disciplină; Aglaia Bolboceanu, profesor, dr. habilitat în psihologie – specialişti ai IŞE;
Ion Negură, dr. în pedagogie, conferenţiar universitar, şef de catedră; Stela Gânju, dr. în pedagogie, conferenţiar universitar, şef de catedră;
Vasile Ciocoi, dr. în biologie, conferenţiar universitar;
Liliana Saranciuc-Gordea, dr. în pedagogie, conferenţiar universitar;
Efrosinia Haheu, dr. în pedagogie, conferenţiar universitar;
Natalia Carabet, dr. în pedagogie, conferenţiar universitar – specialişti în pedagogie preşcolară, pedagogia învăţământului primar, psihologie, UPS „Ion Creangă”;
Galina Chirică, dr. în pedagogie, conferenţiar universitar, Catedra de psihopedagogie şi educaţie preşcolară, US Tiraspol
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
