Die Zeit: De ce angajarea lui Schroeder la Rosneft nu este doar „treaba personala” a fostului cancelar german

„Fostul cancelarul Schroeder este convins că mass-media germană și politicienii s-au folosit de decizia sa personală (de a accepta conducerea consiliului de supraveghere al Rosneft) în scopuri electorale – noteaza autorii articolului. – Până la urmă ce îi pasă Germaniei ce face pensionarul Gerhard Schroeder?“.

La rândul sau, șeful Rosneft este convins că mass-media occidentală îl demonizeaza nejustificat, în loc sa se concentrese pe faptul ca compania este cea mai mare din lumea petrolului. Aparține nu numai Rusiei, dar, de asemenea, are actionari britanici, chinezi, din Qatar și Elveția și își desfășoară activitatea la nivel mondial, iar din luna mai a acestui an a venit și în Germania.

În istoria oficiala a succesului Rosneft se spune ca acesta este cel mai influent concern rus prezent pe piața mondială, care aduce la bugetul Rusiei 20 de miliarde de euro din taxe. Dar Schroeder ar fi trebuit sa stie si partea intunecata a istoriei grupului, mai ales despre metodele și manipularile gigantului, aflat în mare parte in proprietatea statului rus și a lui Igor Secin. Ultimul l-a trimis in arest la domiciliu pe fostul ministru al economiei Uliukaiev (acesta este acuzat ca a primit mită de la Secin în valoare de doua milioane de $ pentru aprobarea tranzacției pentru achiziționarea companiei de stat „Bashneft“), iar inainte de acesta pe seful companiei competitoare AFK Sistema, Evgheni Evtusenkov, iar inainte de asta pe seful companiei competitoare Yukos – Mihail Hodorkovski.

Avocații lui Uliukaiev sunt convinși că vinovatul este Secin, iar victima – Uliukaiev.

Deci cine este Igor Secin?

„Când era membru al guvernului rus, Secin era un iepuras drăguț, fara vreun interes în sectorul energetic“ – citeaza Die Zeit declaratia lui Vladimir Milov, fost ministru adjunct al energiei în primul mandat prezidențial al lui Vladimir Putin. Astăzi, Milov este în opoziție, iar industria energetică la cheremul lui Secin, un devotat camarad de servicii secrete al lui Putin.

Cei doi si-au inceput ascensiunea ierarhica in vara anului 1991. Fosti colegi de KGB, atunci cand Putin a ajuns viceprimar la Sankt-Petersburg, Secin a fost adus șef al administrației sale. „Într-un sistem autoritar accesul la putere este o monedă de valoare, iar Secin știe cum să se poarte cu ea. El construiește în jurul său un cerc de vechi prieteni ai lui Putin, așa-numitii siloviki (membri actuali sau fosti ai serviciilor secrete, militie si armata….). Loialul Secin a devenit numărul doi în stat – asa il numesc astăzi mulți experți din industrie.

Șansa lui Secin apare în 2003.

Pe atunci, Rosneft era o companie de stat ordinara, cu o cifră de afaceri de 3,64 miliarde de dolari. Seful ei, Bogdancikov, i-a cerut ajutorul, își amintește Milov. Si Secin i-a acordat ajutorul: Rosneft a cumparat cu 600 milioane de dolari cel mai mare concurent al sau „Severnaia Neft.

Mihail Hodorkovski a fost vocea cea mai puternica care a criticat tranzactia. La momentul respectiv el era șeful Yukos, cea mai mare companie de petrol din Rusia. Hodorkovski estimează valoarea companiei ”Severnaia Neft” la un sfert fata de pretul oferit de Rosneft si l-a acuzat direct pe Putin ca acopera un furt pe fata, Bogdancikov și Secin însușindu-si, potrivit oligarhuui – restul sumei. După câteva luni, Hodorkovski și partenerul său sunt arestati și acuzati de evaziune fiscală, Yukos este împărțita, iar „Rosneft“ preia treptat mare parte din companie platind in total 16 miliarde $. După 10 ani, datorita acestor achizitii, cifra de afaceri a grupului Rosneft este de 36 de ori mai mare decât în ​​2003. Concernul devine cel mai mare producător de petrol din lume.

După ce a stat 10 ani în închisoare, Hodorkovski pleacă în străinătate. „Și astazi când vorbește despre Secin și Rosneft se poate observa ca isi alege atent cuvintele, dar declaratiile sale suna implacabil de dur – ca cuvintele unui om care are un cont neincheiat. „Secin se consideră un element esențial necesar lui Putin să-si pună în aplicare programul său politic, crede Hodorkovski. Secin vrea ca Putin sa primeasca bani de la el din fonduri secrete pentru acoperirea acelor nevoi care nu pot fi inscrise în buget. Și Sechin dovedește în mod constant lui Putin ca „Rosneft“ este un instrument politic pe care se poate baza”, afirma fostul oligarh.

Totuși, spun autorii, datoriile companiei – 70 de miliarde de dolari – depășesc valoarea de piață a „Rosneft“. Firma este în creștere, dar criza deja se reflecta – notează autorul, subliniind că această situație poate fi unul dintre motivele pentru care Rosneft ”a cumparat” compania de petrol Bashneft, aceeasi pentru care Uliukaiev risca acum 15 ani de închisoare.

„Această achiziție a oferit Rosneft o altă oportunitate. Bashneft a mai fost privatizata o data. În 2009 aceasta companie a fost cumparata de AFK Sistema a oligarhului Vladimir Evtușenkov. Cu toate acestea, după 5 ani Evtușenkov a fost pus sub arest la domiciliu. S-a aflat brusc ca privatizarea din 2009 a fost …ilegala. Evtusenkov a cedat imediat compania statului rus, iar Putin a declarat cazul închis: Bashneft a ajuns in portofoiul Rosneft.

In luna mai a acestui an, Secin a cerut de la Evtusenkov compensatii in valoare de 3 miliarde $: din cauza restructurării „Bashneft“, realizata de Evtushenkov, ar fi fost afectat prețul companiei petroliere. Putin s-a oferit sa medieze si s-a ajuns la o soluție acceptabilă pentru ambele părți.

Spre deosebire de Hodorkovski, Evtușenkov nu s-a bagat în politică. Probabil că Putin a înțeles că procesul ar putea irita alți investitori care încă mai cred că sunt protejati împotriva arbitrarului, dacă urmeaza regula de bază a afacerilor in Rusia – „niciodată sa nu te implici in politica”.

Puțin probabil ca lui Gerhard Schröeder i s-a oferit postul de șef al consiliului de supraveghere Rosneft ca sa-l țina in hățuri pe Secin. El insusi justifică acceptarea postului prin faptul că dorește să asigure securitatea energetică a Germaniei, apoi pareaza defensiv spunand că, în general, este o chestiune privată. Cu toate acestea, grupul care intenționează să se extindă in continuare nu garantează interesele Germaniei – el transforma sectorul energetic al Rusiei într-un instrument politic la dispozitia președintelui acesteia. Decizia lui Schroeder nu poate fi doar problema sa personală: numirea sa o datoreaza faptului ca nu îl critică pe prietenul sau Vladimir Putin, dar mai ales capitalului social și politic care i-a fost adus de anii cat a fost cancelar al Germaniei. Pana la urma, un pensionar obisnuit în vârstă de 73 de ani, din Saxonia Inferioară, cu o grămadă de timp liber, nu l-ar fi interesat pe Vladimir Putin“, – remarca în încheiere jurnaliștii.