Despre bani, bajiocură şi blonde

Căci, cum să-i explici că banul se plăteşte pentru publicitate, iar faptul că ziarul are o atitudine negativă vizavi de iniţiativa fostului securist Valeriu Pasat, de a introduce „Bazele Ortodoxiei” drept obiect de studiu obligatoriu în şcoala moldovenească – iniţiativă susţinută de o manieră mai mult decât jenantă de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova – nu ne serveşte drept motiv de a „bajiocori” un preot al acestei mitropolii fără a verifica faptele?.. Şi nu contează aici de câte ori am zis „Doamne, iartă!” duminică dimineaţă, mergând pe drumul de la Orhei spre Chişinău. Chiar dacă am făcut-o ori de câte ori în faţă îmi apărea un panou cu cei doi „apostoli” – panouri care, se pare, sunt mai multe decât kilometrii care despart cele două localităţi…

Apropo de bani şi bajiocură, tare mă bucur când scriu astfel, încât oamenii să mă înţeleagă şi să nu fie nevoiţi să mă bajiocorească ei, la rândul lor. Pentru cei care, totuşi, n-au înţeles ori s-au făcut a nu înţelege ce anume am vrut să spun în numărul de luni prin „Concursul lui Lupu şi alte neînţelegeri” (https://www.timpul.md/articol/concursul-lui-lupu-si-alte-neintelegeri-12414.html), repet, deja fără aluzii şi fără „childuri”: da, concursul pentru jurnalişti, anunţat săptămâna trecută de liderul Partidului Democrat, este un act de corupere a presei, nu de încurajare a ei. Pentru cei care nu ştiu (dar Marian Lupu nu cred să nu ştie), nu toate mass-media de la noi plătesc salarii ca cele prin care nişte instituţii singulare au „suflat”, la un moment dat, reporterii din mai multe redacţii din Chişinău. Deseori, jurnaliştii trăiesc cu trei-patru mii de lei, iar începătorii chiar pornesc la drum cu o mie-două. Adică, un premiu I de-al lui Lupu – 25.000 de lei – poate face cât salariul pe un an de zile al unui începător. Puteţi să-mi spuneţi de o sută de ori „blondă”, dar eu oricum cred că asta e corupere mare şi nesimţită, cu subtext electoral.

Apropo de blonde. Cică o exponentă a castei cu pricina zbura în avion. Pe scaunul de alături, stătea un bărbat rasat şi plin de sine. La un moment dat, plin de aroganţă, tipul îi propune femeii un joc: „Îţi pun o întrebare. Dacă răspunzi, îţi dau 50 de euro. Dacă nu – îmi dai tu cinci”. Femeia, bineînţeles, nu răspunde la întrebarea super-elevată a bărbatului şi e nevoită să-i dea cinci euro. După o vreme, zborul fiind lung, ea revine cu o întrebare proprie – una stupidă de tot… Tipul se agită, transpiră şi… îi întinde 50 de euro. Dar nu rezistă şi îi pune femeii aceeaşi întrebare. La care ea îi mai dă cinci euro…

Cam atât, pentru toţi prietenii şi neprietenii, care mă înţeleg şi nu prea. E joi.