Editorial

De ce nu ne mai interesează oamenii simpli?

La ce bun încerc să fiu obiectiv şi să informez publicul? Recunosc, mă întreb şi eu deseori despre utilitatea profesiei de jurnalist. Sunt de părerea că orice reprezentat al acestei profesii ar trebui să-şi pună periodic astfel de întrebări. E foarte important să nu uităm că jurnalismul e a 4-a putere în stat, cea care sare în ajutorul cetăţeanului simplu atunci când restul puterilor sunt corupte şi nu funcţionează ca lumea. La noi se întâmplă aşa că jurnalismul nu ajută cetăţeanul simplu, ci mai degrabă îi unge ochii şi-i distrage atenţia de la nelegiuirile puterilor de bază. În loc să ajute cetăţeanul simplu, presa noastră îl ponegreşte în faţa întregii societăţi şi îl transformă într-un paria (să nu uităm de cazul de la Pro TV). Cum s-a întâmplat că am încetat să mai scriem şi să facem ştiri despre problemele oamenilor simpli? Cum s-a întâmplat că distrugem viaţa cetăţeanului simplu în loc să-l ajutăm?

M-a întristat foarte mult materialul realizat de colegul nostru, Dorin Galben pentru rubrica „Viaţa în Moldova” de săptămâna trecută. Articolul era despre un cuplu de pensionari, care abia de reuşesc să supravieţuiască. În acelaşi timp, acest material m-a bucurat enorm. M-a bucurat faptul că problemele oamenilor simpli încă interesează jurnaliştii. Avem sute şi mii de astfel de oameni, oameni care aşteaptă ca cineva să-i asculte şi să transmită mesajul lor societăţii. Şi oare nu problemele omului simplu ar trebui să-i intereseze pe jurnalişti? În Republica Moldova trăiesc o mulţime de oameni simpli şi uitaţi de noi, adevăraţi eroi care reuşesc să supravieţuiască cu pensii şi salarii mizere, oameni care vor să-şi povestească istoriile triste în speranţa că cineva îi va ajuta. Însă nimeni din jurnalişti nu este interesat de aceste istorii, pentru că suntem preocupaţi de noua maşină pe care şi-a cumpărat-o vedeta cutare; de gestul indecent făcut de politicianul cutare; de imaginile pornografice care ne vor aduce rating şi vor distruge viaţa unei persoane.

Poate e momentul să scriem şi să facem ştiri doar despre oamenii simpli? Poate e momentul să transformăm oamenii simpli în vedete şi să discutăm problemele lor? Haideţi să ignorăm un pic dolofanii sleiţi şi libidinoşi din treuca guvernării, să ignorăm nulităţile înfumurate de pe scenele de estradă şi vedetuţele tv care nu pot lega două cuvinte. La ce bun să mai scriem despre ăştia? Nu contează cât îi criticăm – datorită criticii noastre ei se simt importanţi, se simt luaţi în seamă. Vă imaginaţi ce isterie ar face dacă toată presa i-ar ignora şi n-ar mai scrie nimic despre ei? Vă imaginaţi câţi oameni simpli ar trăi mai bine şi ar prinde o frântură de speranţă dacă am începe să scriem despre nevoile lor? E adevărat, oamenii simpli şi săraci nu aduc vizualizări şi audienţă, însă aduc ceva mai important – sensul adevărat al profesiei de jurnalist. Nu vreau să cred că jurnalismul autohton s-a transformat într-un bâlci de ode şi înjurături, pe care le lansăm în funcție de cum bate vântul. Sper că jurnalismul încă este o profesie care salvează vieţi şi ne face mai buni, nu doar o gazetă de scandal cu bârfe şi buci de vedete.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *