Astăzi RM nu are şefi la misiunile diplomatice din Washington, Bruxelles, Londra, Paris, Berlin, Madrid, Lisabona, Budapesta, Praga, Sofia, Varşovia, Stockholm, Viena, Vilnius, Beijing, Ankara, Kiev, Minsk, Baku, Tel-Aviv, iar la Bucureşti nu avem ambasador de mai bine de un an. Dacă luăm în calcul faptul că majoritatea ambasadorilor noştri sunt numiţi prin cumul şi în alte state, numărul ţărilor partenere în care RM nu este reprezentată de către ambasadori e cu mult mai mare. În tot acest răstimp, Alianţa pentru Integrare Europeană nu a reuşit să soluţioneze problema, iar opinia publică a fost hrănită cu zvonuri şi promisiuni precum că noii ambasadori vor fi numiţi după Paşti. Nu s-a specificat însă după care Paşti – cel moldovenesc sau cel grecesc.
Diplomaţie bună cu bani puţini?
Într-un fel, toată această tevatură politico-diplomatică în jurul (ne)numirii noilor ambasadori are şi consecinţe pozitive – recent, Ministerul de Externe anunţa că, pe seama ambasadorilor, din Buget au fost economisiţi 200 mii de euro. Dar acest succes a trecut neobservat de către opinia publică – probabil, pentru că diplomaţia nu e un domeniu în care merită să faci economii şi, dacă doreşti să ai un Serviciu diplomatic modern, profesionist, motivat şi eficient, trebuie să investeşti resurse financiare în el. În caz contrar, vom continua să trimitem negociatorii noştri la Bruxelles pe banii Suediei, aşa cum se întâmplă în prezent. Iar politicienii noştri vor în continuare să facem diplomaţie bună, dar cu bani puţini sau, în cel mai bun caz, pe banii UE…
Amânând la nesfârşit tăierea nodului gordian în chestiunea ambasadorilor, AIE şi-a făcut un mare deserviciu de imagine pe plan atât intern, cât şi extern. Incapacitatea AIE de a conveni într-o perioadă rezonabilă de timp asupra listei ambasadorilor a accentuat, odată în plus, tendinţele nefaste din interiorul Alianţei. Indiferent de argumentele plauzibile ce s-ar aduce pentru a justifica tergiversarea luării unei decizii consensuale, atât cetăţenii, cât şi partenerii externi au acum un motiv în plus să pună la îndoială capacitatea AIE de a implementa reforme serioase, care acum sunt în regim stand-by.
Sfârşitul „lunii de miere”
Se pare că, deocamdată, AIE nu realizează că reuniunea donatorilor de la Bruxelles, din 24 martie 2010, a constituit apogeul „lunii de miere” ce a durat mai mult de jumătate de an între Moldova şi partenerii săi occidentali, în particular, UE. De acum încolo, însă, urmează viaţa reală. UE şi ceilalţi parteneri sunt în aşteptarea realizării reformelor asumate şi promise solemn de către actuala guvernare la 24 martie, la Bruxelles. Răbdarea UE nu este fără margini şi succesele sau insuccesele AIE în promovarea reformelor vor avea un impact direct asupra deschiderii şi receptivităţii Bruxellesului faţă de RM. Cu regret, însă, aşteptările noastre şi a partenerilor externi cu privire la capacitatea AIE de a implementa reforme într-un ritm susţinut vor rămâne în sfera pesimismului atâta timp, cât Alianţa va continua să-şi demonstreze incapacitatea de a soluţiona probleme tehnice minore, precum e chestiunea ambasadorilor. Dacă această tendinţă va continua, mai ales, pe fundalul existentelor probleme economice şi a hărţuirii permanente din partea PCRM, AIE riscă să fie învinuită de impotenţă instituţională şi managerială cronică.
Totodată, ceaţa profundă în care e învăluit procesul de selectare şi numire a ambasadorilor alimentează, volens-nolens, percepţia larg răspândită că lipsa de transparenţă în luarea deciziilor a devenit o normă fatidică în interiorul AIE. La aceasta se adaugă şi lipsa unei comunicări deschise, prompte şi constante cu propriii cetăţeni, indiferent de opţiunea lor politică. De fapt, se creează impresia că zvonurile au devenit mijlocul predilect de informare a societăţii privind deliberările quasi-secrete din cadrul AIE. Permanentizarea acestor realităţi este extrem de periculoasă, căci poate duce la înstrăinarea treptată a AIE de societate. De altfel, este îngrijorător faptul că, tot mai des, AIE este percepută mai curând ca o mezalianţă între patru lideri ambiţioşi, un fel de quatro-umvirat, şi nu ca o alianţă solidă între patru partide politice.
Reformarea Externelor, mai actuală ca niciodată
Modul în care decurge procesul de selectare a ambasadorilor vorbeşte şi despre ritmul lent al reformării serviciului nostru diplomatic. Venirea la conducerea Ministerului de Externe a lui Iurie Leancă, unul dintre cei mai buni diplomaţi pe care îi are astăzi RM, a imprimat dinamism, inteligenţă, coerenţă şi predictibilitate politicii noastre externe. Leancă a venit cu idei inovatoare şi îndrăzneţe de reformare a diplomaţiei moldoveneşti: profesionalizarea funcţiei de ambasadori; promovarea ierarhică pe criterii meritocratice şi nu de nepotism, cumătrism, nănăşism, rudenie sau algoritm politic; atestarea riguroasă a personalului din cadrul ministerului pentru a evalua compatibilitatea cunoştinţelor şi a experienţei acestuia cu funcţia deţinută; angajarea în cadrul serviciului diplomatic doar prin concurs public. Punerea în aplicare a acestor idei poate schimba calitativ imaginea şi conţinutul intern, uman, intelectual şi moral al diplomaţiei noastre. Dar aceste idei curajoase pot rămâne simple idei, atâta timp cât AIE nu are o strategie şi un plan de acţiuni concret de reformare a birocraţiei din cadrul administraţiei centrale, inclusiv din Ministerul de Externe. Recentul caz de corupţie pasivă din cadrul acestuia – dacă, desigur, se confirmă vinovăţia persoanei implicate – aruncă o umbră de îndoială asupra calităţii procesului de atestare a diplomaţilor din interiorul MAEIE, proces care a avut loc la începutul lui 2010 sub supravegherea aceloraşi diplomaţi supuşi examinării.
Reformarea birocraţiei din interiorul MAEIE este chezăşia succesului procesului de reformare a serviciului diplomatic demarat de Iurie Leancă. Un eventual eşec în această direcţie va permite aceleiaşi birocraţii, care s-a simţit bine şi pe timpul precedentului ministru de Externe, să preia iniţiativa, să deturneze procesul de reforme, să corupă şi pervertească ideile actualului ministru după bunul ei plac şi interese. De aceea, cred că este nevoie de o nouă examinare serioasă a diplomaţilor de către un juriu imparţial compus din reprezentanţi ai Ministerului de Externe, ai preşedinţiei, parlamentului, societăţii civile şi lumii academice. Doar după o astfel de atestare diplomaţii ar urma să aibă dreptul de a pretinde la avansare pe scară ierarhică, dar şi de a-i examina pe subalternii lor sau pe eventualii candidaţi externi la funcţiile vacante din minister. Atâta timp cât principul examinării imparţiale nu va fi aplicat, actualii diplomaţi pur şi simplu nu au dreptul moral să-i examineze pe alţii – mai ales, pe foştii lor colegi care au avut curajul să părăsească Externele în timpul guvernării comuniste pentru că nu au fost de acord cu politica externă de atunci şi nici cu realităţile din cadrul ministerului condus de Andrei Stratan. Anume ei au avut curajul să spună lucrurilor pe nume, să aibă demnitate civică, să participe la dezbateri publice şi ştiinţifice legate de politica externă a RM şi să reprezinte adevăratele interese naţionale în cadrul diverselor conferinţe şi forumuri, fără a fi retribuţii pentru această muncă. Cu regret, trebuie să constat că anume aceşti diplomaţi sunt puşi pe burtă, iar celorlalţi, care au fost obedienţi, li se creează condiţii pentru a fi promovaţi.
„Profesionist” vs. „curat”
Nereformarea birocraţiei interne din cadrul MAEIE va conduce, în cele din urmă, la deturnarea ideii de profesionalizare a funcţiei de ambasador, iar sub pretextul profesionalizării riscăm să fie promovaţi profesionişti obedienţi cu un statut politic şi o prestanţă morală discutabile. În ultimii ani, am avut parte şi de astfel de exemple… Desigur, atâta timp cât şefia Ministerului de Externe este deţinută de Iurie Leancă, putem presupune că asemenea cazuri vor fi evitate. Dar ce va fi după? Vom începe, iarăşi, totul de la capăt?
Pentru a exclude astfel de practici şi a evita pe viitor blocările instituţionale în procesul de selectare şi numire a ambasadorilor este stringent necesar de legiferat şi instituţionalizat, odată şi pentru totdeauna, un principiu clar de selectare şi numire a acestora – un principiu care va asigura ca ambasadorii noştri să fie nu doar profesionişti, dar şi să aibă un statut politic şi public pe potriva responsabilităţilor lor. De asemenea, este important ca şi Comisiei parlamentare pentru politică externă să i se acorde puteri decizionale, nu doar consultative, în aprobarea candidaturilor de ambasadori propuse de executiv. În acest fel, va fi creat un filtru suplimentar în calea promovării unor candidaturi discutabile. Totodată, acest lucru va întări statutul politic al viitorilor ambasadori ai RM în faţa partenerilor noştri externi. Un ambasador profesionist fără o clară susţinere politică de acasă va fi, întotdeauna, un ambasador pe jumătate. Or, cum spun americanii, o raţă şchioapă.
Victor Chirilă,
director executiv Asociaţia pentru Politică Externă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
