Copil adus pe lume pentru a fi ucis de lume

publicat în Bună Dimineața pe 25 Mai 2017, 10:07

„Nu, nu îmi voi condamna copiii să trăiască în lumea asta care de fapt îi va și ucide. Mai bine nici nu îi nasc”, îmi zice zilele trecute o colega de muncă, în timp ce discutam despre teroarea de la Manchester, Marea Britanie, unde și-au pierdut viața 22 de persoane, în mare parte adolescenți.

Au mers la un concert pe care îl așteptau cu sufletul la gură și pentru care poate au fost cuminți săptămâni întregi doar, doar să le permită părinții să plece. Iar, sfârșitul concertului a fost tragic pentru 22 dintre cei prezenți. Acasă nu au mai ajuns să le povestească celor dragi cum a fost.

„Nu ai cum să renunți la bucuria de a fi strigat ”mamă” sau ”tată”, doar pentru că cei din jur, pierzând-și mințile apasă pe butonul STOP și își încheie socotelile cu viața. Nu este drept”, aruncă replica un coleg ce crește cu mare mândrie trei fete.

„Atunci copiii mei vor sta acasă. La evenimente fastuoase, unde se adună multă lume nu le voi permite. Este unica soluție. Acolo există mereu riscul să fie detonată o bombă”, se aude o voce mai de departe.

„Vor crește niște sălbatici. Nu vor ști ce este după poartă, departe de brațele calde ale părinților, iar după poartă nu mai este această căldură a părinților, este cruda realitate. Dragostea părinților și povața lor, sunt armele cu care aceștia totuși trebuie să iasă în lume”, mai adaugă colegul cu trei fete.

Zilele în care copilul stătea cât era ziua de lungă pe ulițe și se juca cu cei de seama lui, sunt demult apuse. Astăzi, un părinte adevărat stă cu frica în sân și atunci când odrasla lui se joacă în curte cu jucăria nouă ce a primit-o zilele trecute cadou. Iar când acesta crește mare și pleacă nopțile prin cluburi sau pe la concerte, părintele nu doarme, ci stă cu ochii lipiți de geam.

Mama îmi zicea odată: „Nu se pune problema că nu am încredere în voi, copiii mei, ci nu am încredere în cei ce trec pe lângă voi”. Și mare dreptate mai are, acum îmi dau seama.