COLAC

Substantivul românesc colac provine din slavul калач. În bulgară circulă numele Колáчев, Колáчов şi Колачéвски, explicate din cuvântul dialectal колáч, cu sensul „обреден каравай” – „colac de ritual” (vechiul калач fiind înlocuit în limba literară prin каравай). În ucraineană cuvântul respectiv are forme калáч „colac” şi калáчик „colăcel”. În rusă, de la forma колач este atestat numele Колачев, la 1485 şi 1552.

În documentele Ţării Româneşti, în sec. al XVII-lea, este atestat un Colaci Badiul şi, între anii 1700-1783, la romanii din Şchei este atestat un Colacea.

În Moldova, numele Colac, Colacu, Colăcel apar în Recensământul din 1772-1774: Ilie Colac şi Constantin Colăcel, în ţin. Botoşani, Grigori Colac şi Vasâli Colacu, în ţin. Bacău. În documentele basarabene de până la sec. al XIX-lea numele respective nu sunt atestate. I. Iordan indică şi numele topice Colacul şi Colăcelul. În documentele Lăpuşnei, la 1598, este indicat un lac cu numirea Colacul, acesta fiind un termen geografic destul de răspândit azi pe teritoriul republicii.

În documentele basarabene mai sunt atestate numele Colachi (1800), Coleţco (1677), Coleţcu (1662), dar ele nu provin de la Colac, ci sunt nişte derivate cu suf. -achi, -eţ + co > cu de la formele hipocoristice ale prenumelui Nicolae: Colă, Cole (la olteni), Colea (la moldoveni), Cola, Colea, Coleti şi Coleţi (la aromâni).

Astfel, numele Colac, Colacu, Colăcel au apărut în Moldova istorică (ţin. Bacău, Botoşani). De la bun început au fost fixate două forme, Colac şi Colacu. Desigur că azi forma recomandabilă este Colacu, dar numele din seria respectivă s-au încetăţenit în forma nearticulată (fără -u): Cniş, Covrig, Cozonac, Mălai, ca şi multe altele (Bostan, Popuşoi; Cucoş, Curcan, Gorun etc., etc.)

Azi, în republică, cu numele Colac sunt înscrise 192 de persoane.

Maria Cosniceanu
Doctor în filologie