Cine îl vrea pe Ghimpu nebun?

Toată hărmălaia împotriva lui Ghimpu a fost declanșată pentru ca în spatele ei să se producă marea împăcare. În altă ordine de idei, explic încă o dată, ca să înțeleagă și cei cu mintea trimisă în vacanță: dacă nu lovesc în Ghimpu, așa cum fac azi unii analiști politici și ziariști, nu înseamnă că-i aprob comportamentul. Eu încerc să înțeleg de ce M. Ghimpu are asemenea reacții necontrolate. Așa e omenește: să încerci să înțelegi, nu să lovești ca un ticălos, la comandă.

Nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, dar admit că împotriva lui M. Ghimpu este orchestrată o campanie mârșavă de discreditare și de decredibilizare în fața propriului partid, a alegătorilor, a opiniei publice în general. Fiind bine studiat de către oponenți, aceștia îi exploatează din plin (și cu succes!) slăbiciunile și vulnerabilitățile. În acest scop, lucrează o mulțime de analiști politici și jurnaliști veroși și lipsiți de onestitate profesională. Reporterițe TV îl hărțuiesc permanent cu întrebări provocatoare. Când Ghimpu nu mai rezistă, nu se poate ține în mâini și se dezlănțuie, se pun pe treabă analiștii și jurnaliștii care demonstrează că liderul PL e „inadecvat”. În ultimele zile, s-a renunțat la „eufemisticul” (în concepția lor) „inadecvat”, sugerându-se deschis că Ghimpu e bolnav psihic, atins de demență. Excelează în acest sens jurnaliștii și analiștii politici de la Jurnal Trust Media și afiliații acestuia.

Da, există libertatea de exprimare, dar o elementară etică omenească nu-ți permite să mergi atât de departe și să exprimi orice supoziție în acest domeniu delicat. Ceea ce am văzut vineri seară la televiziunea sus-numitului trust de presă nu se înscrie nicidecum în normele bunului-simț și a fost descalificant pentru participanții la „dezbatere” care rânjeau satisfăcuți, sugerând că M. Ghimpu e bun de băgat la casa de nebuni…

Nu pot să nu-l citez în acest context pe analistul politic I. Boțan (unul dintre foarte puținii analiști care își justifică acest titlu) care observa recent că „nici presa nu este corectă faţă de Mihai Ghimpu”. Potrivit lui, presa „aleargă după exclusivităţi şi-l aduce pe Mihai Ghimpu până la punctul când el începe să genereze expresii. El ameninţă, dar nu-şi pune în practică ameninţările. Sunt mai mulţi care zâmbesc presei, dar o lovesc pe la spate”. E un adevăr pe care eu îl simt pe propria piele de când Filat a devenit prim-ministru. Sunt sigur că anume acei „care zâmbesc presei, dar o lovesc pe la spate” sunt organizatorii campaniei de… înnebunire a lui M. Ghimpu.

De zece ori mai penibilă decât cei din presă (care-s ticăloși… „din oficiu”) mi s-a părut deputata liberal-democrată Maria Ciobanu care, vineri, a încheiat ședința în plen a parlamentului cu o „declarație”. Când i s-a oferit cuvântul pentru a face o „declarație”, eram sigur că ea va declara că se desolidarizează de mizerabilele jocuri politice în care e atras PLDM-ul și care îi pun într-o situație idioată pe membrii simpli ai acestui partid. Incredibil, dar dezlănțuita damă de verde a PLDM-ului, ca să placă valetului de verde, a citit un fel de denunț redactat în stilul „scrisorilor de condamnare” din timpul lui Vîșinski.

„Declarația” conținea cele mai grave acuzații la adresa… lui M. Ghimpu. „De la un timp încoace, tună doamna de verde, Circul și-a reluat activitatea, dar nu pe bulevardul Grigore Vieru, ci în Parlamentul R. Moldova. M. Ghimpu este acela care a „compromis statutul de deputat, încât acesta a devenit unul de ocară”, el, M. Ghimpu, „compromite instituția Parlamentului R. Moldova”, el, Ghimpu, „a adus atingere gravă imaginii Republicii Moldova”, el, Mihai Ghimpu, „merită să răspundă penal…”. (Rugăm cititorul să rețină că aceste acuzații i se aduceau lui Ghimpu după ce partidul ei participase la o rușinoasă combinație politică, votând un procuror general cu vădită afiliere politică și partinică…).
Acum, când de facto s-a format o altă majoritate parlamentară și PL nu mai contează, când fără voturile PL a fost votată implementarea unui sistem electoral mixt și a fost ales un nou procuror general „nepolitizat”, când „curajosul” Filat a ales Treuca, nu interesele naționale ale țării, se caută un țap ispășitor pentru a-l face vinovat de toată mizeria politică produsă de ei în cantități industriale. Astfel, acarul Păun a fost identificat în persoana „nebunului” M. Ghimpu. În situația creată, cele două urmează să se împace și să consolideze PL. Marile bătălii politice abia încep, ca și marile mizerii politice. PL poate câștiga viitoarele alegeri doar având imaginea unui partid care mai crede în valori și principii.