Politică

Cine este Ion Muruianu?

La 3 iulie 2007, CEDO si-a facut publica decizia in cazul „Flux (2) c. Moldovei”. Atunci, judecatorul maltez Giovanni Bonello a avut o Opinie separata, in care a mentionat ca „in aceasta cauza, Curtea ar fi putut sa-si expuna opiniile cu privire la „patologia administrarii justitiei”. Iata doar cateva spicuiri din expozeul judecatorului maltez. „I. M.” nu e altcineva decat magistratul Ion Muruianu, care a judecat cazul in instanta nationala…

– Instantele judecatoresti nationale l-au obligat pe reclamant sa plateasca prejudicii plus costuri si sa prezinte scuze unui politician de rang inalt. Curtea, in unanimitate, a constatat ca aceste hotarari judecatoresti nationale au incalcat libertatea de exprimare a reclamantului.

– Reclamantul pretinde ca instantele judecatoresti nationale nu au adus motive pe care sa se bazeze sanctionarea sa pentru defaimare – nu intamplator, nu datorita unei neglijente cauzate de un volum intr-adevar intens de lucru, dar, deoarece judecatorul care a hotarat impotriva reclamantului nu a fost independent si impartial „fiindca el era un prieten al dlui Stepaniuc (reclamantul in procedurile in defaimare) si a fost numit presedinte al Judecatoriei sectorului Buiucani de catre fractiunea parlamentara a Partidului Comunistilor” al carei lider a fost reclamantul in procedurile in defaimare intentate impotriva reclamantului.

– Reclamantul a adaugat ca, in alte cauze de defaimare dintre „Flux” si reprezentanti ai guvernului, judecatorul I.M. a hotarat intotdeauna in favoarea ultimilor si le-a acordat acestora compensatiile maxime prevazute de lege. Printr-o „coincidenta stranie”, acelasi judecator a examinat majoritatea actiunilor de defaimare initiate de catre prietenul sau, dl Stepaniuc. Toate pretentiile dlui Stepaniuc au fost admise intotdeauna de judecatorul I.M., chiar si in acele procese in care reclamantul in procedurile nationale nu a platit taxa de stat, fapt care, in sine, ar fi trebuit sa duca la declararea actiunii ca inadmisibila din motive procedurale. Nici faptul ca reclamantul in procedurile nationale, in mod sistematic, nu s-a prezentat la sedintele judecatoresti la care s-au examinat cauzele sale, nu a avut un impact negativ asupra cauzelor sale care erau pendinte – ele toate au fost examinate si solutionate de judecatorul I.M., de obicei, la prima sedinta de judecata.

– Aceste acuzatii in sine, daca sunt dovedite, ar constitui indicatori ingrijoratori ai unei independente contestabile a judecatorului fata de partile in litigiu sau fata de una din ele. Totusi, alerta suna inca mai tare, daca pretinsa omisiune a judecatorului I.M. de a aduce motive pentru hotararea sa ar fi evaluata intr-un context istoric mai larg. Daca, asa cum se pretinde, aceasta omisiune a judecatorului merge mana in mana cu probe sistemice cu privire la garantiile slabe pentru independenta si impartialitatea sistemului judecatoresc in intregime, alerta ar trebui sa sune si mai ferm.

– M-as fi asteptat ca CEDO sa investigheze minutios daca hotararea care l-a sanctionat pe reclamant s-a bazat pe motive intemeiate sau daca ea s-a bazat, in genere, pe vreun motiv. M-as fi simtit implinit daca Curtea ar fi intrebat cat de des judecatorul I.M. si alti candidati la premiul „eroii rezistentei” au hotarat impotriva partidului de guvernamant sau a exponentilor acestuia in procese de judecata politic sensibile…

– Cariera judecatorului I.M. a explodat de la un simplu judecator dintr-o judecatorie de sector pana la functia de presedinte al CSJ intr-un timp mai scurt decat ar fi necesar de a spune „partidul are intotdeauna dreptate”. Intr-un astfel de tablou deprimant, este incurajator de notat ca sacrificiul judecatorilor ce-si canalizeaza eforturile in slujba bunastarii unei clase politice aflate la guvernare, nu intotdeauna le compromite carierele.

Vedeti varianta integrala a Opiniei separate a judecatorului Giovanni Bonello

Traducere neoficiala a variantei engleze a hotararii,
efectuata de catre organizatia obsteasca „Juristii pentru drepturile omului”

 

SEC?IUNEA A PATRA

 

CAUZA FLUX (nr. 2) c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 31001/03)

 

 

HOTaRARE

STRASBOURG

3 iulie 2007

 

DEFINITIVa

03/10/2007

Aceasta hotarare va deveni definitiva in modul stabilit de articolul 44 § 2 al Conventiei. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.
In cauza Flux (nr. 2) c. Moldovei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectiunea a Patra), intrunita in cadrul unei Camere compuse din:
Sir Nicolas BRATZA, Presedinte,
Dl J. CASADEVALL,
Dl G. BONELLO,
Dl K. TRAJA,
Dl S. PAVLOVSCHI,
Dl J. ŠIKUTA,
Dna P. HIRVELÄ, judecatori,
si dl T.L. EARLY, Grefier al Sectiunii,
Deliberand la 12 iunie 2007 in sedinta inchisa,
Pronunta urmatoarea hotarare, care a fost adoptata la acea data:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 31001/03) depusa impotriva Republicii Moldova la Curte, in conformitate cu prevederile articolului 34 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale („Conventia”), de catre Flux („reclamant”), un ziar cu sediul in Chisinau, la 15 septembrie 2003.

2. Reclamantul a fost reprezentat de catre dl V. Gribincea, avocat din Chisinau si membru al organizatiei non-guvernamentale „Juristii pentru drepturile omului”. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de catre Agentul sau, dl V. Parlog.

3. Reclamantul a pretins, in special, incalcarea dreptului sau la libertatea de exprimare, deoarece el a fost gasit vinovat de defaimarea unui politician.

4. La 9 februarie 2006, Curtea a decis sa comunice Guvernului cererea. In conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Conventiei, ea a decis examinarea fondului cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia.

IN FAPT
I. CIRCUMSTAN?ELE CAUZEI
4. La 19 iunie 2002, Flux a publicat pe prima sa pagina titlul unui articol care urma sa apara intr-o editie viitoare impreuna cu un rezumat al articolului. Titlul rezumatului era „Milionarii Rosii” si era insotit de o fotografie mare a liderului fractiunii parlamentare a Partidului Comunistilor, Victor Stepaniuc, purtand o palarie.

5. Rezumatul continea urmatoarele:
„Comunistii vor sa vanda cu amanuntul Fabrica de conserve Anenii Noi.
Fabrica de conserve din Anenii Noi este singura intreprindere din zona, care a mai ramas intreaga. Restul fabricilor au fost dezafectate si vandute. De la venirea la putere a comunistilor, a inceput o campanie de lichidare a acestei intreprinderi. Persoane concrete din Parlamentul Republicii Moldova doresc cu orice pret desfiintarea fabricii si vinderea ei cu amanuntul. Surse din cadrul conducerii fabricii ne-au spus ca deputatul comunist M.A., care este responsabil de sectorul Anenii Noi, sustinut de principalii creditori … sta in spatele acestei afaceri murdare. Avand o mare influenta si beneficiind de imunitate parlamentara, acesta vrea sa-si ingroase buzunarele cu o suma frumusica in urma vinderii fabricii.
In momentul de fata, fabrica nu functioneaza, inregistrand pierderi enorme, fapt speculat la maximum de parlamentarul comunist. Deoarece, atata timp cat fabrica nu produce, aceasta este declarata nerentabila, actionarii vor s-o lichideze. Problema e ca fabrica ar putea functiona in regim normal, cu conditia ca actionarii sa nu bage bete-n roate colectivului care vrea sa munceasca.
(Un articol amplu despre aceasta afacere va fi publicat in editia de vineri pe pagina 5)”.

6. In urmatoarea zi, la 20 iunie 2002, dl Stepaniuc a initiat proceduri civile in defaimare impotriva ziarului si impotriva autorului articolului. El a sustinut inter alia ca:
„… paratii au raspandit informatii care-mi lezeaza onoarea si demnitatea mea ca cetatean, deputat si presedinte al fractiunii comunistilor in Parlament …
… articolul, care este insotit de publicarea fotografiei mele, contine urmatoarele informatii ponegritoare: „Comunistii vor sa vanda cu amanuntul S.A. Fabrica de Conserve Anenii Noi” … „De la venirea la putere a comunistilor, a inceput o campanie de lichidare a acestei intreprinderi. Persoane concrete din Parlamentul Republicii Moldova doresc cu orice pret desfiintarea fabricii si vinderea ei cu amanuntul.”
Publicand articolul respectiv, paratii, cu rea-vointa, induc in eroare opinia publica referitor la activitatea mea personala in calitate de deputat, precum si a fractiunii parlamentare a comunistilor pe care eu o reprezint, invinuindu-ne de distrugerea si lichidarea unei intreprinderi din economia nationala a Republicii Moldova.”.

7. La 21 iunie 2002, Flux a publicat articolul anuntat in editia sa din 19 iunie. Articolul se baza pe descrierea faptelor facuta de V.N., directorul adjunct al S.A. Fabrica de conserve Anenii Noi, si relata despre evenimente cu privire la pretinsele incercari ale unui parlamentar comunist (M.A.) de a obtine declararea insolvabilitatii fabricii si de a o vinde. El a relatat inter alia ca parlamentarul a folosit in acest scop Inspectoratul Fiscal, precum si alte autoritati de stat si ca el (M.A.) i-a spus lui V.N. ca actiunile sale erau sprijinite de fractiunea parlamentara a Partidului Comunistilor. Potrivit lui V.N., alte trei fabrici din regiune au fost deja declarate insolvabile si vandute in acelasi mod.

8. La 1 august 2002, judecatorul I.M., care era, de asemenea, presedintele Judecatoriei sectorului Buiucani, a hotarat in favoarea dlui Stepaniuc, bazandu-se pe urmatoarele motive:
„Din continutul si sensul articolului [din 19 iunie 2002] rezulta cu certitudine ca ziarul Flux si autorul articolului au raspandit despre reclamantul Victor Stepaniuc informatii incontestabil ponegritoare, calomnioase, false in particular precum ca acesta, fiind in calitate de deputat si presedinte al Fractiunii Comunistilor in Parlamentul Republicii Moldova, a intreprins actiuni indreptate spre distrugerea unor intreprinderi din economia nationala a Republicii Moldova din interes si scopuri meschine.
In plus, articolul a fost insotit de fotografia reclamantului.
Inserand articolul, paratii n-au facut trimitere la nicio proba ce ar fi demonstrat veridicitatea celor publicate.
In asa imprejurari, instanta considera necesar sa remarce ca orice publicatie trebuie sa fie sincera, corecta, cu dezvaluiri adevarate, care corespund realitatii, si nu bazate pe zvonuri, scrisori anonime sau informatii verificate superficial din surse nedemne de incredere.
Paratii insa, publicand articolul, n-au tinut cont de bunul-simt si nejustificat l-au defaimat pe reclamant.
In acest caz, paratii au depasit vadit dreptul la o critica constructiva a persoanelor publice necesara intr-o societate democratica.
In opinia instantei, faptul ca in articolul contestat nu este specificat direct numele lui Victor Stepaniuc nu este convingator, intrucat publicand fotografia acestuia si reiesind din sensul si continutul articolului era evident ca articolul era indreptat impotriva reclamantului. In consecinta, el a fost supus la suferinte morale si psihice, care urmeaza a fi reparate din contul paratilor.
La stabilirea cuantumului recuperarii daunei morale cauzate reclamantului, instanta tine cont de atacul vehement intreprins de parati la adresa lui Victor Stepaniuc, de sfera si gradul de raspandire a informatiilor defaimatoare intr-o editie republicana, cu tiraj sporit si de gradul suferintelor morale la care a fost supus reclamantul.
Instanta la fel tine seama si de functia publica ocupata de dl Stepaniuc – deputat in Parlament si lider al unei fractiuni parlamentare – fapt ce sporeste cuantumul daunei morale si, de aceea, instanta considera ca fiind necesar sa incaseze din contul paratilor, drept recompensa a daunei morale, sume banesti in limitele maxime prevazute de lege.”

9. Instanta de judecata a constatat ca fiind defaimatoare declaratia: „Comunistii vor sa vanda cu amanuntul S.A. Fabrica de conserve Anenii Noi” si a dispus ca ziarul si autorul sa plateasca reclamantului in procedurile nationale 3,600 lei moldovenesti (MDL) (echivalentul a 270 euro (EUR) la acea perioada) si, respectiv, MDL 1,800. In continuare, ea a obligat ziarul sa publice o dezmintire in termen de cincisprezece zile. De asemenea, paratii in procedurile nationale au fost obligati sa plateasca taxa de stat.

10. Ziarul a depus apel impotriva hotararii, in care a declarat inter alia ca articolul era indreptat impotriva lui M.A., un alt deputat al fractiunii parlamentare a Partidului Comunistilor, si nu impotriva dlui Stepaniuc. Fotografia celui din urma a fost publicata pentru a facilita identificarea fractiunii parlamentare a Partidului Comunistilor, deoarece el era liderul acestei fractiuni.

11. De asemenea, reclamantul a sustinut ca articolul contestat era doar un rezumat al unui articol ce urma a fi publicat ulterior si ca declaratia care a fost constatata ca fiind defaimatoare de catre prima instanta nu era decat o concluzie subiectiva formulata de autor in baza informatiei publicate in articolul principal. In continuare, reclamantul a sustinut ca M.A., de asemenea, a initiat proceduri in defaimare impotriva ziarului si a solicitat ca cele doua actiuni initiate de dl Stepaniuc si de M.A. sa fie conexate si examinate impreuna.

12. In fine, reclamantul a declarat ca judecatorul I.M. nu a fost independent si impartial, deoarece el era prieten cu dl Stepaniuc si a fost numit in calitate de presedinte al Judecatoriei sectorului Buiucani de catre fractiunea parlamentara a Partidului Comunistilor. Majoritatea cauzelor cu privire la defaimare dintre Flux si dl Stepaniuc au fost examinate de el personal, iar hotararile sale erau stereotipizate. In alte cauze cu privire la defaimare dintre Flux si reprezentanti ai Guvernului, judecatorul I.M. a hotarat, intotdeauna, in favoarea ultimilor si le-a acordat acestora suma maxima prevazuta de lege.
13. La 6 februarie 2003, Tribunalul Chisinau a respins apelul ca nefondat. El nu a luat in consideratie articolul publicat la 21 iunie 2002.

14. Ziarul a depus recurs, invocand aceleasi motive ca si in apelul sau si a adaugat inter alia ca articolul contestat doar a reprodus opinia conducerii S.A. Fabrica de conserve Anenii Noi.
15. La 1 aprilie 2003, Curtea de Apel a respins recursul. Ea a declarat inter alia ca era evident ca informatia publicata in articol despre dl Stepaniuc nu corespundea realitatii; mai mult, fotografia lui a fost anexata la articol.
16. Se pare ca actiunea in defaimare initiata de dl M.A. impotriva Flux a fost scoasa de pe rol pe motiv ca dl M.A. nu s-a prezentat in instanta de judecata.

II. DREPTUL INTERN PERTINENT
18. Prevederile relevante ale Codului civil, in vigoare in acea perioada, sunt urmatoarele:
„Articolul 7. Apararea onoarei si demnitatii
(1) Orice persoana fizica sau juridica este in drept sa ceara prin judecata dezmintirea informatiilor care lezeaza onoarea si demnitatea ei, daca cel care a raspindit asemenea informatii nu dovedeste ca ele corespund realitatii.
(2) In cazul in care asemenea informatii au fost raspindite prin intermediul unui mijloc de informare in masa, instanta de judecata obliga redactia acestuia sa publice, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a hotaririi instantei de judecata, o dezmintire la aceeasi rubrica, pe aceeasi pagina, in acelasi program sau ciclu de emisiuni.”
Articolul 7/1. Repararea prejudiciului moral
(1) Prejudiciul moral, cauzat unei persoane in urma raspindirii unor informatii care nu corespund realitatii si care lezeaza onoarea si demnitatea acesteia, se repara in folosul reclamantului de catre persoana fizica sau juridica care a raspindit aceste informatii.
(2) Marimea compensatiei se stabileste de catre instanta de judecata, in fiecare caz aparte, de la saptezeci si cinci pina la doua sute de salarii minime, in cazul in care informatiile au fost raspindite de o persoana juridica, si de la zece pina la o suta de salarii minime, in cazul in care au fost raspindite de o persoana fizica. …”

III. MATERIALELE INVOCATE DE RECLAMANT
19. Raportul de tara pentru Republica Moldova pentru 2003 al Organizatiei Freedom House, in partea sa relevanta, prevede urmatoarele:
„… In anul 2002, principiul suprematiei legii era sfidat in Republica Moldova. Acest lucru era dovedit prin cresterea numarului de cauze depuse de catre cetatenii Republicii Moldova la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si actiunile intreprinse de Parlament si Guvern in vederea reprimarii independentei autoritatii judecatoresti. De asemenea, o serie de numiri in functia de judecator bazate pe loialitatea fata de partidul la guvernamant, demiterea ombudsmanului si incercarile de a limita independenta Curtii Constitutionale, au afectat echilibrul fragil dintre puterile legislativa, executiva si judecatoreasca in 2002.

In aprilie, Asociatia Judecatorilor din Republica Moldova (AJM) a semnalat ca Guvernul a inceput o „epurare in masa” in sistemul judecatoresc. Sapte judecatori si-au pierdut posturile, inclusiv Tudor Lazar, un membru al Curtii de Apel, si Gheorghe Ulianovschi, Presedintele Tribunalului Chisinau. In cazul dlui Lazar, inlaturarea a fost mai curand o razbunare din partea Guvernului pentru hotararile Curtii de Apel in favoarea Mitropoliei Basarabiei si a importatorilor locali de petrol.
Situatia s-a agravat atunci cand Presedintele Voronin a refuzat sa prelungeasca mandatele altor 57 de judecatori. AJM a facut o declaratie cu privire la chestiunea in cauza raportorilor Consiliului Europei, care se aflau la Chisinau in acel moment intr-o misiune de lucru. Guvernul a poruncit Ministerului Justitiei sa tergiverseze executarea hotararilor instantelor de judecata referitoare la plata prejudiciilor materiale de catre institutiile de stat. In octombrie, Gheorghe Susarenco, presedintele Asociatiei Judecatorilor din Republica Moldova, a declarat in cadrul unei conferinte de presa ca oficiali guvernamentali de rang inalt faceau presiuni asupra judecatorilor pentru ca ei sa emita hotarari in favoarea organelor de stat.
In decembrie, Presedintele Voronin a promulgat o modificare constitutionala care-i dadea dreptul sa numeasca judecatorii. Potrivit modificarii, seful statului numeste presedintii instantelor, vicepresedintii acestora, precum si judecatorii ierarhic inferiori pe un termen de patru ani, la recomandarea Consiliului Superior al Magistraturii. Parlamentul numeste pe un termen de patru ani judecatorii Curtii Supreme de Justitie, inclusiv presedintele CSJ, Procurorul General si ministrul Justitiei. Aceste schimbari dovedesc ca liderii comunisti din tara slabesc independenta judecatoreasca si subordoneaza aceasta putere autoritatii lor… .”

20. Raportul de tara pentru Republica Moldova pentru anul 2003 al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, in partile sale relevante, prevede urmatoarele:
„… Constitutia consacra independenta autoritatii judecatoresti; totusi, presiunea politica si coruptia in randul judecatorilor raman a fi o problema.
Continua sa existe rapoarte credibile ca procurorii si judecatorii locali iau mita pentru a reduce invinuirile sau sentintele.
Ca urmare a unei reorganizari majore din luna mai, sistemul judecatoresc consta din trei niveluri: judecatoriile de sector, curtile de apel si Curtea Suprema de Justitie. O Curte Constitutionala separata are competenta exclusiva in cauze privind constitutionalitatea proiectelor de legi sau a legilor in vigoare, a decretelor, precum si a altor acte ale Guvernului. In timp ce Curtea Constitutionala in general a fost considerata ca echitabila si obiectiva, observatorii au acuzat deseori celelalte instante de judecata ca sunt corupte si influentate politic.
Constitutia il autorizeaza pe Presedinte, la recomandarea Consiliului Superior al Magistraturii, sa numeasca judecatorii pentru o perioada initiala de 5 ani. Inainte de a fi reconfirmati in functie, judecatorii trebuie sa faca o instruire judiciara specializata si sa dea un examen evaluat de Consiliul Superior al Magistraturii. Factorii politici au jucat un rol important in reconfirmarea in functie a judecatorilor.”

IN DREPT
21. Reclamantul a pretins, in temeiul articolului 6 al Conventiei, ca nu au fost aduse motive pentru hotararile instantelor judecatoresti nationale si ca judecatorul I.M. din prima instanta nu a fost independent si impartial.
Articolul 6, in partea sa relevanta, prevede urmatoarele:
„1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil … de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege … care va hotari … asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil … .”
22. De asemenea, reclamantul a pretins, in temeiul articolului 10 al Conventiei, ca hotararile instantelor judecatoresti nationale au constituit o ingerinta in dreptul sau la libertatea de exprimare, care nu putea fi considerata necesara intr-o societate democratica.

Articolul 10 prevede urmatoarele:
„1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.”

I. ADMISIBILITATEA CERERII
A. Pretentia formulata in temeiul articolului 6 al Conventiei cu privire la independenta si impartialitatea judecatorului I.M.
23. Guvernul a sustinut ca reclamantul nu a adus nicio proba credibila in sustinerea declaratiei sale conform careia judecatorul I.M. nu a fost impartial si independent. Potrivit acestuia, simplul fapt ca reclamantul nu a avut de cateva ori succes in procedurile in fata acelui judecator nu este o proba suficienta a lipsei independentei si impartialitatii acestuia. In orice caz, reclamantul a putut sa-l recuze pe judecatorul I.M.
24. Reclamantul a sustinut ca judecatorul I.M. nu a fost independent si impartial. Desi el a fost reconfirmat in functie pana la atingerea plafonului de varsta in anul 2000 in timpul Guvernului anterior, el a fost numit presedinte al Judecatoriei sectorului Buiucani in anul 2001 de catre fractiunea parlamentara a Partidului Comunistilor, care detinea 71 de locuri in Parlament din 101 si al carei lider era dl Stepaniuc. De atunci, el a examinat alte patru cauze in defaimare initiate de dl Stepaniuc impotriva reclamantului si in toate acele cauze el a hotarat in favoarea dlui Stepaniuc si a acordat compensatii maxime permise de lege. Potrivit reclamantului, era o coincidenta stranie faptul ca insusi presedintele instantei de judecata a trebuit sa examineze majoritatea actiunilor in defaimare initiate de dl Stepaniuc. Acest lucru este cu atat mai straniu, cu cat el nu a examinat niciodata proceduri in defaimare impotriva Flux initiate de reclamanti „obisnuiti”. In toate cauzele, actiunile au fost admise chiar daca dl Stepaniuc nu a platit taxa de stat, o omisiune care constituia, in conformitate cu Codul de procedura civila, un temei formal pentru inadmisibilitate. Dl Stepaniuc nici macar nu s-a prezentat vreodata in fata instantei de judecata, iar toate actiunile sale au fost examinate in absenta sa, de obicei, la prima sedinta de judecata. Judecatorul I.M. nu a adresat niciodata intrebari paratului in procedurile nationale, insa a tinut sa prezinte motive in sustinerea pozitiei reclamantului in procedurile nationale, motive care nu au fost niciodata invocate de insusi reclamantul in procedurile nationale. Acest lucru a dovedit „grija deosebita” manifestata de judecatorul I.M. fata de dl Stepaniuc.

La 18 martie 2004, judecatorul I.M. a fost promovat, fiind numit de Parlament judecator la Curtea Suprema de Justitie. Potrivit reclamantului, acesta a fost primul caz cand un judecator dintr-o judecatorie de sector a fost promovat direct la Curtea Suprema de Justitie. Mai mult, la 14 mai 2004, judecatorul I.M. a fost numit vicepresedinte al Colegiului economic al Curtii Supreme de Justitie, iar la 7 iulie 2006, el a fost decorat cu distinctia de stat Meritul Civic de catre Presedintele Republicii Moldova, care era, de asemenea, presedintele Partidului Comunistilor din Republica Moldova.
25. De asemenea, reclamantul a facut referire inter alia la rapoartele Organizatiei Freedom House si ale Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii (a se vedea paragrafele 19 si 20 de mai sus) si a conchis ca, in lumina perceperii generale a sistemului judecatoresc din Republica Moldova, a circumstantelor in care a evoluat cariera judecatorului I.M. si a comportamentul acestuia in alte cauze similare dintre reclamant si dl Stepaniuc, el avea motive pentru o temere obiectiv justificata si legitima ca judecatorul in cauza nu a fost independent si impartial atunci cand a examinat cauza.
26. Curtea considera ca nu este necesar de a examina daca reclamantul nu a epuizat caile de recurs interne, deoarece, in orice caz, ea constata ca pretentia este vadit nefondata si din urmatoarele motive.
27. Curtea reitereaza ca numirea judecatorilor de catre executiv sau legislativ este admisibila, cu conditia ca cei numiti sunt liberi de orice influenta sau presiune atunci cand isi indeplinesc rolul lor de a judeca (a se vedea Campbell and Fell v. the United Kingdom, hotarare din 28 iunie 1984, Seria A nr. 80, § 79). In aceasta cauza, se pare ca judecatorul I.M. a fost reconfirmat in functie pana la atingerea plafonului de varsta si nu putea fi eliberat din functie de catre executiv sau legislativ. Reclamantul nu a prezentat nicio proba care sa dovedeasca ca judecatorul I.M. a fost supus vreunei forme de influenta sau presiune din partea executivului sau a legislativului. In lumina celor de mai sus, Curtea nu poate conchide ca judecatorul I.M. nu a fost independent si impartial atat din punct de vedere obiectiv, cat si subiectiv, in sensul articolului 6 § 1 al Conventiei, atunci cand a examinat actiunea civila initiata impotriva reclamantului. Prin urmare, aceasta pretentie urmeaza a fi declarata inadmisibila ca fiind vadit nefondata in sensul articolului 35 §§ 3 si 4 al Conventiei.

B. Pretentiile formulate in temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Conventie si al articolului 13 al Conventiei
28. In cererea sa initiala, reclamantul, de asemenea, a formulat pretentii in temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Conventie si articolului 13 al Conventiei. Totusi, in observatiile sale cu privire la admisibilitatea si fondul cauzei, el a solicitat Curtii sa nu examineze aceste pretentii. Curtea nu vede niciun motiv pentru a le examina.
C. Pretentiile formulate in temeiul articolelor 10 si 6 ale Conventiei
29. Curtea considera ca pretentia reclamantului formulata in temeiul articolului 10 al Conventiei si pretentia formulata in temeiul articolului 6 cu privire la insuficienta motivelor aduse in hotararile instantelor judecatoresti nationale ridica chestiuni de fapt si de drept, care sunt suficient de serioase incat determinarea lor sa depinda de examinarea fondului si niciun alt temei pentru a le declara inadmisibile nu a fost stabilit. Prin urmare, Curtea declara cererea admisibila. In conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Conventiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va purcede imediat la examinarea fondului acestor pretentii.

II. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 10 AL CONVEN?IEI
A. Argumentele partilor
1. Reclamantul
30. Reclamantul a declarat ca ingerinta nu a fost prevazuta de lege, deoarece in Republica Moldova legislatia si practica judecatoreasca nu faceau distinctie intre fapte si judecati de valoare.
31. De asemenea, reclamantul a sustinut ca articolul din 19 iunie 2002 era doar un rezumat al articolului publicat la 21 iunie 2002, care, la randul sau, reflecta declaratiile facute de o persoana terta – V.N. Titlul rezumatului, pentru care ziarul a fost sanctionat, nu era decat o concluzie formulata de autor din declaratiile facute de V.N. si, astfel, a reprezentat o simpla judecata de valoare bazata pe un substrat factologic suficient.
32. Articolul a fost scris in contextul unei dezbateri cu privire la o chestiune de o importanta publica deosebita, si anume administrarea proprietatii de stat si pretinsele abuzuri ale oficialilor de stat. Mai mult, articolul nu continea nicio critica a dlui Stepaniuc, ci doar a lui M.A., care era un parlamentar al fractiunii parlamentare a Partidului Comunistilor. Fotografia dlui Stepaniuc a fost publicata doar pentru a face mai usoara identificarea grupului parlamentar. In orice caz, in aceasta cauza, marja de apreciere de care dispuneau instantele judecatoresti nationale a fost foarte limitata, deoarece reclamantul in procedurile nationale era un politician.
2. Guvernul
33. Guvernul a fost de acord ca faptele cauzei dezvaluiau o ingerinta in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare. Totusi, ingerinta a fost justificata in temeiul articolului 10 § 2 al Conventiei. Reclamantul a fost obligat sa plateasca prejudicii morale pentru defaimare in baza articolelor 7 si 7/1 ale Codului civil. Astfel, ingerinta a fost „prevazuta de lege”, iar legea a fost accesibila si previzibila. Ea a urmarit scopul legitim de protectie a demnitatii dlui Stepaniuc; mai mult, masura a fost necesara intr-o societate democratica.
34. Guvernul a notat marja de apreciere a autoritatilor nationale in stabilirea necesitatii ingerintei si a sustinut ca, atunci cand Conventia se refera la legislatia nationala, tine in primul rand de competenta autoritatilor nationale sa aplice si sa interpreteze legislatia nationala. El a declarat ca, in aceasta cauza, autoritatile nationale nu au depasit aceasta marja de apreciere si au folosit-o cu buna credinta, cu precautie si intr-un mod rezonabil.
35. In continuare, Guvernul a sustinut ca motivele aduse pentru a justifica ingerinta au fost „relevante si suficiente”.

B. Aprecierea Curtii
36. Dupa cum au recunoscut ambele parti si Curtea este de acord, hotararile instantelor judecatoresti nationale si obligarea reclamantului sa plateasca prejudiciile au constituit un „amestec al autoritatilor publice” in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare in sensul primului paragraf al articolului 10. O astfel de ingerinta va constitui o violare a articolului 10, decat daca este „prevazuta de lege”, urmareste un scop sau scopuri care sunt legitime in conformitate cu paragraful 2 al articolului si este „necesara intr-o societate democratica” pentru a atinge un astfel de scop sau scopuri.
1. „Prevazuta de lege”
37. Curtea noteaza ca ingerinta invocata a avut o baza legala, si anume articolele 7 si 7/1 ale Codului civil (a se vedea paragraful 18 de mai sus). In hotararea sa in cauza Busuioc v. Moldova (nr. 61513/00, § 52-54, 21 decembrie 2004), Curtea a constatat ca aceste prevederi erau accesibile si previzibile. Prin urmare, Curtea conchide ca si in aceasta cauza ingerinta a fost „prevazuta de lege” in sensul articolului 10 § 2.
2. „Scopul legitim”
38. Nu se contesta de catre parti si Curtea este de acord ca ingerinta a urmarit scopul legitim de protectie a reputatiei dlui Stepaniuc. Prin urmare, urmeaza a se examina daca ingerinta a fost „necesara intr-o societate democratica”.
3. „Necesara intr-o societate democratica”
(a) Principii generale
39. Principiile generale relevante au fost rezumate in hotararea Busuioc v. Moldova, citata mai sus, §§ 56-62, 2004 si in hotararea Savitchi v. Moldova, nr. 11039/02, §§ 43-50, 11 octombrie 2005.
40. Suplimentar, Curtea reaminteste ca in hotararea Lingens v. Austria (hotarare din 8 iulie 1986, Seria A nr. 103, § 42) ea a constatat ca:
„[politicienii] trebuie sa accepte in mod inevitabil si constient verificarea stricta a fiecarui cuvant si a fiecarei fapte atat din partea jurnalistilor, cat si a publicului larg, si, in consecinta, trebuie sa dea dovada de un grad mai mare de toleranta. Fara indoiala, articolul 10 para. 2 garanteaza ca reputatia altora – adica a tuturor persoanelor fizice – este protejata si ca aceasta protectie se extinde si asupra politicienilor, chiar si atunci cand acestia nu actioneaza ca persoane private; insa, in astfel de cazuri, cerintele unei astfel de protectii trebuie evaluate prin prisma intereselor de a asigura discutii libere cu privire la chestiuni politice.”
(b) Aplicarea principiilor de mai sus in aceasta cauza
41. Curtea noteaza ca, in esenta, reclamantul a fost sanctionat pentru publicarea unei fotografii a presedintelui fractiunii parlamentare a Partidului Comunistilor in contextul unui rezumat al unui viitor articol care continea critici la adresa acelui grup pentru pretinsa implicare in actiuni ilegale. Se poate spune ca alaturarea fotografiei la textul rezumatului a dat impresia unei presupuneri ca a existat o legatura intre pretinsele ilegalitati si dl Stepaniuc. Mai mult, rezumatul nu a indicat clar ca articolul principal urma sa se bazeze pe declaratiile unei persoane terte. Totusi, in el s-a declarat ca detaliile vor urma in articolul principal, iar rezumatul a indicat clar ca el se referea la politicieni si la chestiuni politice.
42. Curtea noteaza ca articolul a fost scris de un jurnalist si reaminteste sarcina proeminenta a presei intr-o societate democratica de a comunica idei si opinii cu privire la chestiuni politice si la alte chestiuni de interes public (a se vedea Sunday Times v. the United Kingdom (no. 1), hotarare din 26 aprilie 1979, Seria A nr. 30, § 65). De asemenea, Curtea reaminteste ca statele dispun de o marja de apreciere foarte limitata in cauzele cu privire la politicieni (a se vedea paragraful 40 de mai sus) si noteaza ca dl Stepaniuc era un politician de un rang foarte inalt la momentul evenimentelor. In fine, Curtea noteaza ca rezumatul si declaratia contestate s-au bazat pe informatii care proveneau de la o sursa care era prima facie sigura, si anume de la directorul fabricii (a se vedea, mutatis mutandis, Bladet Tromsø and Stensaas v. Norway [GC], nr. 21980/93, § 68, ECHR 1999 III).
43. Curtea noteaza ca reclamantul a sustinut in apelul si in recursul sau ca articolul din 19 iunie 2002 era doar un rezumat al unui articol care urma sa apara la 21 iunie 2002 si ca fraza contestata „Comunistii vor sa vanda cu amanuntul Fabrica de conserve Anenii Noi” era doar o concluzie trasa de autor din informatia prezentata in acel articol. La randul ei, informatia din articolul principal s-a bazat pe declaratiile directorului fabricii si nu a fost niciodata constatata ca fiind defaimatoare sau necorespunzand realitatii (a se vedea paragrafele 8 si 17 de mai sus). Totusi, instantele judecatoresti nationale nu au acordat nicio atentie argumentelor reclamantului si nu au incercat sa le aprecieze, tratandu-le aparent ca irelevante si au conchis ca declaratia contestata nu corespundea realitatii si era defaimatoare pentru dl Stepaniuc, fara ca macar sa citeasca articolul principal.
44. Curtea reaminteste ca, cerand unui reclamant sa dovedeasca adevarul declaratiilor sale, iar in acelasi timp privandu-l de o posibilitate efectiva de a aduce probe in sustinerea declaratiilor sale si, astfel, de incercarea de a stabili adevarul acestora sau de a dovedi ca continutul lor nu era in intregime fara un substrat factologic, constituie o ingerinta disproportionala in dreptul la libertatea de exprimare (a se vedea, spre exemplu, Busuioc, citata mai sus, § 88 si Savitchi, citata mai sus, § 59).
45. Luand in consideratie cele mentionate mai sus, tinand cont de limbajul folosit de ziar in declaratia contestata, de faptul ca libertatea jurnalistica acopera, de asemenea, posibila recurgere la un grad de exagerare sau chiar de provocare si evaluand diferitele interese implicate in aceasta cauza, Curtea ajunge la concluzia ca ingerinta in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu a fost „necesara intr-o societate democratica”.
46. Prin urmare, Curtea conchide ca a avut loc o violare a articolului 10 al Conventiei.

III. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVEN?IEI
47. Reclamantul a mai pretins o violare a articolului 6 § 1 al Conventiei, sustinand ca instantele judecatoresti nationale nu au adus motive pentru hotararile lor. Deoarece aceasta pretentie nu ridica o chestiune separata de cea examinata mai sus prin prisma articolului 10, Curtea nu considera necesar de a o examina separat.

IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVEN?IEI
48. Articolul 41 al Conventiei prevede urmatoarele:
„Daca Curtea declara ca a avut loc o violare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltelor Parti Contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei violari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila.”
A. Prejudiciul material
49. Reclamantul a pretins suma de EUR 278 cu titlu de prejudiciu material, reprezentand prejudiciile platite de el dlui Stepaniuc si taxa de stat pe care el a trebuit s-o plateasca pentru examinarea apelului si recursului sau.
50. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsa si a sustinut ca reclamantul nu ar trebui sa fie in drept s-o recupereze, deoarece procedurile au fost echitabile si hotararile judecatoresti au fost amplu motivate. El a solicitat Curtii sa respinga pretentia reclamantului cu titlu de prejudiciu material.
51. Curtea considera ca pretentia reclamantului cu titlu de prejudiciu material este fondata si o acorda integral.
B. Prejudiciul moral
52. Reclamantul a pretins EUR 18,500 cu titlu de prejudiciu moral cauzat lui prin incalcarea drepturilor sale garantate de Conventie. Atunci cand si-a argumentat pretentiile sale cu privire la prejudiciul moral cauzat prin violarea articolului 10, reclamantul a sustinut ca el a fost obligat sa publice o dezmintire a declaratiilor contestate si s-a bazat pe jurisprudenta anterioara in cauzele moldovenesti. In special, el s-a bazat pe cauzele Busuioc (citata mai sus) si Savitchi (citata mai sus), in care au fost acordate patru si, respectiv, trei mii euro.
53. Guvernul a contestat pretentia si a sustinut ca aceasta era nefondata si excesiva.
54. Avand in vedere violarea articolului 10 al Conventiei constatata mai sus, Curtea considera ca acordarea compensatiilor cu titlu de prejudiciu moral este justificata in aceasta cauza. Facand o evaluare in mod echitabil, Curtea acorda reclamantului EUR 3,000.
C. Costuri si cheltuieli
55. Avocatul reclamantului a pretins EUR 2,680 cu titlu de costuri si cheltuieli angajate in fata Curtii. El a prezentat o lista detaliata a orelor lucrate si un contract potrivit caruia onorariul pentru o ora de lucru a avocatului era de EUR 60. Calculul din lista detaliata a timpului de lucru nu a inclus timpul petrecut asupra pretentiilor formulate in temeiul articolului 13 si articolului 1 al Protocolului nr. 1, care au fost ulterior retrase de catre reclamant.
56. El a sustinut ca numarul de ore lucrate de el asupra cauzei nu a fost excesiv si a fost justificat de complexitatea acesteia si de faptul ca observatiile trebuiau scrise in engleza.
57. In ceea ce priveste onorariul pe ora de EUR 60, avocatul a sustinut ca acesta a fost in limitele ratelor recomandate de Baroul Avocatilor din Republica Moldova, care erau de EUR 40-150. De asemenea, el a facut referire la costul inalt al vietii in Chisinau, dand ca exemple preturile la locuinte si benzina.
58. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsa pentru reprezentare. El a declarat ca aceasta era excesiva si a sustinut ca suma pretinsa de avocat nu a fost suma care i-a fost in realitate platita lui de catre reclamant. El a contestat numarul de ore lucrate de avocatul reclamantului si onorariul pe ora perceput de acesta. De asemenea, el a sustinut ca ratele recomandate de Baroul Avocatilor din Republica Moldova erau prea inalte in comparatie cu salariul mediu lunar din Republica Moldova si a facut referire la caracterul non-profit al organizatiei „Juristii pentru drepturile omului”.
59. Curtea reitereaza ca, pentru ca costurile si cheltuielile sa fie rambursate in temeiul articolului 41, trebuie stabilit daca ele au fost necesare, realmente angajate si rezonabile ca marime (a se vedea, de exemplu, Amihalachioaie v. Moldova, nr. 60115/00, § 47, ECHR 2004 …).
60. Rambursarea onorariilor nu poate fi limitata doar la acele sume care au fost deja platite de catre reclamant avocatului sau; intr-adevar, o asemenea interpretare ar descuraja multi avocati sa reprezinte in fata Curtii reclamanti mai putin instariti. In orice caz, Curtea intotdeauna a acordat costuri si cheltuieli in situatii cand onorariile nu au fost platite de reclamanti avocatilor lor inainte de hotararea Curtii (a se vedea, printre altele, Ilascu and Others v. Moldova and Russia [GC], nr. 48787/99, § 493, ECHR 2004 VII, si Christian Democratic People’s Party v. Moldova, nr. 28793/02, § 85, ECHR 2006 …).
In aceasta cauza, avand in vedere lista detaliata prezentata si complexitatea cauzei, precum si faptul ca o pretentie a fost declarata inadmisibila, Curtea acorda reclamantului EUR 1,800 cu titlu de costuri si cheltuieli.
D. Dobanda de intarziere
61. Curtea considera ca este corespunzator ca dobanda de intarziere sa fie calculata in functie de rata minima a dobanzii la creditele acordate de Banca Centrala Europeana, la care vor fi adaugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA
1. Declara, cu o majoritate de voturi, inadmisibila pretentia formulata in temeiul articolului 6 § 1 al Conventiei cu privire la pretinsa lipsa a independentei si impartialitatii judecatorului I.M.;

2. Declara, in unanimitate, restul cererii admisibil;

3. Hotaraste, in unanimitate, ca a avut loc o violare a articolului 10 al Conventiei;

4. Hotaraste, cu sase voturi pentru si unul impotriva, ca nu este necesar de a examina separat pretentia formulata in temeiul articolului 6 § 1 al Conventiei;

5. Hotaraste, in unanimitate,
(a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data la care aceasta hotarare devine definitiva in conformitate cu articolul 44 § 2 al Conventiei, urmatoarele sume care sa fie convertite in valuta nationala a statului parat conform ratei aplicabile la data executarii hotararii:
(i) EUR 278 (doua sute saptezeci si opt euro) cu titlu de prejudiciu material;
(ii) EUR 3,000 (trei mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;
(iii) EUR 1,800 (o mie opt sute euro) cu titlu de costuri si cheltuieli,
(iv) orice taxa care poate fi perceputa la sumele de mai sus;
(b) ca, de la expirarea celor trei luni mentionate mai sus pana la executarea hotararii, urmeaza sa fie platita o dobanda la sumele de mai sus egala cu rata minima a dobanzii la creditele acordate de Banca Centrala Europeana pe parcursul perioadei de intarziere, plus trei procente;

6. Respinge, in unanimitate, restul pretentiilor reclamantului cu privire la satisfactia echitabila.
Redactata in limba engleza si comunicata in scris la 3 iulie 2007, in conformitate cu articolul 77 §§ 2 si 3 al Regulamentului Curtii.
T.L. EARLY Nicolas BRATZA
Grefier Presedinte
In conformitate cu articolul 45 § 2 al Conventiei si articolul 74 § 2 al Regulamentului Curtii, opinia partial disidenta a dlui Bonello este anexata la aceasta hotarare.
N.B.
T.L.E.

 

 

 

 

OPINIA PAR?IAL DISIDENTa A JUDECaTORULUI BONELLO
1. In aceasta cauza, Curtea ar fi putut sa-si expuna opiniile cu privire la patologia administrarii justitiei. Ea nu a facut acest lucru.

2. Reclamantul, ziarul Flux, a formulat pretentii cu privire la doua violari ale articolului 6 al Conventiei. Majoritatea a declarat inadmisibila prima pretentie cu privire la lipsa independentei si impartialitatii judecatorului I.M. In ceea ce priveste cea de-a doua pretentie cu privire la pretinsa omisiune a instantelor judecatoresti nationale de a aduce motive pentru hotararile lor, majoritatea a constatat ca aceasta pretentie nu ridica o chestiune separata de pretentia cu privire la libertatea de exprimare formulata in temeiul articolului 10 si, prin urmare, Curtea nu a considerat necesar s-o examineze separat.

3. Deoarece prima pretentie a reclamantului formulata in temeiul articolului 6 a fost declarata inadmisibila nu printr-o hotarare, dar printr-o „decizie” separata a Curtii, eu sunt constrans de a ma exprima asupra faptului daca si de ce eu am fost de acord sau nu cu acea decizie, gasind un pic de consolare in faptul ca nu este pentru prima data cand instantele judecatoresti se poticnesc de semantica in calea lor spre justitie. Aceasta restrangere, insa, nu se aplica fata de cea de-a doua pretentie, care a fost examinata in hotarare; ceea ce-mi permite sa intru in detalii si sa fac publice motivele dezacordului meu.
4. Imi este dificil sa fiu de acord cu concluzia majoritatii ca o pretentie cu privire la incalcarea garantiilor unui proces echitabil (care deriva dintr-o pretinsa omisiune a instantelor judecatoresti nationale de a aduce motive pentru hotararile lor) nu ridica o chestiune separata de cea cu privire la o incalcare a libertatii de exprimare. Instantele judecatoresti nationale l-au obligat pe reclamant sa plateasca prejudicii plus costuri si sa prezinte scuze unui politician de rang inalt. Curtea, in unanimitate, a constatat ca aceste hotarari judecatoresti nationale au incalcat libertatea de exprimare a reclamantului. Aceasta constatare cu privire la „libertatea de exprimare” cu certitudine a stabilit o chestiune totalmente distincta de cea cu privire la faptul daca garantiile unui proces echitabil ale reclamantului au fost sau nu respectate si, in opinia mea, aceasta pretentie separata ar fi trebuit examinata si determinata separat.

5. Curtea se bucura de o discretie incontestabila de a se abtine sa decida asupra pretentiilor care, desi sunt admisibile si temeinice, nu ridica chestiuni in esenta diferite de alte chestiuni in care a fost deja constatata o incalcare a unor garantii prevazute de Conventie. In mod empiric, cu siguranta poate fi spus ca, daca anterior a fost stabilita o violare mai grava, Curtea, in mod corect, va constata ca fiind inutil sa determine, de asemenea, o violare mai putin grava care rezulta din aceleasi fapte.

6. In circumstantele acestei cauze, eu nu consider ca o posibila incalcare a garantiilor unui proces echitabil este mai putin insemnata sau mai putin valoroasa decat o incalcare a libertatii de exprimare. Faptele foarte specifice pe care se bazeaza aceasta cerere indica ca una din chestiunile fundamentale care trebuie determinata ar fi trebuit sa fie daca garantiile unui proces echitabil prevazute in articolul 6 au fost sau nu respectate.

7. Reclamantul pretinde ca instantele judecatoresti nationale nu au adus motive pe care sa se bazeze sanctionarea sa pentru defaimare – nu intamplator, nu datorita unei neglijente cauzate de un volum intr-adevar intens de lucru, dar, deoarece judecatorul care a hotarat impotriva reclamantului nu a fost independent si impartial „fiindca el era un prieten al dlui Stepaniuc (reclamantul in procedurile in defaimare) si a fost numit presedinte al Judecatoriei sectorului Buiucani de catre fractiunea parlamentara a Partidului Comunistilor” al carei lider a fost reclamantul in procedurile in defaimare intentate impotriva reclamantului.

8. Reclamantul a adaugat ca, in alte cauze in defaimare dintre Flux si reprezentanti ai guvernului, judecatorul I.M. a hotarat intotdeauna in favoarea ultimilor si le-a acordat acestora compensatiile maxime prevazute de lege. Printr-o „coincidenta stranie”, acelasi judecator a examinat majoritatea actiunilor in defaimare initiate de catre prietenul sau, dl Stepaniuc. Toate pretentiile dlui Stepaniuc au fost admise intotdeauna de judecatorul I.M., chiar si in acele procese in care reclamantul in procedurile nationale nu a platit taxa de stat, fapt care, in sine, ar fi trebuit sa duca la declararea actiunii ca inadmisibila din motive procedurale. Nici faptul ca reclamantul in procedurile nationale, in mod sistematic, nu s-a prezentat la sedintele judecatoresti la care s-au examinat cauzele sale, nu a avut un impact negativ asupra cauzelor sale care erau pendinte – ele toate au fost examinate si solutionate de judecatorul I.M., de obicei, la prima sedinta de judecata.

9. Acestea sunt acuzatiile de fapt ale reclamantului pentru a explica de ce judecatorul I.M. nu putea fi considerat independent si impartial si de ce el nu a adus motive pentru obligarea reclamantului sa plateasca prejudiciile maxime prevazute de lege.

10. Aceste acuzatii in sine, daca sunt dovedite, ar constitui indicatori ingrijoratori ai unei independente contestabile a judecatorului fata de partile in litigiu sau fata de una din ele. Totusi, alerta suna inca mai tare, daca pretinsa omisiune a judecatorului I.M. de a aduce motive pentru hotararea sa (hotarare care a fost constatata, in unanimitate, de Curte ca fiind o violare a Conventiei) ar fi evaluata intr-un context istoric mai larg. Daca, asa cum se pretinde, aceasta omisiune a judecatorului merge mana in mana cu probe sistemice cu privire la garantiile slabe pentru independenta si impartialitatea sistemului judecatoresc in intregime, alerta ar trebui sa sune si mai ferm.

11. Anexez la aceasta opinie scurte rezumate ale catorva rapoarte externe cu privire la starea sistemului judecatoresc din Republica Moldova, toate extrem de negative si ingrijoratoare. Din motive de asigurare a unui echilibru, am vrut sa includ rapoarte si din alte surse cu autoritate care sa nege ca independenta sistemului judecatoresc din Republica Moldova este o minciuna gogonata. Insa nu am gasit niciunul.

12. In opinia mea, aceste ingrijorari universale evidente cu privire la pretinsa omisiune a judecatorului I.M. de a-si motiva hotararea ar fi trebuit sa determine Curtea sa ia nota de acest lucru. Curtea ar fi putut sa se intrebe daca reticenta de a motiva o hotarare nerezonabila este un minim care se asteapta de la un sistem judecatoresc, care se respecta pe sine insusi. Curtea ar fi putut sau ar fi trebuit sa investigheze daca aceasta a fost „o justitie la telefon” in care telefonul a fost inutil, iar justitia – ilara.

13. Consider ca este iluzoriu de a folosi formule impresionante pentru a evita confruntarea chestiunilor fundamentale ale administrarii justitiei, iar apoi de a te simti implinit de o maturare abila a faramiturilor sub covor. Fara indoiala, eu cred mai mult decat las sa se inteleaga ca cred. Eu credeam ca Strasbourgul are un rol in fortificarea standardelor, departe de cel de a cauta refugiu in spatele unor fictiuni juridice. In perspectiva lunga, el doar mareste determinarea celor care considera independenta sistemului judecatoresc un lucru amuzant. Cei care incearca sa faca din independenta sistemului judecatoresc un lucru desuet stiu ca nu trebuie sa caute mai departe.

14. M-as fi asteptat ca Curtea sa foloseasca aceasta oportunitate pentru a da speranta populatiei din Republica Moldova. A lasa niste sperante timide pentru justitie neatinse de politic. M-as fi asteptat ca Curtea sa investigheze minutios daca hotararea care l-a sanctionat pe reclamant s-a bazat pe motive intemeiate sau daca ea s-a bazat, in genere, pe vreun motiv. M-as fi simtit implinit daca Curtea ar fi intrebat cat de des judecatorul I.M. si alti candidati la premiul eroii rezistentei au hotarat impotriva partidului de guvernamant sau a exponentilor acestuia in procese de judecata politic sensibile. S-ar parea ca administrarea justitiei in Republica Moldova respecta cateva principii. Eu le-am cautat in articolul 6 si nu am putut sa gasesc niciunul din ele acolo.
15. Toate acestea ma ingrijoreaza profund. Am aceasta prejudecata de moda veche impotriva judecatorilor aproape impartiali. Eu nu raspund cu pasiune constanta convingerii unor politicieni precum ca judecatorilor le sta bine oriunde, insa cel mai bine in buzunarele lor. Consider stupida sau chiar neimportanta doctrina conform careia justitia trebuie nu doar facuta, dar trebuie vazuta evident ca fiind facuta. Mult mai relevanta pentru mine este doctrina conform careia pentru ca cei obsedati de control sa actioneze nestingherit, injustitia trebuie nu doar facuta, dar trebuie vazuta evident ca fiind facuta.

16. Cariera judecatorului I.M. a explodat de la un simplu judecator dintr-o judecatorie de sector pana la functia de presedinte al Curtii Supreme de Justitie intr-un timp mai scurt decat ar fi necesar de a spune „partidul are intotdeauna dreptate”. Intr-un astfel de tablou deprimant, este incurajator de notat ca sacrificiul judecatorilor care-si canalizeaza eforturile in slujba bunastarii unei clase politice aflate la guvernare, nu intotdeauna le compromite carierele.

17. Am crezut ca acesta a fost momentul potrivit pentru Curte sa intre in panica. Aceasta oportunitate de la sine evidenta de a imbunatati administrarea justitiei. In schimb, eu am fost nevoit sa fiu martor la faptul ca Curtea a acordat sistemului judecatoresc din Republica Moldova cea mai larga marja de depreciere.

ANEXa
1. Potrivit rapoartelor prezentate de reclamant si necontestate de statul parat, in perioada relevanta au avut loc o serie de numiri in functia de judecator bazate pe loialitatea fata de partidul de guvernamant, demiterea ombudsmanului si incercari de a limita independenta Curtii Constitutionale. Asociatia Judecatorilor din Republica Moldova a semnalat ca guvernul a inceput o „epurare in masa” in sistemul judecatoresc. Sapte judecatori au fost demisi, iar Presedintele Republicii Moldova a refuzat sa prelungeasca mandatul altor 57 de judecatori. Presedintele Asociatiei Judecatorilor a declarat public in fata mass-media ca „oficiali guvernamentali de rang inalt faceau presiuni asupra judecatorilor pentru ca ei sa emita hotarari in favoarea organelor de stat.”

2. Prin intermediul unei modificari constitutionale, Presedintele a obtinut dreptul sa numeasca judecatorii si sa selecteze presedintii instantelor, vicepresedintii acestora, precum si judecatorii ierarhic inferiori pe un termen de patru ani, la recomandarea Consiliului Superior al Magistraturii. Parlamentul (prin vot politic majoritar) a obtinut dreptul sa numeasca pe un termen de patru ani judecatorii Curtii Supreme de Justitie, inclusiv presedintele acesteia, Procurorul General si ministrul Justitiei.

3. Un alt raport, raportul de tara pentru Republica Moldova pentru anul 2003 al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, a subliniat ca „presiunea politica si coruptia in randul judecatorilor raman a fi o problema … observatorii deseori au acuzat celelalte instante de judecata ca sunt corupte si influentate politic … factorii politici au jucat un rol important in reconfirmarea in functie a judecatorilor.”

4. Raportul Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (Com D+1 (2003) 7) nu a facut secret din faptul ca independenta sistemului judecatoresc din Republica Moldova reprezinta o „ingrijorare serioasa”. El a notat ca exercitarea competentei de a numi, reconfirma in functie si demite judecatorii, cu care este inzestrat Presedintele Republicii Moldova constituie „o ingerinta grava in independenta sistemului judecatoresc”. Delegatia oficiului Comisarului a incercat, fara succes, sa stabileasca ce garantii se aplica in procedura care are ca rezultat neconfirmarea in functie a judecatorilor. Raportul a conchis ca „practica prezidentiala curenta de a numi si de a reconfirma in functie judecatorii nu ofera garantii suficiente ale suprematiei legii si, prin urmare, par a fi arbitrare … Astfel, este urgent ca practica prezidentiala sa fie revizuita pentru a asigura independenta sistemului judecatoresc si suprematia legii”.

5. In mod similar, Comisia Internationala pentru Juristi a prezentat o imagine foarte sumbra cu privire la functionarea sistemului judecatoresc in urma unei misiuni comune in Republica Moldova impreuna cu Centrul pentru Independenta Judecatorilor si Avocatilor din februarie 2004. Raportul sau din 30 noiembrie 2004 a criticat tot ceea ce se refera la numirea, reconfirmarea in functie si demiterea judecatorilor; el a constatat ca aceste practici nu corespundeau deloc garantiilor europene de baza minime pentru independenta si impartialitatea sistemului judecatoresc si a notat recurgerea masiva de catre executiv si legislativ la „justitia la telefon” pentru a controla hotararile judecatorilor.

6. In acelasi context a fost si declaratia Federatiei Internationale Helsinki pentru Drepturile Omului cu privire la „violarile libertatii media si ale independentei sistemului judecatoresc din Republica Moldova” din 10 iunie 2003, care a pretins ca Federatia era „profund ingrijorata de … gravele violari ale libertatii media si ale independentei sistemului judecatoresc … sistemul judecatoresc continua sa fie supus ingerintei politice excesive, statutul judecatorilor nu este sigur din cauza procedurii de reconfirmare in functie, a reformarii larg contestate a sistemului judecatoresc si precedentele de demiteri ilegale ale judecatorilor motivate politic … abolirea garantiilor pentru numirea in functie pe viata a judecatorilor si numarul mare de demiteri din functie, de asemenea, exercita o presiune suplimentara asupra judecatorilor … un mod de operare necriticabil in fond care are ca rezultat posibilitatea continua pentru controlul executivului asupra sistemului judecatoresc si incalcarea principiului separatiei puterilor.”

7. Un spectru mai larg de relatari din strainatate cu privire la independenta si impartialitatea sistemului judecatoresc din Republica Moldova poate fi gasit in prima anexa la raportul CIJ mentionat mai sus.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *