De unde, naiba, să am experiență, dacă abia am ieșit din cuibușorul, care-mi inspira naivitatea de a crede că viaţa mea de mai departe va fi „caldă”, „bună” şi „frumoasă”? „Va fi ușor de lucrat, voi avea un salariu de peste 5000 de lei. Da, da, la sigur voi avea!”, cam aşa ne încurajăm cu toţii pe băncile facultăţii. Pe urmă ne consolăm cu gândul că mai întâi trebuie să ne batem capul pentru a ne găsi de lucru, apoi să ne surâdă norocul de a lucra cu vreo 2000-3000 de lei de pomană. Băi, da` ăștea-s bani, nu șagă! De râsul câinilor, ce fac cu așa o leafă? Îmi cumpăr câte un cartof și o pâine pe zi… Păi da, am norocul că, pe timp de iarnă, o să pot face focul cu diplomele pe care le-am acumulat pe parcursul anilor de învățământ, ca să nu pier de foame.
Ce mai pot face cu diploma de jurnalist? Pot să le-o arăt nepoților și strănepoților şi să le spun că bunicuţa lor are studii superioare încheiate. Pe acest argument se ține întreaga noastră națiune! „Cum, mămicăi, să nu te duci la facultate? Da` ce-o să zică..?” Ce-o să zică o oarecare vecină, pe nume Tamara sau Sveta… „că ne râde lumea dacă n-avem studii superioare”. De aici începe rahatul, în care zace statul nostru moldovenesc. Superficialitatea acestei națiuni și, mai ales, absența calității în tot ceea ce facem se începe de la fraza: „Hai să facem şi noi aşa, că ce-o să spună Cutărică?”.
Ca să fiu mai explicită. Odată ce ne pasă mai mult de părerea celorlalți, nu mai ținem cont de capacităţile noastre de a face ceva şi de calitatea paşilor noştri. Important e să facem, pentru că a făcut Clava și Colea, dar nu contează cum… Cred că Shakespeare se bucură în mormânt că, peste atâţia ani, cineva, în sfârșit, în depărtata Republică Moldova, a găsit răspuns la chinuitoarea sa întrebare: „A fi sau a nu fi?”.
Același lucru se întâmplă și cu sfânta-facultate. Nu contează că deseori nici nu înțelegi ce-ți vorbește profesorul de la catedră, nu contează că nu ai nici măcar un gram de interes față de pledoariile sale, nu contează că bieţii tăi părinţi achită pentru ca tu să lipsești de la ore. Important e să primeşti o hârtie, zisă şi diplomă, precum că ai studii superioare. De ce? Pentru că majoritatea moldovenilor deţin astfel de hârtii. Iar asta, la moldoveni, e mare mândrie, frate!
Am un sfat nevinovat pentru cei care citesc aceste rânduri. Căutaţi cunoştinţe şi nu alergați după diplome și alte hârtiuțe, care nu vă vor sluji la nimic. Faceţi ce vă place, cu străduinţă şi dragoste, şi atunci veţi munci bine și calitativ chiar şi fără diplomă. Nimeni nu are nevoie de hârtia aia, ci de capul vostru, dragilor! Numai aşa vom ieşi împreună din mocirla în care trăim.
Opinie de Mihaela Culcinschi
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
