Actualitate

Atac nuclear: unde ne ascundem?

Asemenea adăposturi nu sunt puţine, dar starea în care ele se află ar pune şi mai mult viaţa oamenilor în pericol. Zilele trecute, ne-am propus să aflăm câte dintre buncărele de pe teritoriul R. Moldova sunt capabile să adăpostească populaţia împotriva unei explozii radioactive şi în ce stare se află ele.

Potrivit şefului Secţiei protecţie inginerească din cadrul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale (SPCSE), Vitalie Mutaf, în R. Moldova există peste 200 de buncăre mari, numite „edificii de protecţie”, care ar putea apăra populaţia inclusiv de o eliminare masivă în aer a produselor chimice periculoase. Dintre acestea, însă, doar 37% sunt gata pentru adăpostirea populaţiei, alte 25% sunt parţial pregătite, în ele populaţia se poate afla pentru o perioadă scurtă de timp, iar alte 38 la sută pot fi chiar periculoase pentru oameni. Avem şi peste 3.000 de adăposturi antiradiaţie, dar numărul acestora poate fi şi mai mare, luând în considerare faptul că fiecare pivniţă poate servi drept adăpost împotriva radiaţiilor, mai ales că beciurile moldovenilor sunt pline cu produse alimentare şi lichide.

Buncărele mari se află, de obicei, pe teritoriul municipiilor Chişinău, Tighina, Tiraspol şi Bălţi, adică acolo unde este concentrat sectorul industrial, organele de conducere, ministerele. Adăposturile mari de apărare civilă au fost prevăzute pentru lucrătorii întreprinderilor, şi nu pentru toţi cetăţenii R. Moldova. „În cazul unui eventual atac chimic sau nuclear, angajaţii se ascund, apoi ies şi îşi continuă lucrul ca să nu fie afectată economia ţării. Pentru restul populaţiei sunt prevăzute subsolurile caselor etajate sau beciurile. Acestea pot apăra oamenii de unda de radiaţie a unei explozii nucleare, dar nu şi de atacuri chimice. În cazul atacurilor chimice, populaţia este evacuată din zonele periculoase”, a afirmat Vitalie Mutaf.

 

Saloane speciale trebuie să existe şi în spitale, dar în R. Moldova aceste tipuri de saloane pot fi numărate pe degetele de la o mână. „Dotarea unor asemenea săli este foarte scumpă. Ele au nevoie de ermetizare, sisteme de filtrare a aerului, condiţii pentru operaţii, spaţii igienizate şi suficient luminate etc.”, a adăugat şeful Secţiei protecţie inginerească din cadrul SPCSE.

Fiţi atenţi la sirene!

În cazul unui pericol radioactiv, populaţia este avertizată prin intermediul sirenelor. Probabil, le-aţi auzit sunând în unele zile de luni, când ele sunt testate. „Sirena are rolul de a capta atenţia tuturor. Dacă auziţi acest semnal, nu înseamnă că trebuie să fugiţi şi să vă ascundeţi, dar includeţi urgent radiourile, televizoarele, consultaţi site-urile de ştiri pentru a afla ce s-a întâmplat şi cum trebuie să reacţionaţi. Informaţia poate fi transmisă, de asemenea, şi prin intermediul megafoanelor instalate pe automobilele cu reclame sau pe cele ale poliţiştilor”, a menţionat V. Mutaf.

Buncărele ne pot adăposti timp trei zile

Pe timp de pace, buncărele pot fi folosite în scopuri civile: transformate în parcări, garaje, depozite şi încăperi pentru fabrici, cluburi de noapte etc., doar cu condiţia ca, atunci când va fi necesar, adăposturile să fie pregătite pentru refugierea oamenilor, conform normelor prevăzute. „În cazul în care buncărul poate adăposti 150 de oameni, în interior trebuie să fie depozitate toate cele necesare pentru ca aceştia să se afle acolo timp de 72 de ore. Atunci când pericolul nu dispare nici după trei zile, oamenii sunt transportaţi cu ajutorul tehnicii speciale în altă parte”, ne-a spus Vitalie Mutaf.

Buncărele sunt aprovizionate cu apă şi alimente în decurs de 12 ore înainte de venirea oamenilor. În acelaşi timp este verificat sistemul de ventilare şi generatoarele.

„Pe noi nu ne urmăreşte pericolul unor atacuri armate, ne asigură specialistul, dar ne urmăreşte pericolul din partea unor reactoare nucleare din afara ţării. Cel mai apropiat reactor nuclear se află la 160 km de la graniţa R. Moldova şi, în cazul unui accident, reuşim să luăm toate măsurile de precauţie”, consideră Vitalie Mutaf. „Colegii noştri din ţările vecine ne vor anunţa şi despre direcţia vântului, şi despre cantitatea de substanţe eliminată în aer”.

Despre locul unde se află adăposturile, cetăţenii pot obţine informaţii de la preşedintele asociaţiei locatarilor, pretura sectorului, primarii oraşelor şi satelor sau de la reprezentantul Serviciului situaţii excepţionale în teritoriu. Teoretic, toţi locuitorii unui bloc trebuie să încapă în subsolul acestuia.

Fiind într-o stare avariată, majoritatea adăposturilor au nevoie de reparaţii costisitoare – până la câteva milioane de lei pentru fiecare. Cea mai mare parte dintre ele nici nu mai pot fi reparate şi trebuie demolate.

Despre buncărele militare situate pe teritoriul republicii informaţiile sunt secrete. Potrivit şefului Serviciului relaţii publice din cadrul Ministerului Apărării, locotenent-colonelul Alexandru Josan, datele despre numărul şi starea buncărelor militare sunt protejate de lege şi nu pot fi divulgate.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *