Avem o istorie tragică şi blestemată. În ultimii 200 de ani, de când Moldova din stânga Prutului a fost transmisă de către turci ruşilor, la conştiinţa naţională a moldovenilor s-a lucrat cu metode diabolice pentru a nu mai şti unde, cum şi când începe istoria noastră. Când am îndrăznit să ne întrebăm şi să ne răspundem cine suntem, am fost sancţionaţi prompt şi dur – cu gropi cu var, deportări şi exterminare prin foamete organizată.
Două secole, două generaţii
În răstimpul acestor două sute de ani, moldovenii au avut doar două generaţii care au cutezat nu numai să se întrebe, dar şi să răspundă la întrebarea: cine suntem şi ce vrem? Prima a fost generaţia de la 1918, care a realizat unirea Basarabiei cu România. A doua a fost generaţia de deputaţi (şi intelectuali) unionişti de la 1990, care a participat (contribuit) la declararea Independenţei Basarabiei faţă de (fosta) URSS. Aşadar, în răstimp de două secole, am avut doar două generaţii de intelectuali şi politicieni care s-au autodefinit prin două opţiuni fundamentale: desprinderea Basarabiei de Rusia şi orientarea ei spre România (Europa).
Mişcarea de eliberare naţională din anii ’89-’90 a fost curmată prin autodizolvarea primului parlament, ales democratic în 1990, şi revenirea la putere a foştilor comunişti în chip de „agrarieni moldoveni”. Au urmat aproape două decenii de guvernare neocomunistă, care a culminat cu cele două mandate ale lui Voronin, cea mai odioasă figură politică antinaţională pe care a cunoscut-o Basarabia de la 1812 încoace. Nici guvernatorii ţarului în Basarabia nu erau atât de obedienţi în faţa Rusiei ca acest transnistrean obscur, ajuns în vârful piramidei ca urmare a jocurilor de culise ale unor politicieni ticăloşiţi. Perioada 1994-2000 a fost una de restauraţie comunistă, care a degenerat în 2001-2009 într-un regim marcat de grave accese de paranoia şi idioţenie dictatorială antiromânească şi antieuropeană.
De ce suntem obedienţi faţă de ruşi
Am crezut şi am sperat, la un moment dat, că, prin Alianţa pentru Integrare Europeană, care a venit la putere în 2009, se va lansa o nouă generaţie politică, a treia la număr, pregătită să rupă Moldova de sub vasalitatea umilitoare a Rusiei şi să o orienteze spre Europa (România). Aceasta este singura motivaţie pentru care eu personal, dar şi colegii mei, în campania electorală trecută, am renunţat la o parte din suveranitatea şi independenţa editorială a publicaţiei. Se încheie un an de la venirea Alianţei la putere şi speranţa – care se zice că moare ultima! – pare să-şi dea ultima suflare, deoarece schimbarea promisă nu a avut loc, iar „noua generaţie de politicieni”, lansată în 2009, cu universităţile făcute în România, s-a amestecat până la identificare şi confuzie – în numele luptei cu comunismul, cică! – cu vechea generaţie de politicieni, care are şcoli superioare de partid făcute în Rusia. Deşi toate componentele Alianţei (PLDM, PL, PD, AMN) declară că au un punct de vedere comun în privinţa viitorului R. Moldova (independenţa şi cursul ei proeuropean), viziunile diferă, devin antagoniste şi incompatibile atunci când e vorba de atitudinea faţă de trecutul nostru istoric. De ce? Fiindcă acest trecut vizează… Rusia! Niciodată nu am înţeles ce stă la baza obedienţei politicienilor moldoveni faţă de ruşi – frica, anumite angajamente, complexele psihologice?
R. Moldova în faţa a trei opţiuni istorice
În fine, în paradigma politică, ideologică şi morală a Alianţei se profilează trei poziţii. Prima e exprimată de liderul PL, M. Ghimpu: R. Moldova e opera şi victima imperialismului comunist sovietic, de aceea crimele comunismului trebuie condamnate, iar data de 28 iunie trebuie declarată zi a ocupaţiei sovietice. A doua poziţie e exprimată de liderul PD, M. Lupu, (dar şi de S. Urechean, AMN) şi ea coincide cu poziţia oficială, tradiţională a Moscovei, dar şi cu poziţia (opţiunea) clinică a liderului PCRM, Voronin. A treia poziţie e cea „prudentă”, „pragmatică” şi e exprimată de liderul PLDM, V. Filat. Astfel, avem trei poziţii care semnifică trei opţiuni istorice.
Într-o societate democratică, toate aceste opţiuni au dreptul la viaţă, numai că nu totul ce e democratic este şi moral. Raportul Comisiei Cojocaru va fi acea hârtie de turnesol care ne va arăta cât de morale sunt opţiunile actualelor elite politice de la Chişinău. E adevărat, de regulă, în politică, opţiunile morale nu sunt cele mai eficiente pe termen scurt, de aceea se preferă opţiunile imorale. Pe termen lung însă, opţiunile imorale sunt catastrofale pentru interesul naţional. Timp de două decenii, clasa politică de la Chişinău nu a condamnat crimele comunismului şi nu şi-a spus cuvântul faţă de actul de la 28 iunie 1940, deoarece… „nu era momentul”. S-a mers, aşadar, pe opţiunea amorală, „eficientă” pe termen scurt. În mod similar se încearcă a se proceda şi astăzi. O opţiune amorală îşi găseşte întotdeauna motivaţii şi justificări foarte… morale.
În toamnă ne aşteaptă un nou război
Şi în cazul condamnării „decretului Ghimpu” sau a crimelor comunismului, eşafodajul e cât se poate de moral şi convingător: decretul „dă apă la moara comuniştilor”, „porneşte o parte a electoratului împotriva Alianţei”, „ne ceartă cu Rusia, care ne va scumpi gazele şi nu ne va cumpăra vinurile” ş.a.m.d. Speculând cu aceste „argumente”, o parte a electoratului într-adevăr este pornită împotrivă, însă nu împotriva lui Ghimpu, ci împotriva vectorului european al R. Moldova, bătându-se astfel în cuie statutul de vasalitate a R. Moldova faţă de Rusia, statutul ei de neocolonie rusească, cu toate care derivă din aceasta. Şi încă o situaţie sui-generis: desolidarizându-se de „decretul Ghimpu”, celelalte componente ale Alianţei se desolidarizează practic de propriul lor program proeuropean de guvernare.
În toamnă, urmează să ne confruntăm într-un război sângeros cu comuniştii (nimeni încă nu poate garanta rezultatele acestui război). Dacă astăzi, în parlament, partidele din Alianţă, în loc să condamne crimele comunismului şi să interzică simbolurile comuniste, vor spăla, în mod „pragmatic”, în două ape, raportul Comisiei Cojocaru, ele se vor situa automat pe poziţiile Moscovei şi ale comuniştilor. Comuniştii vor avea grijă să speculeze cu mult talent situaţia, declarând că Alianţa, sub presiunea PCRM, a fost nevoită să recunoască că ei, comuniştii, au avut dreptate. În consecinţă, comuniştii vor câştiga mult, iar Alianţa va… pierde mult. Alianţa poate câştiga la toamnă parlamentarele şi prezidenţialele numai situându-se pe poziţia adevărului istoric, împărtăşind opţiunea proeuropeană. În caz contrar, istoria tragică şi blestemată a Moldovei va continua, iar falimentul moral al „noii generaţii de politicieni” va surveni inevitabil, ca o răzbunare. Se ştie însă că, după falimentul moral, urmează, inevitabil, falimentul politic, iar cine falimentează moral şi politic intră în istorie cu un nume „aureolat” de mâzga ticăloşeniei.
În loc de concluzii
Şi, în final, încă o dată despre pragmatism în politică. Pur omeneşte, înţeleg uşoarele idiosincrasii sau adâncile aversiuni ale celorlalţi lideri ai Alianţei faţă de M. Ghimpu şi iniţiativele sale. Bineînţeles, politicianul M. Ghimpu nu e omul care te predispune necondiţionat să-l admiri şi să-l iubeşti. Bineînţeles, acţiunile şi iniţiativele sale AU ŞI SUBSTRAT ELECTORAL, dar ele au, în primul rând, girul moral al istoriei. Cu asta nu poţi lupta. Deci, în situaţia, repet, sui-generis creată, vorba nu e despre Ghimpu – iată ce trebuie să realizeze partenerii de Alianţă ai lui Ghimpu. A fi pragmatic în cazul dat înseamnă a realiza că nimeni nu va putea câştiga alegerile prezidenţiale fără electoratul unionist al lui M. Ghimpu, al acelui M. Ghimpu pe care ceilalţi lideri ai Alianţei n-au avut curajul moral şi politic să-l apere de atacurile şovine ale Rusei. Ei n-au vrut să înţeleagă că ruşii nu pe Ghimpu l-au atacat, ei au atacat Alianţa şi poporul R. Moldova, iar trădându-l pe Ghimpu, ei, de fapt, ne-au trădat pe noi, dar şi pe ei înşişi.
După examenul din anul trecut cu „votul de aur”, astăzi Alianţa urmează să susţină al doilea examen, unul la fel de serios.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
