Actualitate

Trei nume şi o singură capitală a sudului: Şcheia – Frumoasa – Cahul

La hora neamului
Vântul e jucăuş, de parcă ar vrea să-mi spună că anotimpul reînvierii e în „detenţie”, iar norii, am impresia, au evadat din poezia lui Bacovia. Oricum, trebuie să ascult cum bate inima Cahulului. Timpului rău îi zic să-şi mai pună pofta-n cui, mai ales că sunt aşteptat în oraşul numit şi capitala Sudului.

Călătoria prin urbea „cuprinsă” de bătaia vânturilor, care aduc şi cântecul durut al Prutului, o încep împreună cu doamna Ana Caraman, specialist la Secţia raională de Cultură. Pornim din „km 0” al Cahulului, de la monumentul aflat în faţa Universităţii „B.P. Hasdeu”, care aminteşte de vechimea localităţii (1502), dar şi de cele trei denumiri pe care le-a avut pe parcursul istoriei – Şcheia, Frumoasa şi Cahul.



Casă țărănească la Muzeul Ținutului Cahul. Foto: Alecu Reniță

O luăm la picior prin vechiul Cahul, pentru a înţelege mai bine cum se împacă trecutul cu prezentul, tradiţia cu modernitatea. Chiar în inima Cahulului este un loc de întâlnire dintre ieri şi azi, dintre ceea ce au lăsat moşii şi strămoşii şi dorinţa de a păstra cu sfinţenie datina străbună. Ştiut lucru, cei de la Sud sunt dansatori înfocaţi, iar când joacă parcă şi pământul geme. În centrul oraşului, tineri şi bătrâni se adună la hora neamului, duminică de duminică, în afară de posturile de peste an, rânduite de biserică.

Ioan Vodă cel Cumplit a trecut pe aici
Apoi, ne îndreptăm spre puţinele clădiri „cu istorie” de la Cahul. Primul popas e la Catedrala „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, o adevărată bijuterie spirituală şi arhitecturală. Aceasta a fost târnosită la 1850, fiind ridicată pe locul unde se afla o biserică mai veche. După mai bine de un secol de chemare la rugăciune, sfântul locaş din inima Cahulului este închis de către satrapii comunişti (1962).

Între 1970 – 1977 aici funcţionează o Galerie de artă. Acum mai bine de două decenii, sfântul locaş revine la menirea de odinioară. Ne oprim şi la statuia lui Ioan Vodă, care a domnit între 1572-1574. Prima dată i-a fost instalat un monument la 1937, pe timpul României Mari. Autorităţile sovietice l-au distrus în anul 1944. Abia prin 1990, Ioan Vodă „a revenit” la vechea Catedrală. Facem o promenadă şi prin vechiul parc. Este o zonă de calm, unde lumea vine „să prindă” arome şi culori, să se scalde în tăceri şi visări, să depene amintiri şi să croiască planuri măreţe…

După ce hălăduim pe aleile parcului ne îndreptăm spre Muzeul Ţinutului Cahul. În acest edificiu a lucrat, în 1857, în calitate de judecător al Tribunalului de Cahul, ilustrul savant şi scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu. Deşi s-a aflat o perioadă foarte scurtă la Cahul, doar şapte luni, Hasdeu a reuşit să se documenteze pentru a scrie monumentala lucrare istorică „Ioan Vodă cel Cumplit”, apărută la 1865.

În faţa uşii de la intrarea la Muzeul Ţinutului se află două tunuri folosite în luptele din războiul ruso-turc de la 1770, în apropierea lacului Cahul. Acest eveniment istoric a şi dus la schimbarea toponimului Frumoasa în Cahul, la 1835, la 65 de ani de la victoria contra turcilor. Intrăm pe uşile istorice ale Muzeului de la Cahul. Aici ne salută cu multă căldură directoarea instituţiei, Maria Maftei. Apoi, se oferă să-mi vorbească despre impresionantele exponate ale muzeului. Aflând că sunt de la revista NATURA „mi-a organizat o călătorie” tematică, mai întâi, în compartimentul „Natura”. Astfel, am aflat lucruri interesante despre floră şi faună, fosile paleontologice şi roci.

Am admirat diferite exponate interesante: monede ruseşti din cupru, din anii 1816, 1854 şi 1908, pipe turceşti de lut din secolele XVI – XVIII, reviste cu tematică religioasă, editate pe timpul României Mari. Sunt impresionante colecţiile de cărţi, documente, armament şi echipament. Peste 200 de piese arheologice stau cuminţi în aşteptarea doritorilor de a afla cât mai multe curiozităţi. Unelte de muncă din silex, os, corn de animal, vase din ceramică, cioburi… sunt doar o parte din vestigiile trecutului păstrate la Muzeul Ţinutului Cahul.

Pseudonume inspirat de vatră – Cahuleanu
După ce am admirat imagini mai vechi şi mai noi, directoarea Maria Maftei mi-a vorbit despre personalităţile Cahulului, în special despre literaţii Alexandru Lipcan şi Andrei Ciurunga. Primul s-a conformat regimului comunist, scriind în spiritul acelor vremuri, al doilea, însă, a fost un mare luptător contra ciumei roşii. De asta, ajuns în România, a fost condamnat la ani grei de detenţie,
cu munci istovitoare la Canal. Aici, însă, avea să scrie poezii deosebite, cu încărcături sufleteşti nemaipomenite.
„Luminând feerică/ inima-i biserică./
Gândul mi se reazimă/ în potir şi-n azimă./
Între umeri crucile/
Risipesc nălucile./
Calde ca velinţele/
Mă-nvelesc credinţele./
Somnul vise-nşiruie,/
liniştea ne miruie./
Doamne-al închisorilor,/
dă-ne mila zorilor.”,
scrie în poezia “Rugăciune” cel care a apărut în literatură şi cu pseudonimul Robert Cahuleanu. Doamna directoare Maria Maftei îmi spune cu tristeţe că, din păcate, din Cahulul de odinioară a
rămas prea puţin. Spre exemplu, clădirea Tribunalului de cândva, acum Muzeu, are doar un nivel, pe când la deschidere – la sfârşitul secolului al XIX-lea, deşi unele documente atestă că ar fi mai veche, – avea două etaje.

Astăzi, la Cahul mai bucură ochii: Biserica ortodoxă de rit vechi, ridicată la 1856-1857, fostul sediu al Camerei de Comerţ şi Industrie (1937), Clădirea unei bănci (1940) şi Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” (1957).

La Muzeul Ţinutului de la Cahul este larg deschisă portiţa Gospodăriei Ţărăneşti pentru cei dornici de a se simţi exact ca într-o poveste. Intrăm să vedem cum trăia un ţăran înstărit, pe la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX. Astfel, alături de căsuţă, acesta avea şură, fierărie şi beci. Casa are uşile mici şi înguste, iar în ea sunt covoare, perne, haine populare, veselă din lut şi lemn, fel de fel de unelte folosite de gospodină la ţesut prosoape (un meşteşug specific Sudului Basarabiei) şi covoare (vârtelniţe, roţi de tors etc.) Cahulul se mai poate mândri cu actorii talentaţi de la Teatrul “B.P. Hasdeu”, cu profesorii şi studenţii Universităţii “B.P. Hasdeu”, cu faptul că, fiind considerat un oraş de provincie, reuşeşte să adune lume frumoasă şi bună la diverse evenimente culturale.

Zestrea din Casa țărănească. Foto: Alecu Reniță

Cahulul este oraşul apelor bune, apelor dătătoare de sănătate. Capitala sudului este punct de pornire spre noi şi atractive călătorii, fiind înconjurată de locuri pitoreşti care aşteaptă să fie descoperite de fiecare în parte, măsurate cu pasul, sorbite din ochi şi păstrate la inimă. Văleni, Slobozia Mare, Colibaşi, Lacul Beleu, rezervaţia „Prutul de Jos” – sunt doar câteva dintre destinaţiile care merită a fi bătătorite de turişti din ţară şi de peste hotare. Spre nuferi şi pelicani, spre inedite locuri, spre Prut şi Dunăre – să pornim împreună!  

natura.md

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *