Istorie

„Vorbeau de prietenia dintre popoare, iar eu le ascultam telefoanele”

Unul din motive a fost faptul că oficialii români nu au susținut invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, decizie dictată de politica lui Nicolae Ceaușescu tot mai divergentă cu cea de la Moscova. De aceea, colectarea de informații în zona de frontieră dintre cele două state nu a încetat niciodată. Cum îi spionau sovieticii pe români în zona Prutului, ne-a povestit un moldovean care a lucrat în tinerețe la un punct operativ al KGB-ului din Circumscripția Frontierei de Vest a URSS.
 
Frontiera de Vest a Uniunii Sovietice se întindea de la Belarus până la gurile Dunării. De-a lungul râului Prut, de la Criva până la Giurgiulești, erau 27 de pichete de grăniceri și patru comandamente. În 1979, URSS s-a implicat în războiul din Afganistan. Deși România nu avea legătură directă cu politica rușilor în Orient, s-a pus sarcina de a aduna mai multă informație de pe malul drept al Prutului. În acest scop au fost formate puncte operative ale departamentului de informații al KGB-ului Circumscripției Frontierei de Vest. Asemenea puncte au existat și la frontierele mai problematice cu statele SUA, Japonia, China, Norvegia. Nicolae, un basarabean stabilit de mai mulți ani peste hotare, ne-a vizitat recent redacția și ne-a povestit cum intercepta convorbirile telefonice, radio și prin telegraf ale românilor în acea perioadă. „În anul 1978 am satisfăcut serviciul militar în trupele de grăniceri în Belarus. Când am revenit acasă, mi-au propus să continui activitatea la grăniceri. Mi-am zis de ce nu. Într-o zi mă cheamă colonelul și mă întreabă dacă ascult radioul românesc. Am mințit că nu. Nu m-a crezut, dar mi-a spus să merg la studii. Nici nu știam cu ce am să mă ocup”. Tânărul a mers la Alma-Ata și abia pe loc i s-a spus că va învăța telecomunicațiile. După studii a revenit la Chișinău și a început să activeze în serviciul de informații. Se ocupa de traducerea diferitelor documente din română în rusă și la investigarea trecerilor frauduloase a frontierei. „Iarăși mă cheamă colonelul într-o zi și-mi spune că patria m-a ajutat, m-a învățat și trebuie să-mi fac datoria. M-au trimis la punctul operativ de la Leușeni, unde trebuia să stau toată ziua cu căștile în urechi. Era destul de plictisitor”, povestește Nicolae. Oficial se afirma că punctele operative sunt menite să contracareze scurgerea informației către serviciile din România. De fapt, scopul era diametral opus. „Între punctul de trecere Albița și Leușeni era o linie telefonică. Ne conectam la ea și captam convorbirile. Puteam să auzim discuțiile chiar și atunci când receptorul era pus în furcă. Ne interesa informația de ordin economic, militar, social, politic”, povestește bărbatul, precizând că informația de ordin militar nu era totuși prioritară, deoarece Ministerul Apărării al URSS-ului avea propria direcție pentru asta.

„Era să ne împuște un grănicer”

Fiecare operator avea un carnet în care nota la ce lungime a bandei și la ce oră înregistrată informația era mai importantă. Ofițerul KGB de la Chișinău care analiza bobinele atrăgea atenția în primul rând la aceste notițe. Benzile erau demagnetizate apoi și refolosite. Dacă cineva de la Timișoara îi suna cuiva din Iași, atunci operatorul de la punctul de grăniceri de pe Prut îi auzea pe ambii interlocutori. „Evident că nu era posibil să captăm toată informația, dar fragmentele se analizau și se crea o imagine generală”, explică Nicolae. Tehnica folosită era de producție germană, iar la Ungheni a fost utilizat chiar un receptor de pe un submarin. Serviciul se desfășura nu numai la Leușeni, dar și la Cahul, Giurgiulești și alte puncte de trecere a frontierei. Se întâmpla ca operatorii să aibă misiuni și în afara biroului. „Ne mai trimiteau pe malul Prutului ca să îngropăm în nisip o antenă. Alteori, noaptea și în condiții climaterice potrivite, treceam apa și pătrundeam cu diferite dispozitive pe malul românesc. Riscam să fim descoperiți. Nici grănicerii sovietici nu știau cu ce ne ocupam. Odată ne-a luat la ochi unul din ei, era gata să ne împuște. Atunci l-am înjurat de mama focului în rusă și ne-a lăsat în pace”, relatează bărbatul. Nu au lipsit nici cazuri când totul se putea transforma într-un mare scandal. Odată la punctul operativ de la Cahul, un grup de ofițeri români a venit o într-o vizită de lucru. Întâlnirea a avut loc chiar în camera învecinată de biroul cu aparate de interceptare. „Comandatul era așa de prost că nici măcar nu ne-a anunțat. Pereții erau subțiri și auzeam ce discută oaspeții în camera vecină. Riscam să fiu descoperit și eu. Am deconectat aparatele și-i ascultam cum vorbesc despre prietenia dintre popoare și beau vodcă”.

„Mi-au distrus viața”

În total, Nicolae a lucrat în serviciul de informații patru ani, până în 1985. Potrivit lui, interceptarea telefonică pe Prut a continuat până în anul 1991. Deplasările durau câteva săptămâni, iar salariul constituia circa 200 de ruble. Erau probleme cu alimentația. Însă alte au fost motivele pentru care tânărul a cerut să fie eliberat de la serviciu. „Mi-a plăcut să aud limba română curată, nu simțeam nicio ură față de oamenii de pe Prut, nu-mi plăcea doar ce făcea regimul Ceaușescu. Am scris un raport în care mi-am exprimat refuzul să particip la activități criminale împotriva poporului român. Nu trebuia să fac asta. Am fost impulsiv. M-a indignat faptul că nu era niciun control în servicii și se comiteau încălcări”, recunoaște Nicolae. Reacția autorităților a fost dură, susține bărbatul. Au început, să curgă calomniile, l-au acuzat că vrea să fugă în România și l-au trimis chiar la Odesa să treacă un control medical ca să demonstreze că e nebun și, astfel, să-l lipsească de pensie…
Acum Nicolae locuiește cu familia peste hotare. El crede că moldovenilor le lipsește atitudinea și demnitatea. Cât despre unirea cu România consideră că aceasta trebuie să aibă loc nu doar la nivel de declarații, ci prin integrarea energetică, economică și culturală.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *